Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4046/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4046/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 5779/108/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4046
Ședința publică din 22 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. O. G.
JUDECĂTOR: C. B. N.
JUDECĂTOR: ADRAIN R. S.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4955 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat C. P. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal se prezintă av. C. E. I., cu delegație de substituire a av. titular O. P. P., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 20 mai 2013 reclamantul intimat a depus concluzii scrise, la care a anexat împuternicirea avocațială a av. titular O. P. P. și chitanța nr. 141 din 17.05.2013.
Reprezentantul intimatului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței anexată concluziilor scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4955 din 15 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul A. a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. P. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., pe care a obligat-o să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 5.906 lei, achitată prin chitanța . nr._/23.08.2012, la care se adaugă dobânda calculată în conformitate cu art. 124 alin 2 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei – 29.08.2012, a cererii de restituire, admițând, totodată, și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, care a fost obligată la plata acelorași sume către instituția pârâtă. Tribunalul a respins, însă, cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata dobânzilor de la data încasării taxei, și a obligat pârâta să-i plătească suma de 1.039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că taxa pentru emisii poluante - instituită prin Legea nr. 9/2012 - are aceeași natură ca și taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, fiind contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În sensul celor de mai sus, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională; în astfel de situații, Curtea a recunoscut contribuabililor dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european. Potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit/rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, calculată la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest act normativ, iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, solicitare formulată în cauză.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că obligația de garanție îi revine Administrației F. pentru Mediu București, în temeiul Legii nr. 9/2012, în măsura stabilirii în concret a răspunderii pârâtei în raportul juridic administrativ dedus judecății, care nu se face responsabilă (culpabilă) de emiterea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, fiind de necontestat că taxa încasată de organul fiscal s-a făcut venit la bugetul acestei instituții, fiind, așadar, legal ca chemata în garație, care a beneficiat efectiv de taxă, să suporte în final toate consecințele restituirii.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs pârâta Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, considerând că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală.
Instituția recurentă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de fond ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii.
Contrar motivării primei instanțe care face o similitudine între dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și cele ale Legii nr. 9/2012, trebuie arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii având nr. 24 din 14 noiembrie 2011, face strictă referire la dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și sub nicio formă la dispozițiile unui act normativ ulterior acestei decizii, respectiv Legea nr. 9/2012. Or, deciziile pronunțate de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt de strictă interpretare și aplicabilitate, neputând fi extins prin analogie efectul juridic al acestora asupra unor situații care nici măcar nu existau la data pronunțării ei. Soluția Înaltei Curții de casație și Justiție este una concretă și nu una de principiu, astfel încât aplicarea ei are în vedere situații concrete, determinate de acte normative în vigoare la data pronunțării ei și nu stării de fapt decurgând din dispoziții normative ce nu putea fi avute în vedere la acel moment.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, susținând că nu există niciun temei care să justifice afirmația reclamantei, potrivit căreia taxa încalcă reglementările instituite prin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. A apreciat, prin urmare, că în speță nu se face dovada încălcării „principiului libertății circulației mărfurilor”, cum greșit a susținut reclamanta. A mai învederat că, așa cum se arată în art. 1 al noii legi - „prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă” - taxa vizează protecția mediului și este conformă normelor de drept comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană.
Prin concluziile scrise, reclamantul intimat C. P. a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta nu este fondat și se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii introductive, instanța de control judiciar apreciază că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, a statuat, cu forță obligatorie, că procedura administrativă prealabilă vizată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, nu se aplică litigiilor prin care se urmărește restituire a taxei de poluare, întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În sensul celor de mai sus, Curtea relevă că, potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 – reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 3). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 al. 1 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
După cum se poate constata, prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 9/2012 sunt identice cu cele ale art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 (potrivit cărora obligația de plată a taxei intervenea tot cu ocazia primei înmatriculări).
Deși la al. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012, se prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării – aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la data de 01.01.2013 (potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012).
În atare situație, întrucât reglementările normative cuprinse în Legea nr. 9/2012 (în temeiul cărora i s-a perceput reclamantului taxa pentru emisii poluante solicitată pe calea acțiunii pendinte) sunt identice cu cele ale O.U.G. nr. 50/2008, se impune a statua că și acestea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – potrivit căruia „niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 și, în continuare, Legea nr. 9/2012 (în forma aflată în vigoare la data plății taxei), stabilesc o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de alin. 2 al art. 148 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2. Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, referitoare la dobânda fiscală.
Reținând culpa procesuală a recurentei, sub aspectul încasării nelegale a taxei de poluare, ceea ce a necesitat inițierea prezentului demers juridic de către reclamantul intimat, Curtea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4955 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. la plata către reclamantul intimat C. P. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. O. G. C. B. N. A. R. S.
Grefier,
M. M.
Red. C.B.N./05.06.2013
Dact. M.M./05.06.2013 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3132/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8103/2013.... → |
|---|
