Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 29/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 14335/55/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 29 octombrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. A. reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr. 5681/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. G. și cu intimații P. M. A. și Administrația Finanțelor Publice A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 29.10.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
1.Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. la data de 12.09.2011 reclamantul C. G. a cerut în contradictoriu cu pârâtele P. M. A. și Administrația Finanțelor Publice a M. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la recalcularea bazei de calcul a impozitului pe clădiri, fiind încadrat ca o stradă din zona B/1, fără a avea utilitățile prevăzute în Anexa nr. 26 la Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al M. A. pentru această categorie de stradă; începerea lucrărilor de modernizare a străzii pe care locuiește, în sensul de a se face drum asfaltat, iluminat stradal public, rețea de termoficare pe stradă.
În motivare, reclamantul a arătat că și-a construit imobilul de pe ., acest imobil fiind recepționat de P. M. A. la data de 16.09.2009, cu procesul-verbal nr. 1/2009.
Impozitul și taxele aferente imobilului s-au calculat de către Circumscripția Financiară A. pentru zona B/1 cu procesul-verbal de înștiințare de plată nr._/24.02.2009, însă criteriile de zonare aplicate nu corespund cu realitatea.
Prin cererea formulată la data de 28.04.2009 a solicitat să se amenajeze drumul de acces spre locuințe, însă nu a primit nici un răspuns. Ulterior a solicitat soluționarea nemulțumirilor sale prin cererile din data de 28.04.2009, nr._/25.02.2011 și nr._/31.05.2011.
Prin Adresele nr._/10.06.2009, nr._/29.03.2011 și nr._/A3/14.06.2011 P. M. A. a răspuns în esență că stabilirea impozitării este corect efectuată, iar amenajarea drumului de acces revine în sarcina reclamantului și nu a primăriei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1075 și următoarele Cod civil.
2. Întâmpinarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a M. A.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a M. A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu administrează impozite și taxe locale, ci doar cele ce constituie venit către bugetul general consolidat, nici un act din cele atacate de reclamant nefiind emise de pârâtă, ori de vreun organ din subordinea ANAF.
În drept, pârâta a invocat art. 1 alin. 2 Cod procedură fiscală, art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 115 Cod procedură civilă.
2. Întâmpinarea pârâtei P. M. A.:
Prin întâmpinare, pârâta P. M. A. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 215/2001, solicitând astfel respingerea acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Conflictul de competență între Judecătoria A. și Tribunalul A.:
La termenul de judecată din data de 02.11.2011 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. raportat la obiectul cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A..
Prin sentința civilă nr. 263/06.02.2012 Tribunalul a apreciat că reclamantul nu atacă nici un act administrativ care să îi fi produs vreo vătămare și nici nesoluționarea în termen, conform art. 1, art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât obiectul cauzei îl reprezintă obligația de a face.
Apoi, Tribunalul, apreciind că nu este competent să soluționeze cauza, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A. și constatând conflict negativ de competență între cele două instanțe, potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2, raportat la art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin Sentința civilă nr. 20/CC din 18.06.2012, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtele P. M. A. și Administrația Finanțelor Publice A., în favoarea Tribunalului A..
Din considerentele deciziei Curții s-a reținut că obiectul acțiunii este neclar, însă atât din cele două petite, cât și din motivele de fapt și de drept redate în cuprinsul cererii, rezultă că reclamantul este nemulțumit de modul în care autoritățile pârâte au răspuns solicitărilor sale, formulate în calitatea sa de plătitor de taxe și impozite.
Astfel, primul capăt de cerere, respectiv recalcularea bazei de calcul a impozitului pe clădiri, intră sub incidența Codului fiscal (art. 249 și următoarele Legea nr. 571/2003), care reglementează acest tip de impozit, inclusiv baza de calcul de care se arată nemulțumit reclamantul. Ori, litigiile care vizează modul de aplicare a legislației fiscale sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală (art. 218 alin.2 OG nr.92/2003).
De asemenea, cel de al doilea capăt de cerere vizează o obligație care revine autorității administrativ teritoriale în calitatea sa de autoritate publică, ce acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Prin urmare, solicitarea reclamantului de asigurare a utilități lor publice se circumscrie în sfera contenciosului administrativ, dat de Legea nr. 554/4004 (art.10 alin.1) în competența instanțelor specializate în această materie.
