ICCJ. Decizia nr. 306/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 306/2009
Dosar nr. 8399/1/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinele nr. 2275 din 14 noiembrie 2007, nr. 1176 din 12 iunie 2008 şi nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii au fost numiţi, începând cu data de 15 noiembrie 2007, respectiv 23 iunie 2008, în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind declaraţi admişi la interviurile organizate la 25 octombrie 2007, respectiv la 19 mai 2008 de către comisiile constituite conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.
Prin cererile formulate, recurenţii au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. le-au fost respinse cererile.
În motivarea hotărârii, C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
- procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. care au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au susţinut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- deşi este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1)2 din Legea nr. 304/2004);
- competenţa prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine Direcţiei, astfel că nu poate fi pusă în discuţie validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializaţi care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 şi ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcţii de execuţie, care se face numai prin concurs, în condiţiile art. 43 şi 44 din Legea nr. 303/2004;
- art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispoziţiile legilor nr. 303, 304 şi 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, astfel că procurorii care activează în cadrul Direcţiei pot fi promovaţi în funcţii de execuţie numai prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situaţia în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin OUG nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;
- salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizaţiei procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător;
- hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunţate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecăţii.
Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurenţii C.M.C., V.G. şi D.C.E., care au solicitat anularea ei ca nelegală şi netemeinică şi admiterea cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In motivarea cererii, recurenţii au arătat că prin Ordinele nr. 2275 din 14 noiembrie 2007, nr. 1176 din 12 iunie 2008 şi nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost numiţi, începând cu data de 15 noiembrie 2007, respectiv 23 iunie 2008, în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta CurtedeCasaţie şi Justiţie, fiind declaraţi admişi la interviurile organizate la 25 octombrie 2007, respectiv la 19 mai 2008 de către comisiile constituite conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.
Interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de asumare a răspunsului, a rezistenţei la stres şi a altor calităţi specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are - în opinia recurentei - acelaşi efect ca şi promovarea în urma oricărui concurs sau examen.
Totodată, au arătat că revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze după încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept câştigat, respectiv gradul profesional şi salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurenţii au arătat, de asemenea, că în calitate de procurori în cadrul D.I.I.C.O.T. au îndeplinit acte procesuale şi procedurale ce intră în competenţa acestei structuri şi au beneficiat în fapt şi în drept de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la jurisprudenţa anterioară a înaltei Curţi, recurenţii au arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătoreşti, cât şi faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor fundamentale menţionate în art. l din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurenţilor s-a făcut cu interpretarea corectă şi distincţia cuvenită între noţiunile de „numire" şi „promovare" pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite, reluând, în esenţă, argumentele expuse în hotărârea atacată. Au concluzionat în sensul că numirea la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei, de a fi remuneraţi cu indemnizaţia prevăzută de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs. In caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă pentru toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susţină concursuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor formulate în întâmpinare, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu toate că intimatul a avut de soluţionat cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de un număr de 26 de procuror de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cererile acestora au fost respinse, în bloc, pe aceleaşi considerente, fără a se ţine seama de particularităţile fiecărei cereri
Prin Ordinele nr. 2275 din 14 noiembrie 2007, nr. 1176 din 12 iunie 2008 şi nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii au fost numiţi, începând cu data de 15 noiembrie 2007, respectiv 23 iunie2008, în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind declaraţi admişi la interviurile organizate la 25 octombrie 2007, respectiv la 19 mai 2008 de către comisiile constituite conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată
Numirea în funcţie s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) şi alin. (4) şi al art. 76 din Legea nr. 304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi al art. 1 şi 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat prin hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a C.S.M. - Secţia pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în perioada 9-10 octombrie 2006.
Potrivit art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcţie a recurenţilor, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice.
Este adevărat că art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la parchete, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute la art. 44.
Nu se poate nega însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 implică şi ea o evaluare, o selecţie a candidaţilor din perspectiva calităţilor profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidaţii declaraţi admişi în urma interviului urmând a fi numiţi, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii.
Prin urmare, art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o funcţie de execuţie, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincţia pe care intimatul o face între noţiunea de „numire" şi cea de „promovare" având caracter artificial şi bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanţă, nu este altceva decât o numire într-o funcţie superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.
Este de reţinut, de asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror al D.I.I.C.O.T., numirea în funcţia respectivă având caracter definitiv.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 508/ 2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializaţi (art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcţie a recurentului).
În forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/ 2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului.
Toate aceste norme exprimă voinţa legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.
În consecinţă, numirea în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaţilor admişi în urma procedurii de selecţie prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
Gradul profesional constă în dreptul unui procuror de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale - o atare definire regăsindu-se şi în practica administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).
Prin urmare, „gradul profesional" nu este o noţiune abstractă, care să poată fi analizată separat de funcţia pe care o ocupă procurorul şi de conţinutul atribuţiilor specifice postului, atribuţii corespunzătoare competenţei la nivelul parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. Concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepţie, în cazuri expres prevăzute, promovarea se face „pe loc".
Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul procurorilor numiţi în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T., constituite în circumscripţiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curţile de apel şi tribunale, fără ca legea să le confere o competenţă materială diferită de cea a structurii centrale.
D.I.I.C.O.T. a fost înfiinţată din raţiuni de politică a justiţiei, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană şi de eficientizare a luptei împotriva criminalităţii organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectaţi pe baza unor criterii de înaltă ţinută morală şi de performanţă în combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului.
Aceste raţiuni şi obiective diferite avute în vedere la înfiinţarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma promovării procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o discriminare faţă de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.
În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a reţinut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).
În fine, în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudentă constantă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constând atât în deciziile invocate de recurentă, cât şi în alte soluţii de dată mai recentă, toate în sensul recunoaşterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.
O soluţie contrară, fără argumente solide care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar genera divergenţe de jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 514/ 14 iunie 2006).
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i priveşte pe recurenţi, cu consecinţa admiterii cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.M.C., V.G. şi D.C.E. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-i priveşte pe recurenţi.
Obligă intimatul să recunoască recurenţilor gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 307/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
