ICCJ. Decizia nr. 72/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 72/2007
Dosar nr. 2295/2/2005
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calităţii sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată de certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum şi de Brevetul emis prin decret de către Preşedintele României.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că se consideră îndreptăţit la preschimbarea certificatului de revoluţionar, având deja un drept câştigat.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia de conexitate, având în vedere numărul mare de acţiuni depuse cu acelaşi obiect, la aceeaşi instanţă, excepţia de inadmisibilitate întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004 şi excepţia de prematuritate, faţă de aspectul că OUG nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestaţiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi art. 20 din HG nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1625 din 29 iunie 2006, a respins excepţia de conexitate reţinând că nu sunt întrunite condiţiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc. civ., obiectul şi cauza nefiind aceleaşi, fiecare reclamant invocând o altă situaţie de fapt. A admis excepţia inadmisibilităţii, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că obligarea pârâtului de a recunoaşte dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără a se aduce atingere calităţii de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată de Certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, ar echivala cu obligarea pârâtului de a preschimba certificatul de revoluţionar, conform cererii formulate.
Reţinând şi aspectul că termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea obligaţia să conteste refuzul de soluţionare favorabilă a cererii sale în faţa Comisiei parlamentare înfiinţată în acest sens, procedură prealabilă obligatorie, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul T.C., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a greşit respingând acţiunea ca inadmisibilă şi că pentru soluţionarea excepţiei se impunea unirea acesteia cu fondul şi totodată administrarea de dovezi în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentaţia prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată, constă în obligarea pârâtului la recunoaşterea dreptului reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007 inclusiv". Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, impune obligaţia, pentru S.S.P.R., ca până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu acelea cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile.
Potrivit acestor dispoziţii: „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 care stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 47/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României.
Or, termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară, începe să curgă din momentul publicării.
Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cenzurată de instanţă după ce persoana a urmat procedura prealabilă, în speţa noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile", Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C., împotriva sentinţei civile nr. 1625 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 73/2007. Contencios → |
|---|