4. Întâmpinările depuse la Tribunalul A.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 09.08.2012.
Pârâta P. M. A., la data de 05.10.2012 prin serviciul registratură al instanței a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 215/2001, solicitând astfel respingerea acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a depus la dosar „Precizare de acțiune” și „Note de ședință” prin care cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. M. A. a arătat că dintr-o eroare a formulat acțiunea în contradictoriu cu P. M. A. precizând că înțelege să îndrepte acțiunea împotriva pârâtului M. A. reprezentat prin Primar G. F. – Direcția Venituri, pârât care în conformitate cu dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 215/2001 are capacitate procesuală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice a M. A. a arătat că nu se opune admiterii acesteia și precizează că nu mai susține acțiunea față de aceasta.
Cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea formulată reclamantul a arătat că îl susține cu precizarea că, urmare încadrării în zona de impozitare și recalcularea bazei de impozitare a solicitat instanței să dispună și anularea penalităților calculate.
În drept a invocat Legea nr. 215/2001, HCL nr. 342/2010.
La data de 08.10.2012 pârâtul M. A. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii susținând că impozitul pe clădire a fost calculat corect având la bază prevederile Hotărârii nr. 342 din 19.12.2010 a C.L.M. A. pentru această categorie de stradă.
Având în vedere documentația PUD „construire locuințe D+P+M, .. 38/2001 elaborat de ., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr. 12 din 2002 – privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu” Locuințe .. din A., cartier Grădiște, s-a emis la cererea reclamantului Autorizația de construire nr. 645/2007 de efectuare a unei locuințe unifamiliale de înălțimea P+M. Potrivit memoriului general „PUD Locuințe, ..”, A., în urma aprobării PUD se va trece la construirea obiectivelor propriu zise, la realizarea racordurilor de la rețelele de utilități și până la firidele clădirilor, toate aceste lucrări intră în sarcina beneficiarului și se vor executa etapizat. În etapa I-a se va construi locuința unifamilială propusă urmând ca celelalte să se construiască în funcție de dorința fiecărui proprietar. În susținerea celor relatate pârâtul a depus la dosar HCLM A. nr. 12/2002 și memoriu general din documentația PUD, proiect nr. 38/2001 elaborat de ..
A considerat pârâtul că impozitarea este corect efectuată respectându-se prevederile HCLM A. nr. 342/2010 – privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2001, . din zona B de impozitare, fiind o stradă care corespunde zonei B din Anexa 26 a HCLM A. n r. 342/2010.
Mai mult, reclamantul avea obligația conform PUD - ului aprobat, de a-și realiza racordurile de la rețelele de utilități existente și până la firidele clădirilor, toate aceste lucrări precum și execuția drumurilor intrând în sarcina sa.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Cod procedură fiscală, HCLM A. nr. 12/2002, HCLM nr. 342/2010.
5. Hotărârea Tribunalului A.:
Prin sentința civilă nr.5681/29.11.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A.:
-a admis acțiunea precizată în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul C. G. împotriva pârâtului M. A. prin Primar G. F. și în consecință:
-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea față de pârâta AFP A..
-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A..
-a constatat că imobilului situat în cartier Grădiște, . B, loc. A., jud. A. a fost încadrat greșit în zona de impozitare B.
-a obligat pârâtul să radieze imobilului de mai sus din zona de impozitare B și să procedeze la încadrarea corectă în zona de impozitare respectiv să recalculeze baza de calcul a impozitului pe clădiri, conform încadrării corecte, să anuleze penalitățile și să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al M. A..
-a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietar al imobilului, situat în A., ., - imobil încadrat de către M. A. în zona B de impozitarea, sens în care s-a emis de către pârâtul Mun. A. procesul verbal-înștiințare de plată (f. 10/dos._ ).
Reclamantul, a adresat Primarului mun. A., respectiv Primăriei A. petiția înregistrată cu nr._/T_ prin care solicita ajutor pentru consolidarea drumului existent cu motivarea că în caz de ploaie, reclamantul și vecinii săi nu au acces la locuințe, respectiv este împiedicat accesul de urgență al ambulanței sau pompierilor.
