Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4392/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4392/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1423/59/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4392
Ședința publică din 28 mai 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.402/21.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. L., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat B. L., avocat M. G., iar pentru pârâta recurentă A. Națională a Vămilor se prezintă consilier juridic I. D..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 24.05.2013 de către reclamantul intimat B. L., întâmpinare, din care se comunică un exemplar cu reprezentanta pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial și înscrisuri din care rezultă situația posturilor vacante în statul de funcții la data procedurii reorganizării și până în prezent.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, conform motivelor invocate în scris la dosar.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.402/21.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara a fost admisă în parte cererea promovată de reclamantul B. L. împotriva pârâtei A. Națională a Vămilor și s-a dispus anularea Ordinului nr.7181/02.08.2011 emis de pârâta A.N.V. și reintegrarea reclamantului într-o funcție publică de conducere de șef serviciu gradul II, clasa de salarizare 76 în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, vacantă la data pronunțării prezentei sentințe.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost eliberat din funcție prin actul mai sus anulat.
A fost respinsă în rest cererea, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamantul B. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - A. Națională a Vămilor, anularea ca nelegale a adresei nr._/06.09.2011 și a Ordinului nr. 7181/02.08.2011, ambele emise de către pârâtă, reintegrarea sa în funcția publică de conducere deținută, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în ipoteza în care actul atacat nu ar fi fost emis, cu cheltuieli de judecată.
Pentru termenul de judecată din 11.04.2012, reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, arătând că, menținându-și solicitarea formulată în principal de reintegrare în funcția publică de conducere deținută anterior, ca urmare a anulării ordinului de eliberare din funcție și a adresei prin care s-a respins plângerea sa prealabilă, promovată împotriva ordinului, acesta cere în subsidiar reintegrarea într-o funcție publică de conducere corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional deținute la data eliberării din funcție, fiind menținute și celelalte capete de cerere din acțiunea inițial promovată.
Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Timișoara a constatat că în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv, al Autorității Naționale a Vămilor s-a demarat un proces de reorganizare, prin reducerea numărului de posturi. Astfel, prin HG nr. 565/2011 a fost modificată HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea ANV, fiind aprobat pentru această din urmă autoritate un număr maxim de 3159 posturi, față de 4586, câte erau prevăzute anterior.
Pentru a se realiza încadrarea în numărul maxim de posturi astfel aprobat, au fost emise de Președintele ANAF Ordinele nr. 2406/4.07.2011; 2407/4.07.2011; 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011, prin care s-au aprobat structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a Municipiului București, unități subordonate ANV, statele de funcții pentru aparatul central al ANV și a unităților subordonate, fiind prevăzută organizarea unui examen de testare profesională pentru situațiile în care pentru funcțiile incluse în noile state optau mai mulți funcționari publici.
În cadrul acestui proces de reorganizare, i s-a comunicat reclamantului preavizul nr._/05.07.2011 (fila 136), fiindu-i adus la cunoștință faptul că postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării, că are posibilitatea de a opta pentru o funcție publică corespunzătoare, din lista posturilor vacante la nivelul ANV, precum și că, în ipoteza în care pentru aceeași funcție vor opta mai mulți funcționari, se va organiza un examen, urmând a fi eliberat din funcție la finalul perioadei de preaviz, la 08.08.2011.
Reclamantul a optat, urmare a preavizului astfel comunicat, pentru o funcție publică de conducere corespunzătoare celei pe care o ocupa la acel moment, anume, cea de șef serviciu la Serviciul Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile, prevăzută în organigrama DRAOV Timișoara (fila 135). Pentru această funcția au optat în total 2 funcționari publici (fila 103), iar după parcurgerea examenului de testare profesională, acesta a obținut un punctaj mai mic decât cel de al doilea funcționar public înscris, anume, 72 puncte la proba scrisă și 70 puncte la proba interviu, fiind declarat respins.
