ICCJ. Decizia nr. 1134/2009. Contencios
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1134 din 27 februarie 2009
La termenul de judecată din 12 decembrie 2008, recurentul-reclamant a solicitat scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, motivat de faptul că nu realizează venituri.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a pus în vedere recurentului-reclamant să aducă dovezi în sensul susţinerilor făcute pentru scutirea de plata taxelor judiciare de timbru.
Conform celor dispuse de instanţă, la termenul de judecată din 27 februarie 2009, recurentul-reclamant depune cerere scrisă de scutire de plata taxelor judiciare de timbru şi copia adeverinţei eliberate de Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti în care se menţionează că, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, solicitantul adeverinţei, N.L. nu figurează înregistrat cu venituri impozabile declarate conform prevederilor Codului fiscal.
La termenul de judecată din 27 februarie 2009, Curtea a rămas în pronunţare cu privire la cererea de scutire de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, formulată de recurentul-reclamant N.L.
Conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă:
- „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale” (art. 4);
- „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: […] c) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită” [art. 6 lit. c)];
- „La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere” (art. 9);
- „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanţei competente să soluţioneze acea cale de atac” [art.13 alin. (3)];
Faţă de dispoziţiile citate, în raport cu înscrisurile depuse în susţinere, din care rezultă că recurentul-reclamant nu a înregistrat venituri impozabile conform Codului fiscal în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, Înalta Curte, în temeiul art. 15 alin. (1) cu referire la art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 51/2008, urmează a admite cererea recurentului-reclamant de scutire de la plata taxelor judiciare în recurs.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 801 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect, în principal, anularea H.G. nr. 1481/2005 şi, în subsidiar, constatarea refuzului pârâtului de a răspunde la solicitarea sa de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001 şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 15.000.000 lei, ca urmare a încălcării drepturilor sale, a ofensei şi desconsiderării sale, de care se fac vinovaţi reprezentanţii pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, deşi i s-a pus în vedere la termenul de judecată din 20 februarie 2007 să achite taxa judiciară de timbru stabilită conform prevederilor art. 3 lit. m) teza a doua din Legea nr. 146/1997, în cuantum de 40 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, reclamantul nu s-a conformat, astfel că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, se sancţionează cu anularea cererii, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva sentinţei civile nr.801 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul N.L., la data de 10 iulie 2007, conform ştampilei Oficiului Poştal 125300 – Gura Humorului, arătând că se află în vacanţă în altă localitate şi nu a putut intra în posesia hotărârii recurate, fiind deci în imposibilitatea de a trimite şi motivele de recurs, precizând că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.
La termenul de judecată din 15 februarie 2008 în dosarul de faţă, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţată la data de 28 martie 2008, a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul-reclamant şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 971 din 30 septembrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-reclamant N.L.
După repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008, Curtea a pus în discuţie faptul că recursul nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de art. 301 cu referire la art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că: sentinţa recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 27 iunie 2007, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare; recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 10 iulie 2007, conform ştampilei Oficiului Poştal 125300 – Gura Humorului şi că până la termenul de judecată de astăzi, 27 februarie 2009, nu au fost depuse motivele de recurs.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
„Art. 303. - (1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
(2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”.
În raport cu dispoziţiile citate C. proc. civ., împrejurarea că recurentul-reclamant nici până la data de 27 februarie 2009 nu a motivat recursul declarat la data de 10 iulie 2008 împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, ce i-a fost comunicată la data de 27 iunie 2008, este de natură a atrage sancţiunea nulităţii recursului.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 303 alin. (1) cu referire la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constata nul recursul declarat de N.L. împotriva sentinţei civile nr. 801 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
| ICCJ. Decizia nr. 671/2009. Contencios → |
|---|