De asemenea, reclamantul fiind nemulțumit de încadrarea imobilului său în zona B de impozitare a adresat Primăriei Mun. A. o nouă petiție înregistrată cu nr._/25.02.2011 prin care solicita recalcularea impozitului anual corespunzător condițiilor reale din teritoriu precum și diminuarea impozitului aferent suprafeței construite la 210 mp, față de 1.500 mp cum s-a reținut, specificându-se că întreaga parcelă este de 1.500 mp iar suprafața construită este de 210 mp.
Prin adresa nr._/29.03.2011 pârâtul Mun. A. a comunicat reclamantului că încadrarea imobilului său a fost corect dispusă iar suprafețele de teren pe care nu sunt edificate construcții pot fi declarate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții.
De asemenea, reclamantul fiind nemulțumit de încadrarea imobilului său în zona B de impozitare a adresat Primăriei Mun. A. o nouă petiție înregistrată cu nr. 3413/31.05.2011 prin care arăta că stabilirea categoriei de stradă se face pe criterii strict tehnice și Direcția de Venituri și Cheltuieli doar o aplică; calea de comunicație terestră este drum de exploatare, așa cum s-a precizat și prin adresa emisă de Primărie nr._/10.06.2009 și nu stradă cum s-a luat în considerare pentru stabilirea impozitului; zona B de stradă se aplică pentru străzi care au o . utilități așa cum sunt specificate în anexa nr. 26 a Hot. CLM A. nr. 342/2010; de asemenea prin adresa emisă de P. Mun. A. nr. _/25.02.2011 se menționează că drumul de acces nu poate fi modernizat pentru că este drum de exploatare și nu figurează în rețeaua de drumuri publice a municipalității.
În prezent, drumul de acces este pietruit prin efortul financiar al fiecărui proprietar pentru a permite accesul autoturismelor dar mașinile de ambulanță sau pompieri nu pot intra pe drum când plouă.
Urmare, a acestei adrese, P. Mun. A., prin adresa nr._/A3/14.06.2011 a arătat că „în urma aprobării PUD se va trece la construirea obiectivelor propriu zise, la realizarea racordurilor de la rețelele de utilități și până la firidele clădirilor. Toate aceste lucrări, precum și execuția drumurilor, intră în sarcina beneficiarului și se vor executa etapizat.”
Din „Memoriu General” prin care s-a recunoscut proiectul PUD LOCUINȚE, . (f. 33-41) tribunalul a reținut că această zonă are o suprafață de 46.000 mp din care 2.800 mp aparțin domeniului public al primăriei iar suprafața de 48.800 mp reprezintă proprietatea privată a unor persoane fizice; în zona respectivă nu există rețea de distribuție a apei potabile; nu există rețea de canalizare; scurgerea apelor pluviale se face prin intermediul rigolelor descoperite care sunt în lungul carosabilelor pe ambele părți; în zona respectivă există o rețea de distribuție LEA de joasă tensiune; nu există canalizație TC; nu există alimentare cu gaz.
În cap. 4 „Reglementări” al memoriului general sus precizat, se prevede modernizarea străzilor iar prin adăugarea manuală a memoriului se prevede că „execuția drumurilor va cădea în sarcina beneficiarului”
Tribunalul, a apreciat că această prevedere este contrară dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001. Astfel, potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 215/2001 Consiliul local al unității administrativ teritoriale exercită „c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului; d) aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii.”
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 215/2001” În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:”
„c) avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților;”
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 6 din Legea nr. 215/2001(6) „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local:”
„a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind”:
„pct. 14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local, după caz;”
Așadar, potrivit art. 36 din Legea nr. 215/2001 lucrările de modernizare a străzii vizează domeniului public și cad în sarcina primăriei respectiv investițiile legate de executarea drumului revin în sarcina pârâtului și nu în sarcina reclamantului.
În speță, P. M. A. nu a efectuat lucrările de modernizare a străzii pe care locuiește conform celor dispuse prin Hotărârea nr.342/19.12.2010 a Consiliului Local al M. A., deși reclamantul a formulat mai multe cereri către P. M. A., și anume: cererea din data de 28.04.2009, cererea din data de 22.05.2009, cererea nr._/25.02.2011 și cererea nr._/31.05.2011.