În interiorul termenului de preaviz, la data de 27.07.2011, reclamantul a adresat Președintelui ANAF o solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare, vacante, de șef serviciu, la Serviciul de Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile în cadrul DJAOV A., pentru care nu a optat nici un funcționar public. Cererea a fost înregistrată la ANV sub nr._/27.07.2011 (fila 134).
La data de 18.08.2011, această cerere a fost înaintată spre soluționare la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, fiind calificată ca o cerere de redistribuire, întemeiată pe dispozițiile art. 104 alin. 5 din Legea nr. 188/1999. Cererea nu a fost soluționată până la data pronunțării prezentei sentințe.
Prin Ordinul nr.7181/02.08.2011 emis de Vicepreședintele ANAF, care conduce A. Națională a Vămilor, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de șef serviciu gradul II, clasa de salarizare 76, la Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Produse Accizabile din cadrul DRAOV Timișoara (fila 10), în temeiul art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 3 și 5 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a rezultatului obținut la examenul de testare profesională. Plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva acestui act a fost respinsă prin adresa nr._/6.09.2011 (filele11-15).
Verificându-se caracterul real și efectiv al reorganizării, Curtea a stabilit că sunt reale, susținerile reclamantului fiind combătute de înscrisurile depuse la dosar în probațiune, din care rezultă că numărul funcțiilor publice din cadrul ANV a fost redus de la 4.586 la 3.159, prin efectul HG nr.565/2011, respectiv că Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Produse Accizabile nu mai era cuprins în structura organizatorică a DRAOV Timișoara, după data de 08.08.2011. Aceste înscrisuri dovedesc că măsura de reorganizare a avut un caracter real și efectiv, corespunzând unei nevoi de eficientizare a activității în cadrul autorității vamale, pe fondul crizei economice ce se înregistra la momentul emiterii Hotărârii de Guvern menționate.
În schimb, se constată a fi întemeiate susținerile reclamantului referitoare la încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, la emiterea actului administrativ contestat în speță.
După cum s-a arătat, ordinul de eliberare din funcție emis pe seama reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 99 alin.1lit.b din Legea nr.188/1999, fiind deci adoptat urmare a reorganizării activității,prin reducerea postului ocupat de reclamant.
Or, potrivit dispozițiilor art. 99 alin.5 și 6 teza ultimă din aceeași lege, în cazul prev.de art. 99 alin.1lit.b,dacă în cadrul autorității publice supusă reorganizării există funcții publice vacante corespunzătoare, în perioada de preaviz aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici și „în cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.
Dispozițiile legale citate au caracter imperativ, împrejurare care rezultă din interpretarea gramaticală a disp.art. 99 alin.6 teza ultimă, observându-se că legiuitorul a utilizat în text verbul „a transfera” la timpul viitor, putându-se astfel deduce că acesta a instituit o obligație de a dispune transferul, în sarcina autorității publice supuse reorganizării, în cadrul căreia, în perioada de preaviz, a fost identificată o funcție publică vacantă corespunzătoare celei ocupate anterior emiterii preavizului de un funcționar public. Că în acest sens s-a instituit o obligație rezultă și din interpretarea sistematică a normei, observându-se că legiuitorul a dispus în sensul realizării transferului, chiar în interesul serviciului, în absența unei cereri din partea funcționarului public vizat de măsura de reducere de personal.
Întrucât textul legal supus analizei cuprinde o dispoziție imperativă, trebuie concluzionat că eliberarea din funcție nu se poate dispune atâta vreme cât în cadrul autorității publice sunt identificate funcții publice vacante corespunzătoare, iar funcționarul public vizat a formulat o cerere de transfer pe o astfel de funcție. Aceasta deoarece legiuitorul a instituit o obligație de îndeplinit într-un termen predeterminat (în interiorul perioadei de preaviz), anterior emiterii actului de încetare a raportului de serviciu, neîndeplinirea acestei obligații constituind o cauză de nulitate a ordinului de eliberare din funcție.
