Achizitii publice jurisprudenta. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 148
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ" -, împotriva Sentinței civile nr. 3351 din data de 19.11.2009, pronunțată în dosarul nr. 42102/3/CA/2009, de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.01.2010, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 18.01.2010.
CURTEA,
Asupra recursului de față, în temeiul art.256 cpc.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 23.10.2009, sub nr-, reclamanta - -, a formulat în contradictoriu cu pârâta CN Română -, contestație la documentația de atribuire referitor la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect furnizarea unui sistem integral de securitate monitorizare și intervenție pentru agenții loto și servicii de mentenanță, cerând anularea și suspendarea procedurii de atribuire.
Prin sentința civilă nr.3351/17.11.2009, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei cu privire la cererea de anulare și pe fond admisă cererea de suspendare a procedurii de atribuire, dispunând suspendarea procedurii de atribuire până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.
De asemenea, prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea de anulare a procedurii de atribuire, formulată de reclamanta - -, dispunând anularea mențiunilor cuprinse în documentația de atribuire referitoare la declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea diligențelor de plată a impozitelor și a taxelor locale și la cerințele minimale de calificare privind minim 50 de autoturisme în proprietate/leasing și minim 250 persoane angajate cu contract individual de muncă și a dispus refacerea acestor mențiuni de către autoritatea contractantă.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului, referitor la excepția lipsei de interes privind cererea de anulare a procedurii de atribuire, a reținut incidența în cauză a prev.art.255(1) din OUG 34/2006, rap.la art.2 al aceluiași articol de lege, în ce privește calitatea de parte vătămată a reclamantei, cât și faptul că riscă să sufere un prejudiciu ca o consecință a unui act administrativ (art.255(2) din OUG 34/22006.
În ce privește criteriile de atribuire, în raport de disp.art.198(1), art.181-182, au fost respinse susținerile reclamantei referitor la "prețul cel mai scăzut" respectiv eligibilitatea ofertei și experiența similară, anulând mențiunile referitoare la declarația pe proprie răspundere privind neîndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor și taxelor locale și cerințele minime și în ce privește numărul minim de autoturisme în proprietate/leasing și numărul de angajați cu contract individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs CN Română -, recursul fiind declarat, motivat și timbrat în condițiile legii.
Motivându-și recursul, recurenta pârâtă, critică sentința civil nr.3351/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Arată recurenta că instanța a considerat incidente disp.art.181-182 din OUG 34/2006, reținând că nu se justifică mențiunea privind depunerea certificatelor de atestare fiscală privind plata la zi a impozitelor și taxelor locale, alternativ cu depunerea unei declarații pe propria răspundere privind îndeplinirea acestor obligații, deoarece în cauză participanții la procedura de atribuire nu se află în situația de a nu li se putea emite certificate fiscale de către autoritățile competente.
Conform art. 182 alin. (1) din nr.OUG 34/2006,Autoritatea contractantă are obligația de a accepta ca fiind suficient și relevant pentru demonstrarea faptului că ofertantul/candidatul nu se încadrează în una dintre situațiile prevăzute la art. 180 și 181 orice document considerat edificator, din acest punct de vedere, în țara de origine sau în tara în care ofertantul/candidatul este stabilit, cum ar fi certificate, caziere judiciare sau alte documente echivalente emise de autorități competente din țara respectivă. Or se poate observa, arată recurenta că enumerarea nu este limitativă, iar sensul acestor prevederi este tocmai acela de a permite tuturor ofertanților, inclusiv celor străini, să își demonstreze eligibilitatea prin prezentarea oricăror documente edificatoare în acest sens în tara de origine. In niciun caz legiuitorul nu a urmărit să stabilească în mod limitativ documentele care pot face dovada eligibilității privind situația personală a ofertanților astfel cum în mod eronat a retinut instanța de fond.
De asemenea, se susține în cererea de recurs că interpretarea instanței potrivit art. 182 alin. (3) din actul normativ sus-menționat, autoritatea contractantă are obligația să solicite prezentarea de către ofertanți al certificatelor de atestare fiscală privind plata la zi a impozitelor și taxelor, în măsura în care în țara de origine a acestora se emit astfel de certificate, este de asemenea eronată. Dispozițiile art. 182 alin. (3) au menirea de a permite ofertanților să prezinte o declarație pe propria răspundere în situația în care în țara de origine sau în țara în care este stabilit ofertantul nu se emit documente de natura celor prevăzute la 182 alin. (1) din nr.OUG 34/2006. Aceste dispoziții nu interzic însă autorității contractante să accepte o declarație de propria răspundere privind îndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor. taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat și din partea celorlalti ofertanți. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 176 din nr.OUG 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul și nu obligația de a aplica criterii de calificare, deci inclusiv cele referitoare la situația personală a ofertanți lor. De asemenea, conform art. 181 lit. c), autoritatea contractantă are dreptul, iar nu obligația de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziție publică un ofertant care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociaIe către bugetele componente ale bugetului general consolidat. faptul că legiuitorul menționează expres singura situație în care autoritatea contractantă este obligată să excludă din procedura de atribuire anumiți ofertanți, respectiv cei care se încadrează În prevederile art. 180 din actul normativ amintit.