Prin Adresele nr._/10.06.2009, nr._/29.03.2011 și nr._/A3/14.06.2011 P. M. A. a răspuns în esență că stabilirea impozitului pentru imobil este corect făcută, iar investițiile legate de executarea drumului revin în sarcina reclamantului și nu a M. A..
Apoi, pentru ca un imobil să fie încadrat în zona B de impozitare trebuie să întrunească următoarele condiții:
PotrivitAnexei nr. 26 a Hot. CLM A. nr. 342/2010 zona B cuprinde următoarele utilități:
- rețea apă potabilă pe stradă;
- drum asfaltat;
- iluminat stradal public;
- transport public la 25 minute de mers pe jos;
- rețea termoficare pe stradă;
- canalizare menajeră;
- spații comerciale la 25 minute de mers pe jos;
- teren cuprins în proiecte de modernizare/reabilitare/dezvoltare.
Instanța, reținând că . situat imobilul reclamantului,nuare utilitățile sus precizate pentru a fi încadrat în zona B, a apreciat că imobilul reclamantului a fost greșit încadrat în această zonă respectiv calculul impozitului a fost greșit efectuat.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Conform art.2 alin.2 din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În concluzie, apreciind că reclamantul este vătămat în dreptul său prin încadrarea imobilului său într-o zonă necorespunzătoare precum și prin obligația impusă nelegal de a amenaja un drum public, tribunalul, în temeiul art. 1, art. 2 din Legea nr. 554/2001 raportat la prevederile HCLM A. nr. 12/2002, Anexei 26 din HCLM nr. 342/2010 și art. 36 din Legea nr. 215/2001 a admis acțiunea precizată în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul C. G. împotriva pârâtului M. A. prin Primar G. F. și în consecință a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea față de pârâta AFP A.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. Mun. A., lipsă raport juridic obligațional privitor la stabilirea impozitului și având în vedere că reclamantul prin acțiunea precizată a arătat că formulează acțiunea doar împotriva pârâtului M. A.; a constatat că imobilului situat în cartier Grădiște, . B, loc. A., jud. A. a fost încadrat greșit în zona de impozitare B.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâtul să radieze imobilului de mai sus din zona de impozitare B și să procedeze la încadrarea corectă în zona de impozitare respectiv să recalculeze baza de calcul a impozitului pe clădiri, conform încadrării corecte, să anuleze penalitățile și să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A. .
6. Recursul pârâtului:
Împotriva sentinței civile nr. 5681/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M. A. reprezentat prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare se arată că prima instanță în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, constatând ca imobilul situat în cartierul Grădiște, . B, localitatea A., a fost încadrat greșit în zona de impozitare B, obligându-l pe pârât sa radieze imobilul de mai sus din zona de impozitare B, sa recalculeze baza de calcul a impozitului pe clădiri, anulând penalitățile reclamantului, neavând în vedere cele susținute de recurent prin întâmpinarea depusa pentru termenul de 12.11.2012, precum ca:
Potrivit memoriului general al proiectului „PUD Locuințe, ., în urma aprobării PUD se va trece la construirea obiectivelor propriu-zise, la realizarea racordurilor de la rețelele de utilități și pana la firidele clădirilor, toate aceste lucrări intrând în sarcina beneficiarului și se vor executa etapizat. În etapa I-a se va construi locuința unifamiliala propusa, urmând ca celelalte sa se construiască în funcție de dorința fiecărui proprietar. În susținerea celor relatate exista la dosar depuse, HCLM A. nr. 12/2002 și memoriu general din documentația PUD, proiect nr. 38/2001 elaborat de ..
De asemenea din capitolele 3, 4 și 5 ale memoriului general reiese clar ca zona era cu restricții de construire pana la elaborarea PUD-lui, ca alimentarea cu apa se va realiza de la rețeaua existenta, apele uzate menajere vor fi colectate și evacuate la canalizarea stradala, execuția drumurilor va cădea în sarcina beneficiarului, toate aceste lucrări se vor executa etapizat de beneficiar în funcție de dorința fiecărui proprietar.
Având în vedere aspectele de mai sus, recurentul consideră ca impozitarea este corect făcuta, respectând prevederile H.C.L.M. A. nr. 342/2010 - privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2011, . din zona B de impozitare, fiind o . B din anexa 26 a HCLM A. nr. 342/2010. Mai mult, reclamantul avea obligația conform PUD-ului aprobat, de a-și realiza racordurile de la rețelele de utilități existente și pana la firidele clădirilor, toate aceste lucrări, precum și execuția drumurilor, intrând în sarcina sa.