În speță, reclamantul a formulat în interiorul termenului de preaviz o cerere de numire pe o funcție publică vacantă corespunzătoare categoriei, clasei și gradului său profesional, din cadrul aceleiași autorități publice la care își desfășura deja activitatea (DRAOV Timișoara), urmare a faptului că a identificat o atare funcție vacantă la DJAOV A.,anume funcția de Șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizate.
Se constată că această cerere a fost în mod eronat calificată drept o solicitare de redistribuire, nefiind soluționată de către pârâtă anterior emiterii ordinului de eliberare din funcție a reclamantului.
Astfel, se constată că, pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 104 din Legea nr.188/1999, redistribuirea funcționarilor publici se face de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar nu de către autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea un funcționar public. Cum reclamantul a adresat cererea în discuție Președintelui ANAF, înregistrând-o la A. Națională a Vămilor, autoritatea publică în cadrul căreia funcționa la acea dată, trebuie conchis că fără temei pârâta a considerat că s-ar afla în fața unei cereri de redistribuire.
În al doilea rând, este de reținut că în art. 104 din Statutul funcționarilor publici este reglementată redistribuirea funcționarilor publici din oficiu, iar nu la solicitarea acestora, nefiind necesară formularea unei solicitări exprese pentru a se dispune o atare măsură. Așadar, cum pentru redistribuire nu era necesar ca reclamantul să formuleze vreo cerere, având în vedere și temeiul de drept invocat de acesta (art. 100 din Legea nr.188/1999), pârâta era obligată a conchide că se află în fața unei solicitări de transfer, iar nu de redistribuire.
La aceeași concluzie conduce și observația că, potrivit art. 104 alin.5 și 6 din Legea nr.188/1999, redistribuirea este o măsură care se dispune prin ordin al Președintelui ANFP doar cu privire la funcționarii din corpul de rezervă, acesta din urmă fiind format, potrivit art. 105 alin.1 din același act normativ, din funcționarii publici eliberați deja din funcția publică, în condițiile art. 99 alin.1 lit.a-c, e și g din lege. Or, la data formulării cererii (27.07.2011), reclamantul nu fusese încă eliberat din funcție, aflându-se încă în perioada de preaviz până la data de 08.08.2011, astfel încât nu fusese încă inclus în corpul de rezervă și deci nu putea să constituie subiect al unei măsuri de redistribuire.
Dimpotrivă, cererea supusă analizei a fost formulată în perioada de preaviz, astfel cum prevede art. 99 alin.6 din Legea nr.188/1999, rezultând astfel că nu putea avea ca obiect decât transferul la cerere al reclamantului pe funcția publică vacantă corespunzătoare, din cadrul autorității publice pârâte, respectiv DRAOV Timișoara – DJAOV A..
Astfel cum s-a arătat, emiterea ordinului de eliberare din funcție anterior soluționării cererii de transfer atrage anularea actului administrativ, soluționarea anterioară a cererii de transfer fiind obligatorie și analizându-se deci ca o cerință de legalitate a actului de încetare a raportului de serviciu.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, instanța conchide că a emis ordinul contestat în speță în mod nelegal, cu încălcarea disp. art. 99 alin.5 și 6 din Legea nr.188/1999, ceea ce justifică anularea sa, făcând inutilă analizarea susținerilor reclamantului referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 99 alin.7 din aceeași lege.
S-a dispus deci anularea Ordinului nr.7181/02.08.2011 emis de pârâta A. Națională a Vămilor. Pe cale de consecință, potrivit art. 106 alin.1 și 2 din Legea nr.188/1999, consecința nulității astfel constatate o constituie reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii actului administrativ nelegal.
Instanța a constatat însă că această măsură nu este posibilă, urmare a faptului că în cadrul procesului de reorganizare a fost redus postul ocupat anterior de către reclamant, iar cel pentru care a optat, participând la examenul de testare profesională din 18-21.07.2011, a fost ocupat de către un funcționar public care a obținut un punctaj superior.
