ICCJ. Decizia nr. 4071/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.Y., cetățean turc, a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Imigrări, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României cu nr. 2843914 din 29 mai 2012.
A arătat reclamantul că prin decizia atacată, împotriva sa a fost luată măsura returnării, motivat de faptul că nu a părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin viză.
Reclamantul a solicitat anularea măsurii returnării, susținând că din motive obiective nu poate părăsi România.
S-a mai precizat ca motivele plângerii vor fi depuse ulterior comunicării actelor care au stat la baza luării acestei măsuri.
în ședința de astăzi, procurorul a invocat excepția de necompetență a secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, aspect care fusese enunțat și de autoritatea publică pârâtă, în cererea de preschimbare a termenului de judecată stabilit inițial pentru data de 31 octombrie 2013.
Excepția invocată este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, în cauză este necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea formulată de reclamantul cetățean turc, care a solicitat anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2843914 din 29 mai 2012 prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință, să părăsească teritoriul României, întrucât șederea sa a devenit ilegală ca urmare a expirării vizei de ședere.
De asemenea, potrivit art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, "decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări sau la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare".
Or, în cauză, era de necontestat că decizia de returnare nr. 2843914/2012 a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, competența de judecată a aparținut Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, căreia i-a fost trimisă cauza pentru competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3757/2012. Contencios → |
|---|
