ICCJ. Decizia nr. 7139/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7139/2013
Dosar nr. 912/46/2012
Şedinţa de Ia 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată, reclamantul I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.Ş. - D.G.O.I.C. din cadrul M.E.C.T.S., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă din 04 septembrie 2012 şi a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestui titlu executoriu.
Prin sentinţa nr. 7223 din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu A.N.C.Ş. - D.G.O.I.C. din cadrul M.E.C.T.S. şi a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă din 04 septembrie 2012 şi a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012, emise de A.N.C.Ş. - D.G.O.I.C., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă din 04 septembrie 2012 şi scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012, emise de A.N.C.Ş. - D.G.O.I.C. s-a stabilit în sarcina reclamantei I.N.C.D.T.C.I. - I.C.S.I. Râmnicu Vâlcea un debit în valoare de 1.250.818,80 lei reprezentând corecţie financiară aplicată în derularea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii C.D. a I.C.S.I. prin crearea unui laborator de temperaturi scăzute pentru aplicaţii energetice a fluidelor criogenice" - aferent contractului de finanţare din 28 septembrie 2010.
Prima instanţă a reţinut că în conţinutul notei de constatare din 04 septembrie 2012 sunt redate mai multe cerinţe prevăzute în procedura de atribuire a contractului de furnizare din 29 decembrie 2010 şi a contractului din 12 ianuarie 2010, sunt citate prevederile unor texte de lege pretins nerespectate de reclamant şi este prezentată concluzia organului de control în sensul că cerinţele respective interzic practic accesul la procedură al operatorilor economici.
În ceea ce priveşte contractul din 12 ianuarie 2010, contract pentru care s-a aplicat corecţia mai mare de 25%, judecătorul fondului a constatat că organul de control nu prezintă motivele concrete pentru care a considerat cerinţele respective ca fiind de natură a restricţiona accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului, prin urmare susţinerile formulate de reclamant în cuprinsul cererii de faţă privind legalitatea cerinţelor din procedura de achiziţie a contractului 238/12 ianuarie 2010, creează o aparenţă de temeinicie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Referitor la procedura de atribuire a contractului din 29 decembrie 2010, în cuprinsul notei de constatare, se arată că cerinţa, privind impunerea exigenţei ca electricienii autorizaţi gradul 3 B să fie angajaţi cu contract de muncă pentru perioadă nedeterminată, este excesivă, întrucât interzice practic accesul la procedură al operatorilor economici care nu dispun de personal angajat sau angajat permanent.
În condiţiile în care o altă cerinţă impusă prin procedura de atribuire era ca ofertantul să deţină atestat A.N.R.E., pentru eliberarea căruia Ordinul A.N.R.E. nr. 24/2007 prevede condiţia de a se face dovada că are angajaţi un număr de electricieni autorizaţi, Curtea apreciază critica reclamantului privind faptul că nota de constatare nu ia în considerare existenţa unor dispoziţii materiale speciale în materie, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă asupra concluziei din nota de constatare potrivit căreia respectiva cerinţă ar restricţiona accesul operatorilor economici la procedură.
În fine, Curtea de apel a constatat că şi condiţia prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, având în vedere cuantumul ridicat al debitului stabilit prin actele a căror suspendare se solicită de 1.250.818,80 lei şi având în vedere că reclamantul este un institut de cercetare ce se finanţează, în principal, de la bugetul statului, fiind previzibil că executarea creanţei respective va duce la imposibilitatea pentru reclamant de a finaliza proiectul început (pentru realizarea căruia are în derulare şi un credit bancar), ceea ce reprezintă un prejudiciu viitor şi previzibil, fiind îndeplinită astfel şi condiţia prevenirii unei pagube iminente.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, a declarat recurs M.E.N. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod eronat a apreciat prima instanţă faptul că în speţă sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reiterând argumentele prezentate în faţa primei instanţei, recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond s-a apreciat că prin neprezentarea motivelor concrete pentru care pârâtul a considerat că cerinţele de calificare impuse sunt de natură a restricţiona accesul la procedura de achiziţie publică a altor operatori economici, s-ar crea o îndoială serioasă asuora legalităţii notei de constatare.
A mai arătat recurentul că Nota de constatare din 2012 a fost emisă pentru încălcarea de către reclamant a prevederilor art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi pentru că nu au fost respectate prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 şi art. 48 alin. (2) din Directiva nr. 2004/18/ CE la încheierea Contractului de servicii din 2010 încheiat cu SC C.C.I.D. SRL şi la încheierea contractului din 2010 încheiat cu SC R. SA - SC M.S. SRL . Ori încălcarea textelor de lege nu echivalează cu existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurentul a argumentat că nu s-a făcut dovada unei pagube iminente şi efective pe care ar suferi-o de natură să justifice suspendarea actului contestat.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Prima instanţă a admis cererea de suspendare formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 8150 din 04 septembrie 2012 şi a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârât, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă din 04 septembrie 2012 şi a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 06 septembrie 2012 emise de pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 1.250.818,80 lei reprezentând corecţie financiară aplicată în derularea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii C.D. a I.C.S.I. prin crearea unui laborator de temperaturi scăzute pentru aplicaţii energetice a fluidelor criogenice" - aferent contractului de finanţare din 28 septembrie 2010.
Din actele aflate la dosar rezultă că pârâtul a apreciat că în procedura de atribuire a contractului de furnizare din 29 decembrie 2010 şi a contractului nr. 238/12 ianuarie 2010 au fost impuse anumite cerinţe de calificare care interzic practic accesul la procedură a operatorilor economici, nerespectându-se prevederile art. 188 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006, în cazul primul contract, respectiv art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006, în cazul celui de-al doilea contract.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi Lege.
Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Înalta Curte constată că în raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamantă, îndeplinirea cumulativă condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.
De asemenea,instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a apreciat că există o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea notei de constatare, atâta vreme cât cerinţa potrivit căreia toţi membrii echipei să fie angajaţi cu contract de muncă, respectă principiile nediscriminării şi tratamentului egal şi este legală în raport de complexitatea, unicitate şi specificitatea aparte a proiectului.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că în cazul contractului din 12 ianuarie 2010, contract pentru care s-a aplicat corecţia mai mare de 25%, organul de control nu prezintă motivele concrete pentru care a considerat cerinţele respective ca fiind de natură a restricţiona accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului.
Este adevărat că în cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acesteia.
Dimpotrivă, aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, esenţial fiind ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.
Totodată, Înalta Curte constată, că în prezenta cauză, înscrisurile dosarului şi ansamblul circumstanţelor speţei atestă şi îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuţie şi efectele unei executării silite asupra reclamantului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.N. (în calitate de succesor al A.N.C.Ş.) împotriva sentinţei civile nr. 7223 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7132/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7150/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
