ICCJ. Decizia nr. 447/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 447/2014
Dosar nr. 5775/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu-Mureş a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, fiind suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a susţinut că, deşi prin art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulată de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în vederea achiziţionării cărţilor, totuşi s-a stabilit şi un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti acordate conform art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 315/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Guvernul României, a invocat excepţia inadmisibilităţii, arătând că excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ.
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi, pe cale de consecinţă, lipsa calităţii de reprezentant a reclamantului, precum şi excepţia inadmisibilităţii.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sindicatului, a arătat că, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 legea sindicatelor şi art. 28 din Legea nr. 62/2011 legea dialogului social, sindicatul îşi poate reprezenta membrii în faţa instanţelor de judecată doar în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, iar cât priveşte excepţia inadmisibilităţii, a invocat aceleaşi considerente ca şi cele invocate de Guvernul României.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 155 din 7 martie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentat şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de Guvernul României; a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar, invocată în Dosarul nr. 5775/102/2012 al Tribunalului Mureş, de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia de inadmisibilitate invocată este neîntemeiată, raportat la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă care a apreciat că pot face obiectul excepţiei de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual, cât şi cele cu caracter normativ.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant, curtea a constatat că este neîntemeiată, deoarece la dosarul de fond al cauzei, se regăseşte împuternicirea dată de membrii săi sindicatului pentru formularea cererii de chemare în judecată, implicit pentru invocarea excepţiei supusă analizei acestei instanţe.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, Curtea a reţinut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi al art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
A mai reţinut instanţa că, potrivit normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro este condiţionată de manifestarea de voinţă în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie; că faptul că prin actul administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită pentru depunerea cererilor pentru acordarea sprijinului financiar nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecţilor de drept cărora actul administrativ li se adresează; că această procedură este justificată de faptul că pentru asigurarea sprijinului financiar sunt angrenaţi mai mulţi factori care trebuie să conlucreze în anumite limite de timp.
A concluzionat Curtea de apel că, fiind vorba de instituirea unei proceduri legale pentru punerea în executare a unei legi, excepţia de nelegalitate a actului administrativ atacat este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, susţine recurentul că prin dispoziţiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condiţiile în care prin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susţine că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie.
Se arată că scopul normelor metodologice este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti prevăzute de art. 1, art. 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurentul mai arată că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de faţă.
Considerând că prin normele metodologice a fost depăşit scopul acestora, de a organiza aplicarea legii, şi practic s-a adăugat la lege, recurentul apreciază că prevederile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617/18.07.2006, a prevăzut prin dispoziţiile sale, art. 1-art. 6, acordarea unui ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii. Totodată, actul normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalităţile de punere în practică a acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern, respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziţii legale.
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Înalta Curte reţine că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr. 453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea plăţii acestor sume de la bugetul de stat, precum şi faptul că introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată nu reprezintă o dispoziţie nelegală şi nu poate fi interpretată ca o adăugare la lege.
În sprijinul acestei interpretări sunt şi principiile generale care stau la baza întocmirii situaţiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că predicţionarea şi previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăţilor ce se fac din bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.
Rolul hotărârii de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai de a explicita pe larg formalităţile necesare pentru obţinerea ajutorului financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la documentele justificative care trebuie depuse, cât şi cu privire la termenele de depunere a acestora, pentru obţinerea ajutorului financiar prevăzut de lege.
Astfel, în acord cu soluţia instanţei de fond, se apreciază că procedura instituită prin normele de aplicare se aplică tuturor subiecţilor de drept, nefiind discriminatorie, aceasta declanşându-se la cererea beneficiarului, iar instituirea unui termen limită de depunere a acestei cereri este justificată de necesitatea prevederii necesarului de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate anual.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinţei civile nr. 155 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 448/2014. Contencios → |
|---|
