CSJ. Decizia nr. 2895/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2895/2003
Dosar nr. 3145/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 februarie 2001, reclamanta M.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Braşov, solicitând anularea deciziei emise de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor cu nr. 1218 din 3 ianuarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de pensionare nr. 213896 din 15 martie 2001, anularea acesteia din urmă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să i se stabilească corect baza de calcul a pensiei. Totodată, reclamanta a solicitat şi plata drepturilor băneşti rezultate din diferenţa între pensia încasată şi cea pe care ar fi trebuit să o încaseze, cu începere de la 1 ianuarie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 196 din 25 septembrie 2001, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea, a anulat Decizia Comisiei de Contestaţii, a constatat că drepturile de pensie cuvenite reclamantei sunt în sumă de 1.625.379 lei, începând cu 1 mai 2000, actualizate la 2.666.580 lei din 1 martie 2001 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie, având drept bază de calcul suma stabilită de expertiza contabilă.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată să plătească reclamantei 16.225.708 lei, daune şi 2.080 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov care, în esenţă, a susţinut că s-a emis o nouă decizie de pensie prin care s-a stabilit corect baza de calcul; această decizie a înlocuit Decizia contestată, prin acţiunea introductivă şi ca atare, greşit, instanţa nu a respins-o ca rămasă fără obiect.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3609 din 26 noiembrie 2002, a admis recursul Casei Judeţene de Pensii Braşov, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ.
În motivarea acestei soluţii, instanţa supremă a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că noua decizie nu lipseşte de conţinut acţiunea introductivă, în sensul că nu constituie un impediment pentru verificarea legalităţii deciziei emise anterior la 15 martie 2000, deşi aceasta a fost practic anulată de noua decizie.
Cu toate acestea, în totală contradicţie cu cele reţinute, instanţa a dispus numai anularea deciziei nr. 1218 din 3 mai 2001 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, fără a se mai pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de pensionare, care şi-a menţinut în continuare valabilitatea.
Astfel că pricina a fost trimisă spre rejudecare instanţei competente, cu îndrumarea ca instanţa de fond să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de pensionare nr. 213.896 din 20 septembrie 2001.
Împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, M.C. a formulat contestaţie în anulare.
Prin cererea formulată, contestatoarea a reiterat aspecte legate de aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 3/1977, în ceea ce priveşte calculul drepturilor de pensie de invaliditate la care ar fi îndreptăţită şi a arătat că, în mod nejustificat, Casa Judeţeană de Pensii Braşov nu a respectat acest act normativ.
Cererea contestatoare este neîntemeiată.
Conform prevederilor art. 317 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare, hotărârile irevocabile, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, precum şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, în ambele situaţii numai dacă aceste motive nu s-au putut invoca pe căile ordinare de atac.
Art. 318 prevede şi alte motive de contestaţie în anulare şi anume, când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale sau când s-a omis din greşeală să se cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestatoarea M.C. nu a invocat nici unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., ci a făcut referire la chestiuni legate de fondul cauzei, respectiv modul de aplicare al Legii nr. 3/1977 şi stabilirea bazei de calcul a pensiei acordate.
Aşa fiind, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 3609 din 26 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2891/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2896/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