În concluzie, recurentul învederează ca nerespectarea unei condiții prevăzute de PUD, de către reclamant, anume aceea de a-și efectua singur și pe cheltuiala sa, racordurile de la rețelele de utilități existente pe . a-și executa drumul, nu înseamnă ca . fi încadrata la zona B și ca nu îndeplinește toate criteriile de zonare pentru zona respectiva.
În ce privește obligarea M. A. de către instanța de fond, sa înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din H.C.L.M. A. nr. 342/2010, pârâtul recurent consideră ca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și ce nu s-a cerut, analizând în cadrul acestei spete, așa cum reiese din sentința civila 5681/2012, pagina 5, alin.2, legalitatea Hotărârii Consiliului Local A., nr. 12 din 2002- privind aprobarea PUD locuințe . A. . aceasta sa facă obiectul prezentei spețe.
. arata și instanța în sentința civila, pagina 5, alin 4, art. 36, alin.5 din Legea nr. 215/2001, consiliul local avizează sau aproba, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism a localității, ca atare acesta a aprobat PUD-ul locuințe . HCLM A. nr. 12/2002. Recurentul învederează ca obiectul cauzei nu reprezintă constatarea legalității sau nelegalității acestei hotărâri de consiliu, ca instanța sa poată aprecia așa cum a făcut în sentința civila în speța de față, ca o prevedere din acest PUD, anume din cap.4 -„Reglementari" al memoriului general, ca „execuția drumurilor va cădea în sarcina beneficiarului" este contrara dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Reținând cele de mai sus, instanța a considerat ca lucrările de modernizare a străzii vizează domeniul public și cad în sarcina recurentului și nu în sarcina beneficiarului, adică a reclamantului, așa cum a fost prevăzut în PUD și fără a avea în vedere ca terenul unde se va construi drumul de acces conform PUD-lui este proprietatea reclamantului, adică a beneficiarului PUD-lui, așa cum de fapt susține chiar și reclamantul în adresa înaintata Primarului M. A. în data de 28.04.2009, pagina 2, la subtitlu „Situația terenurilor" și în oferta de donație făcuta instituției pârâte de către beneficiari, înregistrata cu nr._ din 13.11.2003, înscrisuri anexate prezentului recurs.
În concluzie, pârâtul recurent consideră ca nu exista nici un temei legal care sa oblige M. A. sau Consiliul Local al M. A., sa efectueze lucrări pentru modernizarea drumului proprietate privata, cu fonduri din bugetul local, ci dimpotrivă autoritățile locale au o marja de apreciere în ceea ce privește stabilirea priorităților de dezvoltare locala și alocarea fondurilor bănești aferente acestora. Contrar celor reținute de instanța, prin H.C.L.M. A. nr. 12/2002, nu s-a prevăzut obligația M. A. de a efectua aceste lucrări de utilități și modernizare a drumului, ci s-a prevăzut ca beneficiarul PUD-lui va executa aceste lucrări.
Se mai menționează că H.C.L.M. A. nr. 12/2002, nu a fost atacata în contencios administrativ de reclamant, acesta fiind de acord cu prevederile cap 4 „ Reglementari" din memoriu general al PUD-lui, prevederi care instanța le analizează în cadrul prezentei spețe, fără ca acestea sa facă obiectul acestei spete, considerând ca nu sunt legale și care de fapt au stat la baza pronunțării de către instanța a acestei soluții.
Pentru motivele expuse mai sus, pârâtul recurent solicită admiterea recursului declarat împotriva Sentinței Civile nr. 5681 pronunțata în ședința publica din 29.11.2012 de Tribunalul A., și modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În drept, invocă prevederile art. 304, alin. 6, 9, din Codul de procedura Civila.
7. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din vechiul codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din vechiul Codul de procedură civilă – aplicabil potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă – Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamantul a solicitat să se constate că imobilului situat în cartier Grădiște, . B, loc. A., jud. A., a fost încadrat greșit în zona de impozitare B, cu obligarea pârâtului M. A. să radieze imobilului respectiv din zona de impozitare B și să procedeze la încadrarea corectă în zona de impozitare, respectiv să recalculeze baza de calcul a impozitului pe clădiri, conform încadrării corecte, să anuleze penalitățile și să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A..
