Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 304/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 304/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 7507/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -26.04.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.304
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28 mai 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 21 mai 2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea întemeiată pe prevederile art.4 din Legea nr.554/2004, reclamanta . a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 alin.4 din Ordinul M.F.P. nr.526/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind procedurile de depunere, manipulare și depozitare a metalelor prețioase, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice București.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că prin reducerea la termenul de un an a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită spre deosebire de termenul de trei ani stabilit de legiuitor în cuprinsul art. 405 alin.1 teza I C.proc.civ., art.6 din Decretul nr. 167/1958, pârâta a emis un act nelegal, fiind dat cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 24/2000, art. 405 alin.1 teza I C.proc.civ., art.6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 480 C.civ..
Susține că potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiție, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar potrivit alin.2 ale aceluiași articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
În drept a invocat dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă, AFP Timișoara a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Timișoara, susținând că are calitatea procesuală pasivă doar emitentul Ordinului nr. 526/2004, respectiv Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a prevederilor art.6 alin.4 din Ordinul M.F.P. nr.526/2004 ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că excepția de nelegalitate invocată de reclamanta . este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Față de dispozițiile art. 4 alin.2 din Legea nr. 554/2004 ( în forma în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate), Curtea reține că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Timișoara invocată de aceasta, deoarece potrivit dispozițiilor legale sus amintite, excepția de nelegalitate se soluționează de instanța de contencios administrativ cu citarea părților și a emitentului. Or, AFP Timișoara are calitatea de pârâtă în dosarul nr._ al Tribunalului T., în care s-a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 alin.4 din Ordinul M.F.P. nr.526/2004, excepție ce face obiectul prezentei judecăți.
Referitor la excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 alin.4 din Ordinul M.F.P. nr.526/2004, Curtea reține că Ordinul nr. 526 din 9 aprilie 2004 republicat a fost emis de Ministerul Finanțelor Publice pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedurile de depunere, manipulare și depozitare a metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase, considerate bunuri fără stăpân, precum și a celor ridicate în vederea confiscării ori confiscate în condițiile prevăzute de lege, la unitățile Trezoreriei Statului.
Examinând concordanța Ordinul nr. 526 din 9 aprilie 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art.1 alin.5 din Constituția României și art. 4 alin.3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instanța reține că Ordinul M.F.P. nr.526/2004 a fost emis în temeiul și în executarea OUG nr. 190/2000 cu respectarea dispozițiilor art. 25 alin.2 din OUG nr. 190/2000, republicat, potrivit cărora „ Procedura de manipulare și depozitare a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase la unitățile de trezorerie ale Ministerului Finanțelor Publice se va stabili prin ordin al ministrului finanțelor publice.”
Susținerea reclamantului în sensul că nelegalitatea prevederilor art.6 alin.4 din Ordinul M.F.P. nr.526/2004 ar fi determinată de împrejurarea că prin reducerea la un an a termenului în care se pot ridica obiectele din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietrele prețioase pentru care s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, nu este respectat termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 405 alin.1 teza I C.proc.civ., respectiv art.6 din Decretul nr. 167/1958, este nejustificată.
Astfel, Ordinul nr. 526 din 9 aprilie 2004 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedurile de depunere, manipulare și depozitare a metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase, considerate bunuri fără stăpân, precum și a celor ridicate în vederea confiscării ori confiscate a fost emis în condițiile prevăzute de OUG nr. 190/2000.
Or, fiind emis în executarea unei legi și reglementând o procedură nesusceptibilă de aducere la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau prin orice altă modalitate decât cea prevăzută de Ordinul nr. 526/2004, legiuitorul reglementând în acest sens o . operațiuni și etape procedurale pentru a căror îndeplinire au fost stabilite competențe exclusive în sarcina anumitor structuri din cadrul organului depozitar și al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, reglementarea unui termen în care se pot solicita metalele prețioase confiscate, chiar dacă acesta este mai mic de trei ani este permisă, chiar în conținutul normelor invocate de reclamantă, menționându-se că „ dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel - art 405 C.proc.civ., „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, nu încalcă art. 21 alin.1 din Constituție și nici art. 6 din Convenție, în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului pretins este efectivă.
Astfel, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, iar jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că „ dreptul la un tribunal „ nu este absolut, el poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere, atâta timp cât limitările aplicate nu restrâng accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în substanța lui ( cauza Weissman și alții împotriva României, cauza L. și alții). Or, este evident că stabilirea unui termen de un an, care începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă pentru cei prezenți și respectiv de la data comunicării pentru cei absenți, nu este de natură a restrânge accesul la justiție sau de atinge dreptul pretins în substanța lui.
Critica de nelegalitate vizând neconformitatea cu scopul legii este de asemenea neîntemeiată, Ordinul nr. 526 din 9 aprilie 2004 fiind emis tocmai în aplicarea OUG nr. 190/2000, pe care însăși reclamanta o invocă.
Având în vedere considerentele menționate, apreciind neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată, Curtea urmează a o respinge ca atare luând totodată că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara.
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a prevederilor art. 6 alin. 4 din Anexa nr.1 a Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul nr. 526 din 9 aprilie 2004 republicat emis de Ministerul Finanțelor Publice invocată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. E. P. L. C.
Se comunică:
-reclamantei: ., cu sediul procedural ales în Timișoara, Piața Unirii nr.8, . cabinet de avocatură B. & Partenerii S.C.A.
-pârâtei: Administrația Finanțelor Publice Timișoara, ..9B
-pârâtului: Ministerul Finanțelor Publice București, ., sector 5
emis 3 .>
red.SEP/ 03.07.2013
tehnored: LC./5 ex.29.05.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7724/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1673/2013.... → |
|---|
