ICCJ. Decizia nr. 5371/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5371/2012
Dosar nr. 4084/1/2012
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2627 din 25 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de R.R.C., în calitate de Preşedinte - Secretar de Stat al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată şi a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri intimata-reclamantă A.M. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, revizuenta susţine, în esenţă, că a fost împiedicată să participe la dezbaterea publică a dosarului, iar instanţa a amânat pronunţarea soluţiei, fără a i se aduce la cunoştinţă această măsură.
Analizând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ.
Din economia reglementărilor în materie rezultă, aşadar, că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele redate de pct. 8 al art. 322, invocat ca temei legal.
În cauza dedusă judecăţii, prin decizia atacată a fost evocat fondul cauzei, în condiţiile în care Înalta Curte a admis recursurile declarate, a modificat sentinţa atacată şi a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată şi, astfel, prima condiţie de admisibilitate este îndeplinită.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., indicat de către revizuentă ca temei legal al cererii sale, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [..] 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.”
În speţă, argumentele dezvoltate de către revizuentă nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. şi, de altfel, niciuneia din situaţiile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, drepturile procesuale ale revizuentei nu au fost încălcate, în contextul în care instanţa de recurs a amânat pronunţarea soluţiei, intimata-reclamantă având posibilitatea de a formula concluzii scrise în cauză.
Argumentele expuse în cererea de revizuire nu sunt de natură a justifica admisibilitatea cererii de revizuire, în condiţiile în care nu materializează situaţia de fapt avută în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. şi nu pot fi circumscrise niciunui alt motiv de revizuire prevăzut de art. 322.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hot. nr. 1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hot. nr. 30.422/2003 din 14 februarie 2008, par.26).
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 326 şi art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată împotriva deciziei instanţei de recurs, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei nr. 2627 din 25 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5368/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5374/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
