ICCJ. Decizia nr. 2614/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința nr. 533 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, prin care s-a solicitat obligarea pârâților, la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2005, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
în motivarea sentinței sus arătate s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., reluate prin prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, curtea de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale și că noțiunea de act administrativ trebuie înțeleasă, atât prin prisma definiției enunțate la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce descrie actul administrativ tipic, cât și prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (2), care asimilează actului administrativ, atât refuzul, cât și tăcerea autorităților publice, respectiv actele administrative atipice.
Prin urmare, având în vedere că în speța dedusă judecății, o autoritate centrală este parte pârâtă, iar litigiul privește un act administrativ al acesteia, s-a considerat că se impune declinarea competenței de soluționare a pricinii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 372 din 18 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii reclamantului C.L., în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ și pe cale de consecință, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat cauza și s-a înaintat dosarul, la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
S-a învederat, în considerentele sentinței Curții, că, potrivit ordonanțelor de urgență referitoare la reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici (O.U.G. nr. 192/2002, O.U.G. nr. 82/2004, O.U.G. nr. 92/2004), soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, primelor și a altor drepturi revine ordonatorilor de credite, iar măsurile dispuse de acestea pot fi atacate la instanța de contencios administrativ sau instanța competentă, după caz, și că din interpretarea coroborată a reglementărilor menționate rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea privind obligarea la plata primelor de concediu, este instanța de contencios administrativ competentă să cenzureze măsura dispusă de ordonatorul de credite, respectiv Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.
Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, se va rezolva, în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează.
în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici pentru anul 2003, ale art. 49 din O.U.G. nr. 123/2003, privind creșterile salariale acordate personalului din sectorul bugetar în anul 2004 și nici ale art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, întrucât obiectul acțiunii reclamantului nu îl constituie stabilirea salariului de bază, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi recunoscute funcționarilor publici, prin actele normative sus menționate, ci obligarea la plata primei prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
în materia Statutului funcționarilor publici, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze, în principiu, numai litigiile expres prevăzute de art. 68,art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7) și art. 89 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, astfel că în celelalte situații se aplică dispozițiile legislației muncii, în virtutea normei cuprinse în art. 93 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, dar și în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
în aceste condiții, cum acțiunea formulată de reclamantul C.L. are natura juridică a unui litigiu de muncă, iar jurisdicția muncii se realizează, potrivit prevederilor art. 284 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiilor art. 2 pct. 1 C. proc. civ., de către tribunale, s-a stabilit, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2613/2006. Contencios → |
|---|
