CSJ. Decizia nr. 3004/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3004/2003
Dosar nr. 1702/2003
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 124/CA/2003 - P pronunţată la data de 17 martie 2003 în dosarul nr. 873/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul O.I. şi a anulat hotărârea nr. 3893 din 7 februarie 2003 adoptată de Comisia specială din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bihor, care a fost obligată să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că reclamantul, împreună cu familia părinţilor săi, a fost strămutat de autorităţile ungare din motive etnice, din localitatea de domiciliu, în localitatea Zalaegerszeg, de unde au venit după ce fosta localitate de domiciliu a redevenit teritoriu românesc.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală, din probele cauzei rezultând că familia reclamantului a părăsit localitatea de domiciliu, ca urmare a împrejurării că tatăl acestuia, lucrător la căile ferate, a fost transferat într-o altă localitate.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul şi familia părinţilor săi şi-au părăsit domiciliul din Oradea în luna septembrie 1940, imediat după instalarea autorităţilor ungare, ca urmare a cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.
Din probele administrate în cauză rezultă că obligarea familiei reclamantului de a părăsi localitatea de domiciliu, a fost impusă în contextul persecuţiilor din motive etnice, declanşate de autorităţile ungare împotriva populaţiei româneşti şi în condiţiile în care toţi lucrătorii de la căile ferate din Oradea au fost transferaţi în partea de vest a Ungariei.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de prevederile acesteia, între altele, persoanele care au fost strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Având în vedere că părăsirea domiciliului de către familia reclamantului s-a făcut în contextul exercitării unor persecuţii etnice, când toţi salariaţii români de la căile ferate din Oradea au fost transferaţi în zona de vest a Ungariei, în mod judicios a apreciat instanţa de fond că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 lit. c) din OG nr. 105/ 1999.
Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026 din 29 martie 2002, transmise caselor judeţene de pensii, sunt obligatorii pentru acestea, ca urmare a subordonării ierarhice, dar nu oferă nici un argument instanţei în interpretarea prevederilor legale citate mai sus.
Având în vedere aceste considerente, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 124/CA/2003 - P din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3001/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3005/2003. Contencios → |
|---|