În motivarea acțiunii în justiție, reclamantul arată că și-a construit imobilul de pe ., acest imobil fiind recepționat de P. M. A. la data de 16.09.2009, cu procesul-verbal nr. 1/2009.
Impozitul și taxele aferente imobilului s-au calculat de către Circumscripția Financiară A. pentru zona B/1 cu procesul-verbal de înștiințare de plată nr._/24.02.2009, însă criteriile de zonare aplicate nu corespund cu realitatea.
Reclamantul a motivat acțiunea prin faptul că imobilul descris mai sus se află în fapt în afara străzii Castor, unde accesul se face pe un drum de pământ și este lipsit de toate utilitățile, astfel încât, fără niciun temei a fost încadrat acesta în zona B a M. A., deși inițial a fost încadrat în zona D, fiind cu totul ignorate criteriile de zonare de la Anexa nr. 26 din HCLM A. nr. 342/2010.
La rândul său, autoritățile pârâte au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că la cererea reclamantului a fost aprobat planul urbanistic de detaliu al cărui beneficiar este acesta, care și l-a prezentat din proprie inițiativă ca aparținând străzii Castor, și de altfel, sarcina de a dota terenurile cu rețele tehnico-edilitare, drumuri și spații verzi revine investitorilor potrivit documentațiilor de urbanism inițiate.
Instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului la recalcularea impozitului conform zonei de impozitare corespunzătoare dotărilor de care acesta poate beneficia pentru imobilul său, dar și să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A..
Cu privire la starea de fapt, Curtea observă că pârâtul nu contestă inexistența dotărilor specifice zonei B în cazul terenului proprietatea reclamantului, însă arată că reclamantul este culpabil pentru inexistența dotărilor respective, întrucât a solicitat și s-a aprobat un planul urbanistic de detaliu prin care, în calitate de investitor și beneficiar, și-a asumat obligația realizării rețelelor de rețeaua de apă stradală, drum asfaltat, iluminat stradal public, rețeaua de termoficare și/sau rețea gaz pe stradă, precum și canalizare menajeră.
Curtea mai reține că prin Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr. 12 din 29.01.2002 a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu” „construire locuințe D+P+M, .. 38/2001 elaborat de ..R.L.”, iar ulterior s-a emis, la cererea reclamantului, Autorizația de construire nr. 645/2007 de efectuare a unei locuințe unifamiliale de înălțimea P+M.
Potrivit memoriului general „PUD Locuințe, ..”, A., în urma aprobării planului urbanistic de detaliu, se va trece la construirea obiectivelor propriu zise, la realizarea racordurilor de la rețelele de utilități și până la firidele clădirilor, toate aceste lucrări intră în sarcina beneficiarului și se vor executa etapizat, beneficiar fiind numitul J. C., conform art. 2 din Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr. 12/2002.
Conform memoriului aferent Proiectului nr. 38/2001 elaborat de S.C. Pro U. S.R.L. atașat la filele 33-41 din dosarul Judecătoriei A., imobilul proprietatea reclamantului este situat într-o zonă în care:
- nu există rețea de distribuție a apei potabile;
- nu există rețea de canalizare;
- încălzirea se face cu sobe cu combustibil lichid sau solid sau cu centrală proprie;
- nu există rețea de alimentare cu gaz;
- alimentarea cu energie electrică se face printr-o rețea de distribuție LEA de joasă tensiune.
Curtea nu are cunoștință despre situația actuală a imobilului reclamantului, însă reține că pârâtul nu contestă inexistența dotărilor la care reclamantul face referire, invocând numai obligativitatea reclamantului la realizarea acestor dotări și utilități stradale.
Curtea mai reține că pentru încadrarea în zona de impozitare B, se impune a fi respectate condițiile cu privire la rețeaua de apă stradală, drum asfaltat, iluminat stradal public, rețeaua de termoficare și/sau rețea gaz pe stradă, precum și canalizare menajeră.
