ICCJ. Decizia nr. 431/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2014
Dosar nr. 564/45/2013
Şedinţa de la 30 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţiile instanţelor care au declanşat conflictul de competenţă:
Prin Încheierea pronunţată în Dosarul nr. 34960/245/2011, Tribunalul Iaşi a dispus sesizarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, excepţie invocată de S.A.M., S.S., S.A. şi a suspendat cauza până la momentul soluţionării excepţiei.
Tribunalul a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în redactarea în vigoare la momentul sesizării judecătorului fondului respectiv 28 octombrie 2011.
De asemenea, a statuat că dispoziţiile art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 se aplică doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013, invocând normele înscrise în art. 24 coroborat cu art. 25 alin. (1), precum în art. 192 alin. (2) C. proc. civ.
Cererea privind excepţia de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 564/45/2013.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.
Prin sentinţa nr. 164 din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001 din anexa nr. 78 şi a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.
S-a avut în vedere faptul că, deşi dosarul de fond în care a fost invocată excepţia de nelegalitate se află pe rolul instanţelor de judecată din luna noiembrie a anului 2011, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru prima dată în faţa Tribunalului Iaşi, la data de 8 aprilie 2013.
În opinia instanţei, la acel moment dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fuseseră deja modificate de art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 şi prevedeau faptul că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate este competentă să se pronunţe asupra acesteia.
Prin urmare s-a reţinut că nu prezintă relevanţă momentul la care s-a născut litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de nelegalitate ci momentul la care această excepţie a fost invocată.
Trimiterile făcute de Tribunalul Iaşi la dispoziţiile art. 24, art. 25 C. proc. civ., nu au putut fi primite deoarece excepţia de nelegalitate nu are caracterul unei excepţii de procedură, ci este o excepţie de fond, o apărare de fond a părţii cu caracter distinct şi autonom.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă
Obiectul cererii care a declanşat conflictul de competenţă dedus judecăţii îl constituie excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, invocată la 8 aprilie 2013, în Dosarul de recurs nr. 34960/245/2011, pe rolul Tribunalului Iaşi.
Cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 34960/245/2011, în care a fost invocată excepţia de nelegalitate menţionată, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, la 10 noiembrie 2011, deci anterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ., Legea nr. 134/2010.
Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acţiunii, în afara cadrului procesual legal.
Această excepţie are ca scop soluţionarea cauzei pe fond fără a se ţine seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este nelegal.
În cauză, cererea care vizează excepţia de nelegalitate a fost formulată ca un mijloc de apărare, în strânsă legătură cu soluţionarea litigiului pe fond şi nu poate fi apreciată drept o veritabilă cerere de chemare în judecată în sensul dispoziţiilor art. 82, art. 109 C. proc. civ., astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 134/2010, C. proc. civ., în sensul că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură cu privire la competenţa soluţionării acesteia, respectiv art. 54 din cuprinsul Titlului IV, Modificarea şi completarea unor legi speciale, cu referire la modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, raţionamentul Tribunalului Iaşi fiind unul corect cu privire la aceste aspecte.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii care are ca obiect excepţia de nelegalitate menţionată se stabileşte nu în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (2), modificat prin dispoziţiile citate din noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată este anterior datei de 15 februarie 2013, ci în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ ce formează obiectul excepţiei.
În concluzie, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că revine competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.A.M., S.S., S.A. şi pârâţii Guvernul României, Comisia Judeţeană Iaşi Fond Funciar şi Comisia comunei T. de Fond Funciar, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 446/2014. Contencios → |
|---|