Prin urmare, instanța a respins solicitarea de reintegrare pe funcția publică de conducere deținută de reclamant anterior emiterii ordinului contestat, urmând a lua în analiză solicitarea acestuia, formulată prin precizarea de acțiune depusă la dosar la 11.04.2012, de reintegrare într-o funcție publică de conducere corespunzătoare în cadrul autorității publice pârâte (DRAOV Timișoara).
În acest sens, instanța a luat act de faptul că, potrivit adresei emise de ANV sub nr._/2.05.2012, înregistrată la DRAOV Timișoara sub nr._/7.05.2012, la data de 13.10.2011 a fost ocupată și funcția publică de Șef Serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizate din cadrul DJAOV A., pe perioadă nedeterminată, prin numirea, în condițiile legii, a unui alt funcționar public din cadrul ANV, astfel încât la acest moment nu este vacantă nici funcția publică pe care reclamantul a solicitat transferul în interiorul termenului de preaviz.
Astfel fiind, instanța a dispus reintegrarea reclamantului într-o funcție publică de conducere de șef serviciu gradul II, clasa de salarizare 76 în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, vacantă la data pronunțării prezentei sentințe, potrivit listei depuse la dosar în probațiune în ședința publică din 14.06.2012, având în vedere faptul că reclamantul însuși a exprimat o atare opțiune prin notele de ședință prezentate instanței la același termen de judecată, precum și precedentul creat de chiar autoritatea publică pârâtă, de revocare a unor ordine de eliberare din funcție cu privire la anumiți funcționari publici și de transfer al acestora pe funcții publice vacante în perioada de preaviz, dovedit prin ordinele prezentate în probațiune de reclamant, aflate la filele 154-182.
De asemenea, în considerarea disp. art. 106 alin.1 teza ultimă din Legea nr.188/1999, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost eliberat din funcție prin actul nelegal, cu privire la care s-a dispus anularea.
În baza art. 274 Cod procedură civilă s-a luat act de faptul că reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cauză, astfel încât a fost respinsă solicitarea sa de acordare a unor sume cu acest titlu, sarcina probei revenindu-i.
În cauză a declarat recurs pârâta A. Națională a Vămilor solicitând modificarea sentinței conform art.304 pct.9 C.pr.civ. și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta arată că Ordinul nr. 7181//02.08.2011, a cărui anulare se solicita in prezenta cauza, a fost emis de Vicepreședintele ANAF care conduce ANV având in vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesionala la care a participat reclamantul.
Instanța de fond a admis cererea subsidiara a reclamantului, dispunând reintegrarea pe o funcție publica de conducere vacanta, sens in care a precizat că în urma eliberării din funcție reclamantul a intrat in corpul de rezerva al funcționarilor publici, unde va beneficia de dreptul de a fi redistribuit pe o funcție publica vacanta.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, redistribuirea funcționarilor publici se face de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici si se dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, iar conducătorii autorităților și instituțiilor publice au obligația de a numii funcționarii publici redistribuiți cu caracter permanent sau temporar.
Instanța de fond in mod greșit arata ca, A. Naționala a Vămilor, urmare a cererii formulate, avea calitate sa numească pe funcția publica solicitata de reclamant acesta aflându-se in corpul de rezerva, aceasta posibilitate aparținând conform art. 87 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, numai Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Menționează ca, reclamantul a avut posibilitatea si nu obligația de a opta (nu suntem in situația unei obligații de a susține un examen, aceasta reprezentând o opțiune a funcționarului public in cauza), având la dispoziție lista tuturor funcțiilor publice vacante atât de conducere, cât si de execuție in conformitate cu prevederile legale si ordinele emise de către Președintele ANAF.
Mai mult decât atât, la data exprimării opțiunii nu se putea cunoaște daca pentru o funcție publica urmau sa-si exprime opțiunea unul sau mai mulți funcționari publici, asumându-si riscurile opțiunii personale. Precizează ca, in multe situații funcționarii publici au fost numiți in funcțiile publice vacante urmare a opțiunii, fara a susține examen de departajare, datorita faptului ca pentru postul pentru care au optat nu s-au mai înscris alți funcționari publici.