Ca atare chiar dacă autoritatea contractantă nu ar fi menționat expres această posibilitate, ofertanții aveau oricum dreptul a prezenta inițial doar o declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea cerințelor de calificare. Interzicerea acestui drept nu ar încuraja participarea unor posibili operatori economici neeligibili, așa cum în mod vădit eronat susține intimata-cotestatoare, ci ar fi încărcat prevederile imperative ale legislației din materia achizițiilor publice.
Netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate rezultă sub aspectul anulării mențiunilor cuprinse în documentația de atribuire referitoare la cerințele privind capacitatea tehnică, respectiv numărul minim 50 de autoturisme în proprietate/leasing și minim 250 de persoane angajate cu contract individual de muncă
Precizează recurenta că intimata-Contestatoare a criticat aceste prevederi ale documentației de atribuire sugerând că acestea ar fi prea permisive, iar instanța de fond a reținut că susținerile acesteia sunt Întemeiate prin raportare la dispozițiile art. 179 din nr.OUG 34/2006 și contravin scopului pentru care sunt reglementate criteriile de calificare și selecție, respectiv demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.
Aceste susțineri ale instanței sunt neîntemeiate și fără niciun suport juridic și ( probator, deoarece instanța de fond nu a demonstrat în niciun fel modul concret în care ofertantul câștigător nu va fi în măsură să îndeplinească obligatiile asumate prin contractul de achiziție publică, Iimitându-se numai la a afirma acest aspect. Nu au fost prezentate documente sau alte probe care să susțină în vreun fel aceste simple afirmații.
Dimpotrivă, în stabilirea acestor cerințe minime a avut în vedere aspectele precizate mai sus, precum și faptul că cerințele referitoare la dotarea cu autoturisme și personal se completează cu cele privind implementarea unui sistem performant de alarmare a eventualelor evenimente.
Astfel, cerințele minime impuse de Autoritatea contractantă prin Fișa de date a achiziției trebuie înțelese în corelare unele cu altele. Autoritatea contractantă a pus la dispoziție spațiul situat în B, Depozitul pentru crearea Dispeceratului Național de Monitorizare și Intervenție, iar la fiecare punct de lucru urmează a fi instalate camere! de luat vederi, ale căror imagini vor fi centralizate și monitorizate în permanență de la Dispeceratul Național de Monitorizare și Intervenție, care va avertiza asupra producerii eventualelor evenimente.
Este și rațiunea pentru care Autoritatea contractantă a solicitat existența unui Protocol de colaborare între societățile de pază care vor depune ofertă și organele de poliție,i pentru ca în cazul semnalării unui eveniment să le înștiințeze și să colaboreze cu acestea pentru prinderea infractorilor și a cercetării locului faptei.
Cerințele criticate sunt minimale, iar nu maximale, așa cum dorește să lase impresia contestatoarea, ofertanții putând să dețină un număr mai mare de autoturisme ori salariați în vederea îndeplinirii contractului.
Consideră că instanța de fond a denaturat sensul prevederilor art. 179 din nr.OUG 34/2006, pe care le invocă în motivarea soluției sale. Conform acestor dispoziții,Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și
documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinte trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în conditii optime ai contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia." Este de netăgăduit faptul că sensul acestor prevederi este acela de a obliga autoritatea contractantă să nu impună cerința disproporționate și împovărătoare pentru îndeplinirea criteriilor de calificare, iar reclamanta a respectat întocmai voința legiuitorului.
În ce privește suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum rezultă din dispozițiile legale relevante, precum și din doctrina și jurisprudența în domeniu, apare ca un caz de excepție față de situația obișnuită, de executorialitate a actului administrativ, derivată din prezumția de legalitate de care se bucură aceste acte. Așadar, referitor la executarea actelor administrative, funcționează principiul executării din oficiu, deoarece "A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput suspendarea executării constituind excepția de la acest principiu.
De asemenea, în doctrină s-a mai reținut că "Suspendarea actelor administrative este o garanție a asigurării legalității, dar o garanție ce intervine în cazuri de excepție, în cazuri limită" ( lorgovan - Tratat de Drept Administrativ, Editura, voI. II, pag. 91), rezultând deci caracterul excepțional al acestei măsuri.
