ICCJ. Decizia nr. 94/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 94/2008
Dosar nr.2611/2/2007
Şedinţa publică de Ia 11 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta N.Z. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Ilfov pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, din Bulgaria, din motive etnice, ca urmare a schimbului de populaţie impus prin Tratatul de la Craiova şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie, conform Tratatului de la Craiova, fiind strămutaţi din Bulgaria, iar reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi şi suferind aceleaşi privaţiuni ca aceştia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, faptul că reclamanta s-a născut la data de 10 februarie 1944, după data strămutării părinţilor săi, situaţie care nu este prevăzută expres de legiuitor, iar instanţa nu poate lărgi sfera persoanelor beneficiare ale actului normativ invocat.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999, nu reprezintă o lărgire a sferei beneficiarilor.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept uhi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1451 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 93/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 95/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
