ICCJ. Decizia nr. 3115/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3115/2013

Dosar nr. 5396/2/2012

Şedinţa publică de la 8 martie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 155¹ C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei privind pe reclamanta M.O. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru neprecizarea de către reclamantă a actului sau actelor administrative a căror anulare o solicită.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că deşi reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze actele administrative contestate, aceasta nu s-a conformat, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 155¹ C. proc. civ., în temeiul cărora a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii pronunţate a declarat recurs M.O., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, în opinia sa, a făcut toate precizările privitoare la încălcarea drepturilor şi intereselor sale legitime, respectiv cu referire la:

- decizia de desfacere a contractului său de muncă, în speţă Ordinul nr. 33/1998 emis cu fraudă la lege, pe perioada cât aceasta se afla în concediul de boală;

- Decizia nr. 1412/1999 a Curţii de Apel Bacău prin care, în opinia recurentei, instanţa avea obligaţia de a anula din oficiu Ordinul nr. 33/1998, hotărâre ce a fost dată prin abuz de drept;

- îngrădirea dreptului său la justiţie şi la repararea unor abuzuri, ca efect al unei norme neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României, normă prevăzută de Legea nr. 221/2009, care limitează în mod discriminatoriu abuzurile comuniste doar la perioada 1945 - 1989.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, deşi recurenta - M.O. a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi timbrul judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.

Dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 302¹ alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 302¹ alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta M.O. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2968/2013. Contencios. Anulare act...		ICCJ. Decizia nr. 3120/2013. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

ICCJ. Decizia nr. 3120/2013. Contencios