ICCJ. Decizia nr. 4871/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1265 din 5 octombrie 2006, a Tribunalului București, secția a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6918 din 19 octombrie a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admisă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, dispunându-se anularea Dispoziției nr. 5180 din 23 ianuarie 2006 emisă de acesta și obligarea la emiterea unei decizii prin care să se prevadă acordarea către reclamanți a unor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, pentru imobilul situat în București, sector 2.
La data de 21 octombrie 2007, reclamanții s-au adresat Primăriei Municipiului București prin Primar, solicitând emiterea unei dispoziții potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006, iar ulterior au notificat pârâtul la 24 septembrie 2007, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc în același sens.
Prin sentința nr. 359 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a obligat pârâta la emiterea unei dispoziții privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii potrivit sentinței civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006 și în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a aplicat conducătorului autorității publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe; a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin nepunerea în executare a sentinței civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006, s-a produs reclamanților o vătămare în drepturile lor legitime, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsă de folosință asupra terenului a cărui restituire s-a dispus prin echivalent, Curtea a apreciat că suma solicitată de reclamanți, stabilită în urma efectuării unor expertize evaluatorii extrajudiciare nu poate fi considerată ca reprezentând lipsă de folosință, proba cu expertiza evaluatorie nefiind administrată în cadrul prezentei cauze.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului București - prin Primarul General, criticând-o ca nelegală și neîntemeiată, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.
S-a motivat recursul pe două excepții procesuale respectiv autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiunii de fond.
Recursul este întemeiat și va fi admis.
Examinând cererea de recurs, actele dosarului și vis-a-vis de prevederile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat; o cerere poate fi judecată o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată într-un alt proces. Art. 1201 C. civ. prevede: "Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între același părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate".
în speță, tripla identitate prevăzută în mod expres de lege nu se regăsește, doar părțile sunt aceleași, obiectul și cauza diferă în sentința nr. 1265/2006 definitivă și irevocabilă și sentința aici recurată.
Așa fiind se constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se admite această excepție.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de contencios administrativ în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a pronunțat o soluție în raport cu sentința civilă nr. 1265/2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 6918/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Art. 22 din Legea nr. 554/2004 precizează că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile date potrivit dispozițiilor acestei legi sunt titluri executorii.
Art. 24 din Legea nr. 554/2004 pe care se fondează prezenta acțiune, vorbește despre obligația executării la parag. (3) menționându-se că aceste hotărâri definitive și irevocabile sunt pronunțate de instanța de contencios administrativ.
în cauză hotărârea asupra căreia în temeiul art. 24 al Legii nr. 554/2004 s-a pronunțat instanța fondului este o hotărâre definitivă și irevocabilă dată de secția civilă.
Așa fiind s-a admis recursul declarat de Primăria Municipiului București prin Primarul General. S-a modificat sentința atacată și s-a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3520/2009. Contencios → |
|---|