Calificarea de către instanța de fond a cererii formulate de către reclamant ca fiind o cerere de transfer, nu poate fi reținuta, existând la dosarul cauzei transmis punctul de vedere si modul de interpretare al angajatorului prin adresa nr._/02.05.2012.
Faptul ca, ulterior finalizării procedurii de reorganizare, procedura pe care instanța de fond o retine ca fiind legala, reclamantul formulează o cerere care din punctul de vedere al recurentei este o cerere de redistribuire, creează diferența de tratament juridic si nu poate fi primita.
Recurenta mai invocă și faptul că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru A. Națională a Vămilor este de 3159, ceea ce înseamnă ca numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4586 la 3159.
Conform art. II din H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce A. Națională a Vămilor, cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate.
Conform prevederilor art. 5 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/04.07.2011, respectiv art. 3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2407/04.07.2011 noile structuri organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 08.08.2011.
Având in vedere art. 2 alin. (4) si art. 33 din Regulament, in vederea exprimării opțiunii, A. Naționala a Vămilor a pus la dispoziția funcționarilor publici lista posturilor vacante corespunzătoare, in care se regăseau toate funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale, direcțiilor județene si a municipiului București pentru accize si operațiuni vamale si birourilor vamale.
Opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice din aceeași categorie, respectiv funcție publică de conducere sau de execuție, corespunzător categoriei funcției publice deținute la momentul exprimării opțiunii și cu respectarea gradului profesional deținut, în sensul de a fi exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcție publică cu un grad profesional superior celui deținut, ceea ce ar presupune o promovare în funcția publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Conform art.99 alin.(7) din Legea nr.188/1999 funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior, în mod similar funcționarul public de execuție are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de execuție de nivel inferior.
Potrivit art. 31 din Regulament in situația in care pentru un post de conducere/ execuție din lista posturilor vacante exista o singura opțiune, examinarea profesionala nu se mai impune, iar funcționarul public respectiv va fi numit in mod corespunzător pe funcția pentru care a optat.
Potrivit art. 3 din Regulament, in situația in care mai multe persoane optează pentru aceeași funcție publica de conducere sau de execuție vacanta se organizează examen de testare profesionala, cu respectarea opțiunii pentru una din funcțiile publice vacante oferite reprezentând cererea pentru înscrierea la examen.
Potrivit art. 6 alin. (1) si (2) din Regulament examenul consta in susținerea in perioada 18 - 29 iulie 2011, a unei probe scrise si a unui interviu, care sa reflecte capacitatea de analiza si sinteza a funcționarilor publici, nivelul cunoștințelor profesionale in concordanta cu nivelul si specificul funcțiilor publice pentru care se organizează examinarea.
Se învederează ca proba interviului a fost desfășurata in deplina concordanta cu prevederile art. 23-29 din Anexa 11 la OPANAF nr. 2407/04.07.2011 care stabilesc faptul ca interviul se realizează conform planului de interviu întocmit de comisia de examinare in ziua desfășurării acestei probe, pe baza criteriilor de evaluare care constau in abilitățile de comunicare, capacitatea de analiza si sinteza si abilitățile impuse de funcție; astfel, tuturor candidaților li s-au adresat întrebări si au fost notați in funcție de cele trei criterii stabilite prin ordinul menționat.
Pârâta precizează si faptul ca toate întrebările care au fost adresate candidaților au făcut parte din bibliografia pentru examenul de testare profesionala aprobata prin OPANAF nr. 2589/12.07.2011, astfel încât candidații trebuia sa cunoască răspunsul întrebărilor.
Candidații declarați admiși la cele doua probe ale examenului au fost numiți in funcțiile publice conform punctajelor obținute, in ordine descrescătoare si in limita posturilor vacante conform O.P.A.N.A.F nr.2407/2011 Anexa 11 art. 32 din Regulament.
