ICCJ. Decizia nr. 4942/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4942/2012

Dosar nr. 162/2/2012

Şedinţa de la 22 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul P.E.G., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, T.B. - Preşedintele României şi T.I. - Ministrul Administraţiei şi Internelor, până când reclamantul va preciza în scris temeiul juridic al acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia administrativă din data de 09 ianuarie 2012, i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul juridic al acţiunii în contencios administrativ, sub sancţiunea suspendării soluţionării cauzei, iar la termenul de judecată din data de 27 februarie 2012, reclamantul, deşi citat cu această menţiuni, nu a precizat temeiul juridic al acţiunii în contencios administrativ.

Întrucât reclamantul s-a prezentat personal şi a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, Curtea de apel a încuviinţat cererea reclamantului, pentru angajarea unui apărător, în vederea pregătirii apărării şi pentru a da posibilitatea acestuia să precizeze scris temeiului juridic al acţiunii în contencios administrativ, la termenul de judecată din data de 23 aprilie 2012, reclamantul a învederat faptul că îşi întemeiază cererea cu care a învestit instanţa de judecată pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest context, judecătorul fondului a apreciat că, prin precizarea formulată oral de către reclamant, în sensul că temeiul juridic al acţiunii în contencios administrativ îl constituie Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, luată prin rezoluţia administrativă şi menţinută prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2012.

Prin urmare, instanţa de fond, având în vedere faptul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală stabilite în sarcina sa, a constatat că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante.

Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul P.G.V., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se arată în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus suspendarea cauzei, în condiţiile în care temeiul de drept al acţiunii a fost precizat atât oral, în şedinţa publică, cât şi în scris prin cererea depusă prin serviciul registraturii.

În opinia recurentului, prin suspendarea cauzei, i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie şi apărare, consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1551 C. proc. civ., atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Prin urmare, textul precizat instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale.

Referitor la soluţia atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la termenul din 23 aprilie 2011, pe considerentul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită rezoluţia administrativă şi menţinută prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2012, respectiv de a preciza temeiul de drept al acţiunii, deşi a fost citat cu menţiune în acest sens, sub sancţiunea suspendării cauzei.

Înalta Curte constată că, deşi în faţa instanţei de fond s-a depus prin serviciul registratură un punct de vedere din partea reclamantului, acesta nu conţine însă precizarea solicitată de instanţă, astfel că, în mod corect judecătorul fondului a dispus măsura sancţionatorie, constatând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale.

Independent de motivele de ordin personal ale recurentului, Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

În speţă, culpa procesuală aparţine recurentului-reclamant, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza temeiul de drept cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 112 din C. proc. civ., context în care sunt incidente dispoziţiile art. 1551 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., recurentul-reclamant are posibilitatea de a cere reluarea judecăţii, după îndeplinirea obligaţiilor menţionate în încheiere.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.G.V. împotriva Încheierii din 23 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4942/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs