ICCJ. Decizia nr. 7552/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7552/2004
Dosar nr. 547/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a solicitat anularea hotărârii nr. 5557 din 27 iunie 2002 şi obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind refugiat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1696 din 22 octombrie 2003, a admis acţiunea, reţinând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că din probele administrate, nu a rezultat perioada refugiului, ori, conform lucrărilor ştiinţifice – plecările din Basarabia şi Bucovina făcute după 26 iunie 1941, până în 1944, nu pot fi considerate refugieri.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În instanţă, cu probele administrate (declaraţia martorilor rectificată de notar şi acte) s-a făcut dovada refugiului din 6 septembrie 1940, până în 6 martie 1945, astfel că nu poate fi primită critica din recurs.
Soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1696 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7551/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7553/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