Astfel, pârâta solicită a se observa ca in urma luării la cunoștința de conținutul preavizului nr._/2011, reclamantul a optat pentru funcția publica de conducere in cadrul Direcției Regionale pentru Accize si Operațiuni Vamale Timișoara.
Arată că punctajul obținut de reclamant (142 de puncte) a fost mai mic decât cel obținut de alt funcționar public de conducere care au optat pentru aceeași funcție publica vacanta, aspect care rezulta in mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obținute la examenul de testare profesionala organizat in perioada 18 - 21 iulie 2011.
Prin urmare, având in vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesionala, Vicepreședintele ANAF care conduce ANV a emis Ordinul nr. 7181/02.08.2011, prin care începând cu data de 08.08.2011 reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcția publica.
Examinând recursul pârâtei se respinge ca nefondat conform art.312 alin.1 C.pr.civ. sentinței civile nr.402/21.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara și se obligă recurenta la 5580 lei cheltuieli de judecată față de intimat, pentru că:
Este incontestabil că în structura pârâtei ANV a avut loc o reorganizare, reducându-se numărul de posturi aprobate de la 4586 la 3159, în anul 2011, potrivit HG nr.565/2011 și în baza acesteia s-au emis Ordinele nr.2406/2011 și nr.2407/2011 de către ANFP, privind noile structuri organizatorice și noile state de funcții începând cu data de 08.08.2011.
În realizarea măsurii de reorganizare, în cadrul pârâtei au avut loc examinări profesionale ale funcționarilor publici, în limita posturilor vacante corespunzătoare și funcție de nota obținută s-au realizat noile numiri ale acestora, pe posturile existente.
Întrucât reclamantul a obținut un punctaj mai mic cu ocazia examinării pentru funcția publică de conducere din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, prin Ordinul nr._/2.08.2011 emis de pârâta ANV a fost eliberat din funcție conform prevederilor art.97 lit.c și art.99 alin.1 lit.b, alin.3 și alin.5 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 8.08.2011.
Anterior eliberării din funcție, pârâta a comunicat reclamantului un preaviz cu nr._/5.07.2011 și la data de 26.07.2011, în cadrul preavizului reclamantul a formulat o cerere, depusă la fila 134 din dosarul primei instanțe în care a solicitat ocuparea funcției publice (vacante) de Șef Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizate în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., funcție publică de conducere vacantă pentru care nu a optat nici un funcționar public, neîndeplinind condițiile necesare obținerii funcției publice vacante respective.
Pârâta nu a soluționat această cerere, pe motiv că a calificat-o drept una de redistribuire, de competența ANFP.
Potrivit art.99 alin.5 din Legea nr.188/1999, în cazurile prevăzute la alineat 1 lit.b,c și e, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există posturi vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.
Cum art.99 alin.1 lit.b din lege vizează ipoteza reorganizării autorității publice, pârâta a avut obligația de a acorda reclamantului funcția solicitată prin cererea anterior menționată, în perioada de preaviz.
Cum sentința Curții de Apel Timișoara, a reținut corect această stare de fapt și de drept – recursul pârâtei este nefondat și se respinge, pentru că la data formulării cererii de mai sus, reclamantul nu se afla în corpul de rezervă al funcționarilor publici, cum eronat se susține prin recurs, aspect sub care, în fața instanței de recurs, reprezentanta recurentei a precizat, la cererea instanței, că solicitarea reclamantului, ce face obiectul acțiunii precizate, s-a formulat în perioada de preaviz.
În consecință, motivele de recurs care vizează procedura de reorganizare suferită de pârâtă, sunt străine temeiului de drept pentru care acțiunea s-a admis, astfel că analiza lor este superfluă.
Raportat la soluția dată cererii, recurenta va fi obligată la 5.580 lei cheltuieli de judecată față de reclamantul intimat, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.402/21.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurenta la 5580 lei cheltuieli de judecată față de intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.O./03.06.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./12.06.2013
Inst.fond: C.A.P :jud.R. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3822/2013.... → |
|---|