Curtea observă că pârâții nu contestă inexistența dotărilor specifice zonei B în cazul terenului proprietatea reclamantului însă arată că reclamantul este culpabil pentru inexistența dotărilor respective, întrucât a solicitat și s-a aprobat un planul urbanistic de detaliu prin care, în calitate de investitor și beneficiar, și-a asumat obligația realizării rețelelor de rețeaua de apă stradală, drum asfaltat, iluminat stradal public, rețeaua de termoficare și/sau rețea gaz pe stradă, precum și canalizare menajeră.
Examinând argumentele autorităților pârâte, astfel cum au fost reiterate și în recurs, Curtea subliniază încă o dată faptul că nu se contestă în speță că terenul în litigiu nu beneficiază în acest moment de rețelele de utilități publice specifice zonei B, în care a fost încadrat, invocându-se exclusiv culpa reclamantului în nerealizarea acestor utilități cu privire la acest imobil.
Raportat la starea de fapt, Curtea constată că terenul proprietatea reclamantului este situat la în continuarea străzii Castor, pe un alt drum – „de exploatare”, drum secundar, neasfaltat – decât . asigurate utilitățile specifice zonei de impozitare B.
Referitor la modul de stabilire a impozitului pe teren, art. 258 alin. 1 Cod fiscal prevede că „impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local”.
Cu privire la stabilirea și întinderea zonelor din cadrul localității art. 247 alin. 1 lit. b) Cod fiscal stabilește că „în înțelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
b) zone din cadrul localității - zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului”
De asemenea, Normele metodologice de aplicare a art. 247 Cod fiscal prevăd la punctul 4 alin. 1 că „delimitarea zonelor și stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât și în extravilanul localităților, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b) din Codul fiscal, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, pe baza documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, a registrelor agricole, a evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidențe agricole sau cadastrale”.
Curtea reține, din aceste reglementări că încadrarea prin hotărârea Consiliului Local într-o anumită zonă de impozitare se impune a fi determinată în funcție de rețelele edilitare la care poate avea acces efectiv, iar nu în funcție de rețelele edilitare care se preconizează a fi date în folosință conform documentațiilor de urbanism aprobate, indiferent care ar fi persoana obligată să realizeze acele dotări.
Ar fi împotriva oricărui principiu de echitate fiscală să se stabilească impozitul pe teren în funcție de utilități care se doresc să fie realizate într-un viitor nedeterminat. În acest sens, art. 3 lit. c) Cod fiscal prevede că „impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora”.
Interpretarea acestui principiu se impune a fi făcută în acord cu necesitatea impozitării oricăror venituri șu bunuri supuse impozitării însă cu excluderea unei impozitări „virtuale”, bazate pe investiții sau venituri prezumtiv a fi realizate. Chiar și în cazul în care legislația fiscală impune plata unor venituri anticipate, aceasta reglementează și regularizarea ulterioară în raport cu veniturile efectiv realizate.
Prin urmare, acest principiu se impune a fi interpretat în sensul impozitării unui teren numai în funcție de rețelele edilitare la care ar putea avea acces efectiv, fiind în imediata apropiere a acelui imobil, respectiv pe . acel imobil. Curtea admite că existența rețelelor edilitare pe . amplasat imobilul dă dreptul Consiliului Local să încadreze toate imobilele situate pe acea stradă în zona corespunzătoare cu dotarea acestor utilități, fiind nerelevant faptul că proprietarii nu au realizat acele investiții necesare racordării imobilelor la rețelele edilitare amplasate pe stradă (canalizare, rețea de termoficare etc.).
În speță însă, Curtea reamintește că terenul proprietatea reclamantului este situat pe un alt drum – „de exploatare”, drum secundar, neasfaltat – decât . asigurate utilitățile specifice zonei de impozitare B.
În ceea ce privește aprobarea documentației de urbanism, respectiv a planului urbanistic de detaliu prin care reclamantul, ca investitor și beneficiar, și-a asumat obligația dotării imobilului cu acele utilități, Curtea constată că aprobarea acestui plan nu are semnificația realizării lui și nu s-a făcut nici proba că reclamantul ar fi fost obligat să realizeze investițiile respectiv într-un termen determinat și care să fi fost depășit de reclamant.
