CSJ. Decizia nr. 412/2001. Contencios. Recurs anulare decizie M.L.P.T.L.si proces-verbal încheiat de Administratia Nationala a Drumurilor-Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
D EC I Z I Anr.802
Dosar nr.355/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „L.E.V.W." SRL împotriva sentinţei civile nr.412 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă SC „L.E.V.W." SRL, reprezentată de avocatul T.G. Au lipsit intimaţii-pârâţi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei; Administraţia Naţională a Drumurilor – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj; Autoritatea Rutieră Română.
Procedura completă.
Reprezentanta recurentei-reclamante a susţinut şi dezvoltat motivele de casare, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii introductive, aşa cum a fost formulată şi precizată, întrucât pe perioada noiembrie 1997 – august 1998, societatea nu avea obligaţia de plată în temeiul art.4, pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996, deoarece Ordonanţa de Guvern nr.72 din 27 august 1998 a intrat în vigoare ulterior introducerii în ţară a unor bunuri în regim de admitere temporară. A depus, în şedinţă, un set de înscrisuri, privind autovehiculele introduse în ţară (filele 21-26).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Societatea Comercială„L.E.V.W." SRL la data de 6 iulie 2001 a chemat în judecată Administraţia Naţională a Drumurilor, Autoritatea Rutieră Română şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei solicitând, în baza art.1 şi 9 din Legea nr.29/1990, anularea procesului verbal nr.3317/2001 prin care a fost obligată la plata sumei de 50.799.814 lei şi suspendarea acestuia până la soluţionarea cererii.
La termenul din 9 octombrie 2001 reclamanta şi-a completat acţiunea arătând că solicită şi anularea deciziei nr.98 din 11 iunie 2001 prin care Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei i-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal nr.3317 din 14 mai 2001.
În motivare, societatea comercială reclamantă a susţinut că măsura dispusă de organul de control este nelegală deoarece obligaţia de plată a cotei de 5% din valoarea în vamă a autovehiculelor şi remorcilor importate temporar în sistem de leasing nu exista anterior datei de 27 august 1998 când, prin OG nr.72 s-a modificat Legea nr.118/1996.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.412 din 20 noiembrie 2001 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că Legea nr.118/1996 prin care a fost instituită taxa specială de drumuri nu face distincţie între importul temporar şi cel definitiv al autovehiculelor introduse în ţară de către agenţii economici încât, obligaţia de plată există şi pentru acelea intrate în circuitul economic în baza contractelor de leasing.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat recurs invocând prevederile art.304 pct.7 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Prin motivele de casare se susţine în acest sens, că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii fiindcă instanţa a aplicat regimul importului definitiv şi pentru autovehiculele şi remorcile plasate în regim de import temporar şi că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât modificarea art.4 lit.b) din Legea nr.118/1996 survenită prin OG nr.27 din 27 august 1998, nu poate fi aplicată importurilor anterioare acestei date.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, art.4 pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor, republicată, a prevăzut ca sursă a acestui fond, suma rezultată din aplicarea cotei de 5% asupra „valorii în vamă a autovehiculelor şi remorcilor importate", fără a distinge cu privire la caracterul definitiv sau temporar al importului.
Codul Vamal al României, în art.64, prevede că „importul constă în intrarea în ţară a mărfurilor străine şi introducerea acestora în circuitul economic", iar OG nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, precizează în art.25 alin.1 că bunurile mobile introduse în ţară în scopul utilizării în sistem de leasing „sunt importate", regimul admiterii temporare la import, având relevanţă numai asupra taxelor vamale.
Prin urmare, în mod corect a constatat instanţa de fond că sursa pentru constituirea Fondului specialal drumurilor publice prevăzută de art.4 pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996, respectiv cota de 5% din valoarea în vamă a autovehiculelor şi remorcilor importate trebuie plătită şi de agenţii economici beneficiari ai unor contracte de leasing.
Ordonanţa de Guvern nr.72/1998 nu conţine o normă nouă, cum pretinde recurenta, ci arată conţinutul noţiunii de import în sensul Legii nr.118/1996, sens avut în vedere, aşa cum deja s-a arătat, şi de către instanţa de fond.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC „L.E.V.W." SRL împotriva sentinţei civile nr.412 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 80/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 821/2001. Contencios → |
|---|
