ICCJ. Decizia nr. 909/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 909/2005
Dosar nr. 5185/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 2002, Fundaţia N.S. Piatra Neamţ a solicitat, în numele şi pentru reclamanta S.G., anularea deciziei nr. 95 din 30 ianuarie 2002, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii a arătat că reclamanta, împreună cu familia sa şi cu alţi membri ai comunităţii romilor, a fost deportată în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor discriminatorii luate de regimul generalului Antonescu, în anii 1940, fiind supuşi muncii forţate, suferind de foame şi frig.
A susţinut că, deşi deportarea a cca. 4.000 de romi în Transnistria este un fapt istoric de notorietate, ale cărei consecinţe prejudiciabile pentru cei în cauză, sunt cunoscute, pârâta a refuzat să-i recunoască statutul de persecutată etnic.
A arătat că, ulterior depunerii cererii, a obţinut dovezi cu privire la situaţia sa de deportată, pe care le-a prezentat comisiei de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, în luna august 2003.
Ca urmare, prin hotărârea nr. 95 din 14 august 2003, pârâta i-a recunoscut calitatea de persoană persecutată etnic, pentru o perioadă de 2 ani (iulie 1942 - iulie 1944), începând cu data de 1 septembrie 2003.
În această împrejurare, reclamanta şi-a completat acţiunea, în sensul modificării noii hotărâri, numai cu privire la data acordării drepturilor, ca fiind 1 ianuarie 2002, în loc de 1 septembrie 2003, cum a stabilit comisia.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, Partida Romilor Social Democrată din România, invocând pasivitatea Comisiei de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, în sensul că nu a făcut aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, neconsultând intervenienta, la primirea cererii, deşi aceasta exista ca organizaţie etnică legal constituită.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 90 din 27 ianuarie 2004, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, a anulat în întregime Decizia nr. 95 din 30 ianuarie 2002 şi a modificat în parte, hotărârea nr. 95 din 14 august 2003, emise de pârâtă, în sensul că drepturile se acordă reclamantei, începând cu data de 1 ianuarie 2002, în loc de 1 septembrie 2003; a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii nr. 22/2003; a admis cererea de intervenţie formulate de Partida Romilor Social Democrată din România.
Instanţa a reţinut că, deşi, ca urmare a dovezilor prezentate, pârâta, prin hotărârea nr. 95 din 14 august 2003, a recunoscut calitatea de persoană persecutată etnic, în favoarea reclamantei, totuşi nu şi-a revocat Decizia iniţială, de respingere a cererii acesteia.
A mai reţinut că, emiţând cea de-a doua hotărâre, comisia s-a considerat învestită cu o nouă cerere, în august 2003, dată la care au fost de fapt depuse dovezile, în sprijinul cererii formulată de reclamantă, în decembrie 2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, criticând soluţia instanţei, ca fiind nelegală, numai sub aspectul datei de început a acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea recursului a susţinut că Fundaţia Umanitară N.S. Neamţ, în sprijinul cererii reclamantei, a depus probatoriul, abia în luna august 2003, astfel că drepturile reglementate de Legea nr. 189/2000, au fost corect acordate, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dovedită calitatea de persecutat etnic, respectiv 1 septembrie 2003.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu critica formulată, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind deportată.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
Reclamanta a făcut dovada, în condiţiile legii, că îndeplineşte cerinţele pentru a beneficia, în perioada iulie 1942 - iulie 1944, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, împrejurare, de altfel, confirmată de pârâtă, prin emiterea deciziei nr. 95 din 14 august 2003.
Cât priveşte data de început a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanţa, în considerarea caracterului reparator şi dispoziţiilor imperative ale legii, a dispus acordarea acestora, din luna următoare celei în care s-a depus cererea iniţială, respectiv de la 1 ianuarie 2002, chiar dacă probatoriul a fost completat ulterior, astfel încât critica adusă sentinţei nu poate fi reţinută.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 90 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 910/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
