CSJ. Decizia nr. 128/2003. Contencios. Refuz de a se confirma retinerea sa de fosta securitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 128/2003
Dosar nr. 2859/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 4058, reclamantul P.A.a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii Bucureşti, pentru ca în contradictoiu cu acesta, să se stabilească că a fost reţinut de fosta securitate, un număr de 75 de zile, contrar răspunsului primit.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că prin cererea din 6 ianuarie 2000, cu nr. 22035, a solicitat pârâtului să reanalizeze răspunsul dat cu adresa nr. 24481 din 28 octombrie 1999, prin care i se comunica faptul că din domentele fostei securităţi rezultă că a fost avertizat în anul 1965, în legătură cu tentativa de „evaziune a frontierei", fără a fi arestat.
De asemenea, s-a mai arătat că deşi le-a oferit date concrete referitoare la cîteva arestări şi reţineri de către organele de securitate, despre care existau în mod cert acte, în adresa împotriva căreia s-a plâns, se susţine că nu ar fi identificate documente cu acest sens.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 152/F/C, pronunţată la 1 noiembrie 2002, a respins ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul P.A., împotriva pârâtului Serviciul Român de Informaţii Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a adresat pârâtului, cererea cu nr. 24092, la 2 septembrie 1999 şi că acesta i-a dat un răspuns cu adresa nr. 24481 din 28 octombrie 1999, ce a fost primit de reclamantă la 7 noiembrie 1999.
Nemulţumit de răspunsul primit, reclamantul a formulat reclamaţia administrativă, la 6 ianuarie 2000, cu depăşirea termenului de 30 de zile, astfel că acţiunea este inadmisibilă, dreptul acestuia de a cere anularea actului, stingându-se irevocabil.
Împotriva acesteia reclamantul a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 2416, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi care a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, petru ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei.
În acest sens s-a reţinut că instanţa nu a observat că reclamantul a formulat o nouă cerere la 6 ianuarie 2000, alta decât cea la care primit răspuns, în cuprinsul căruia s-au oferit mai multe elemente de identificare a perioadelor în care a fost reţinut sau arestat, cerere pe care nu a analizat-o.
În fond după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată sub nr. 4006, prin sentinţa nr. 94 din 7 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acţiunea, reţinând că reclamantul a fost vătămat în vreun drept recunoscut de lege, că, dimpotrivă, a primit răspuns la petiţiile adresate şi că acesta neconcordând cu susţinerile făcute, nu conduce la obligarea pârâtului să răspundă în sensul dorit de reclamant.
De asemenea, s-a mai reţinut că în ceea ce priveşte obligarea C.N.S.A.S. de a depune dosarul de urmărire, întocmit de fosta securitate, acesta, prin adresa nr. 3962 din 19 iulie 2001, s-a conformat prevederilor art. 12 din Legea nr. 187/1999, reclamantul urmând să dea curs datei la care i se va pune la dispoziţie dosarul solicitat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul, susţinând că instanţa avea obligaţia să solicite dosarul de la Serviciul Român de Informaţii şi C.N.S.A.S. şi că argumentarea cu referire la Legea nr. 187/1999, este lipsită de relevanţă.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate temeinicia hotărârii cu recurs.
Rejudecând cauza, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nemulţumirea recurentului, sub aspectul conţinutului răspunsului pe care l-a primit la cererile formulate, inclusiv cea din 6 ianuarie 2000, la care a făcut referire şi instanţa de control, nu poate fi interpretată ca o încălcare a unui drept recunoscut de lege.
Art. 1 din Legea nr. 29/1990, prevede că persoana fizică se poate adresa instanţei de judecată, doar dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorităţii administrative, de-ai rezolva cererea ori în cauză, există dovezi de răspuns.
Mai mult, recurentului-reclamant i s-a comunicat că potrivit Legii nr. 187/1999, urmează să i se comunice data la care va avea posibilitatea să consulte dosarul întocmit de fosta securitate, astfel că nu mai subzistă nici un motiv de critică asupra dovezilor administrate de instanţă, în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinţei civile nr. 94/F/C din 7 octombrie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1279/2003. Contencios. Recurs refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 128/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
