ICCJ. Decizia nr. 1675/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1675/2015
Dosar nr. 1969/3/2014
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reclamanta Direcţia Generală de Poliţie Locală sector 6 a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar A&A C. IPURL, desfiinţarea lucrărilor executate cu nerespectarea Autorizaţiei de construire din 03 aprilie 2008.
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti
Prin sentinţa nr. 3076 din 3 aprilie 2012, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis cererea reclamantei Direcţia Generală de Poliţie Locală sector 6, obligând pârâta SC E.C. SRL să desfiinţeze lucrările executate cu nerespectarea autorizaţiei de construire din 03 aprilie 2008.
Prin decizia civilă nr. 1094 A din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat de pârâtă şi a fost anulată sentinţa civilă menţionată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolului Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, care, prin încheierea din data de 05 decembrie 2013, a sesizat Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire din 12 iunie 2012, emisă de Primarul sectorului 6 Bucureşti, invocată de către reclamantă.
3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa nr. 1858 din 12 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în speţă, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate este stabilită de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi nu de dispoziţiile C. proc. civ.
Legea nr. 76/2012 care a modificat Legea nr. 554/2004 nu prevede nicio normă tranzitorie în privinţa aplicării în timp a Legii nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, urmând a fi aplicate regulile generale ale aplicării legii în timp, prevăzute de C. proc. civ. aplicabil litigiului în cauză. Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (care prevede că instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate este competentă să o şi soluţioneze) este o normă de procedură.
Aşa fiind, întrucât litigiul este început sub imperiul Vechiului C. proc. civ., singurul aplicabil în prezenta cauză, în lipsa unei reglementări speciale, tribunalul a reţinut că pentru determinarea legii aplicabile în timp se vor avea în vedere dispoziţiile art. 725 din Vechiul C. proc. civ.
În consecinţă, dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate la data de 15 februarie 2013, se aplică şi proceselor în curs de judecată. Astfel, art. 24 din Noul C.
proc. civ. nu este aplicabil, deoarece cererea introductivă din prezenta cauza este anterioară datei de 15 februarie 2013 şi nu i se pot aplica regulile de determinare a aplicării legii în timp dintr-un cod ce nu se aplică decât pentru cereri ulterioare datei de 15 februarie 2013.
4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea conflictului negativ de competenţă
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1336 din 29 aprilie 2014, pe calea regulatorului de competenţă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Direcţia Generală de Poliţie Locală sector 6 în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că Noul C. proc. civ. prevede la art. 25 că procesele începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar Legea nr. 76/2012 prevede la art. 3 că Noul Cod se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Aşa fiind, Curtea de apel a reţinut că procesele începute sub vechiul cod sunt guvernate de acesta, inclusiv de norma tranzitorie care impune aplicarea imediată a legii noi.
În speţă, Legea nr. 554/2004 a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, iar modificările au intrat în vigoare odată cu această din urmă lege.
Prin urmare, excepţia de nelegalitate se soluţionează conform normelor de procedură în vigoare la data la care a fost invocată, aşa cum impune Vechiul C. proc. civ. care guvernează fondul litigiului.
5. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1336 din 29 aprilie 2014 a formulat recurs Direcţia Generală de Poliţie Locală sector 6 Bucureşti, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
În motivarea recursului, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, invocată în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare înainte de modificarea ce a avut loc prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, aceste din urmă dispoziţii aplicându-se doar proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ.
Prin urmare, recurenta susţine că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate.
6. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare.
Rezultă din actele şi lucrările dosarului că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27 septembrie 2011, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ.
Excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire din 12 iunie 2012 emisă de Primarul sectorului 6 Bucureşti a fost invocată la termenul din 5 decembrie 2013.
Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, iar procedura de judecată a acesteia este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Excepţia de nelegalitate deşi se judecă după o procedură expres reglementată, este în strânsă legătură cu litigiul de fond în care a fost invocată întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care se constată nelegalitatea actului administrativ instanţa de fond va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Având în vedere dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, principiul aplicării coerente şi unitare a dispoziţiilor de drept procesual, precum şi necesitatea aplicării în cazul fiecărui litigiu a aceloraşi dispoziţii de procedură, ţinând cont şi de prevederile art. 27 şi 28 din Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai proceselor începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Prin urmare, întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate a început înainte de data de 15 februarie 2013, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare anterioară modificărilor acestui art. prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012.
De altfel, în acest sens este şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de specialitate de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi din 20 mai 2013, potrivit căreia dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte reţine că revine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti, având relevanţă data înregistrării dosarului de fond şi nu data invocării excepţiei de nelegalitate, fiind vorba de un proces început anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 76/2012, care au modificat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite declarat de Direcţia Generală de Poliţie Locală sector 6 Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1336 din 29 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1705/2015. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