Totodată, aprobarea planului urbanistic de detaliu nu poate avea semnificația singulară a încheierii unui contract prin care reclamantul să fie obligat să realizeze acele dotări și nici nu s-a dovedit că ar exista un raport obligațional între autoritățile pârâte și reclamant, contract prin care să se fi stipulat un termen de realizare a investițiilor și aplicarea unor penalități sau majorări de întârziere în cazul depășirii termenului.
În lipsa prezentării unor probe în acest sens, Curtea reține că aprobarea planului urbanistic de detaliu respectiv dă posibilitatea reclamantului de a realiza investiția respectivă, cu respectivă, cu respectarea documentației aprobate, fără a constitui o obligație în acest sens, ci numai o permisiune condiționată de cerințele de urbanism specificate.
Raportat la principiul echității fiscale și la starea de fapt din speță, Curtea constată că soluția de admitere a acțiunii reclamantului este legală și întemeiată sub aspectul desființării impozitării aferente zonei B.
În ceea ce privește obligarea M. A. să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A., Curtea reamintește că, potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului Local al M. A. nr. 12/2002 – prin care a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru zona în care reclamantul și-a edificat construcția în litigiu – construirea obiectivelor propriu zise, a racordurilor de la rețelele de utilități și până la firidele clădirilor, intră în sarcina beneficiarului și se vor executa etapizat, beneficiar fiind numitul J. C., art. 2 din hotărârea prevăzând clar că „prezenta hotărâre se va aduce la îndeplinire de către beneficiarul J. C.”.
În primul rând, Curtea constată că un terț – domnul J. C. – a solicitat și i s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru zona în litigiu, iar conform acestui plan, cădea în sarcina sa efectuarea modernizării. Aprobarea planului urbanistic de detaliu de către Consiliul Local al M. A. s-a făcut în calitate de autoritate competentă în materie de reglementări urbanistice, iar nu și ca beneficiar al lucrării, beneficiarul fiind o terță persoană.
În plus, Curtea constată că nu există nici un contract încheiat între unitatea administrativ-teritorială și reclamant, contract prin care să se fi obligat pârâtul să modernizeze . anumit termen.
De asemenea, Curtea constată că M. A. a învederat faptul că drumul de exploatare pe care este situată construcția reclamantului nu este proprietatea unității administrativ-teritoriale, astfel încât nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001, fiind eronată concluzia conform căreia lucrările de modernizare a străzii și de executare a drumului revin în sarcina pârâtului M. A., iar nu în sarcina reclamantului.
Curtea admite că autoritățile locale au atribuții – conform art. 36 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 – de asigurare a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local, după caz. Cu toate acestea, reglementarea citată nu poate fi interpretată în sensul că toate imobilele construcții situate în intravilanul localității trebuie să beneficieze de toate aceste facilități. Tocmai existența unor facilități diferite atrage și impozitarea diferențiată, iar autoritățile locale au posibilitatea de a opta pentru dezvoltarea urbanistică diferențiată, aceste prerogative ținând de oportunitatea realizării unor investiții și excedând verificărilor de legalitate, în lipsa unor reglementări speciale.
În speță, după cum s-a arătat și anterior, reglementarea specială este acel plan urbanistic de detaliu care a fost aprobat de Consiliul Local al M. A. pentru zona în litigiu și al cărui beneficiar era obligat la realizarea utilităților menționate în actul respectiv.
Raportat la aceste constatări, Curtea consideră că este nefondată cererea reclamantului de obligare a M. A. la efectuarea lucrărilor de modernizare respective, impunându-se, așadar, modificarea hotărârii recurate sub acest aspect, în sensul respingerii acestei cereri
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod de Procedură Civilă, hotărârea instanței de fond fiind neîntemeiată sub aspectul admiterii cererii reclamantului de obligare a M. A. la efectuarea lucrărilor de modernizare.
În aceste condiții, Curtea va admite recursul formulat de pârâtul M. A. reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr. 5681/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Astfel, Curtea va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. A. să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A..
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, inclusiv cu privire la încadrarea imobilului în zona de impozitare corespunzătoare dotărilor de care beneficiază efectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul M. A. reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr. 5681/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă nr. 5681/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. A. să înceapă lucrările de modernizare conform Anexei nr. 26 din Hotărârea nr. 342/19.12.2010 a Consiliului Local al Mun. A..
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.P./04.11.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./21.11.2013
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.L. M. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7766/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3786/2013.... → |
|---|