Fiind o măsură de excepție, suspendarea actului administrativ se poate dispune numai în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2877alin. (1) lit. a) din nr.OUG 34/2006 și respectiv de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: instanța poate să dispună, la cererea părtii interesate, măsura suspendării procedurii de atribuire numai în cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Or, niciuna dintre cele două condiții cumulative nu este îndeplinită
în speța de față pentru a se justifica măsura suspendării procedurii de atribuire, contestatoarea interpretând greșit dispozițiile legale mai sus menționate.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.28716al.1 din OUG 34/2006 și pe art.299 și urm. cod pr.civ.
Ambele părți au depus concluzii scrise, în copia unor înscrisuri aflate și la dosarul instanței de fond.
Curtea, în raport de motivele de recurs invocate va admite recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 181-182 din ordonanța de urgență a guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2007, cu modificările și completări le I ulterioare (denumită În continuare"OUG nr. 34/2006"). Astfel, instanța de fond a reținut că se impune anularea mențiunii privind posibilitatea depunerii unei declarații pe propria răspundere referitoare la îndeplinirea obligațiilor privind plata la zi a impozitelor și taxelor locale, deoarece în cauză ofertanții nu sunt în situația de a nu li se putea emite certificate fiscale de către autoritătile competente, iar autoritatea contractantă ar avea, deci, în viziunea instantei, obligația să solicite prezentarea certificatelor fiscale în cauză.
Or, sensul prevederilor art. 182 este de a permite tuturor ofertantilor, inclusiv celor străini, să își demonstreze eligibilitatea prin prezentarea oricăror documente edificatoare emise în tara de origine, nicidecum acela de a enumera limitativ documentele care pot face dovada eligibilitătii privind situatia personală a ofertantilor, astfel cum în mod greșit a retinut instanța de fond.
De asemenea, art. 182 alin. (3) permite ofertanților să prezinte o declarație pe propria răspundere dacă în țara de origine sau în țara în care este stabilit ofertantul nu se emit documentele prevăzute la art. 182 alin. (1) din nr.OUG 34/2006. Aceste dispozitii nu interzic însă autorității contractante să accepte o astfel de declarație privind plata obligațiilor fiscale și din partea celorlalti ofertanți.
Această concluzie este în acord cu regula generală stabilită de art. 176 din nr.OUG 34/2006, potrivit căreia autoritatea contractantă are dreptul și nu obligatia de a aplica criterii de calificare, deci inclusiv cele referitoare la situația personală a ofertanti lor, care include și îndeplinirea obligatiilor de plată a creantelor fiscale. Totodată, atunci când asemenea criterii sunt impuse, proba îndeplinirii lor se poate face cu orice document considerat edificator n acest sens de către autoritatea contractantă.
Dispozitiile art. 177 alin. (2) din nr.OUG 34/2006 sunt clare în acest sens: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaților/ofertanților obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceștia din urmă având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerințe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerințe. Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se consideră necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate
Ca atare din această regulă decurg două consecințe relevante în analiza prezentei cauze:
Autoritatea contractantă are dreptul de a aprecia dacă solicitarea și prezentarea unui anumit document este suficientă pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor! de calificare;
- Autoritatea contractantă nu are dreptul de a limita posibilitatea ofertanți lor de a prezenta orice documente care să facă dovada îndeplinirii criteriilor de calificare.
În cuprinsul legislației privind achizițiile publice nu este nicăieri stipulată obligația autorității contractante de a solicita un anumit tip de înscris pentru probarea îndeplinirii obligațiilor fiscale lipsind cu desăvârșire orice referire la obligativitatea prezentării unor certificate de atestare fiscală privind plata la zi a acestor obligații.
Dimpotrivă, legiuitorul a înteles să ofere posibilitatea probării îndeplinirii criteriilor de calificare prin intermediul unei declarații pe propria răspundere din partea ofertantului, urmând ca această declarație să poată fi completată/confirmată ulterior, numai dacă autoritatea contractantă consideră necesar, prin depunerea unor înscrisuri suplimentare. În acest sens, art. 11 alin. (4) și (5) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din 1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 (denumită în continuare "HG nr. 925/2006") prevede că "Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, ofertantul are dreptul de a prezenta initial doar o declaratie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplinește cerințele de calificare, astfel cum au fost solicitate în documentația de atribuire (). ", respectiv că, în situația prezentării inițiale a declarației pe propria răspundere, "ofertantul are obligația de a prezenta, completa certificatele/documentele edificatoare care probează confirmă îndeplinirea cerințelor de calificare, atunci când primește din partea autoritătii contractante o solicitare în acest sens".
Mențiunea din Documentatia de atribuire cu privire la care instanta de fond a dispus anularea respectă întocmai revederile mai sus citate ale art. 11 din nr.HG 925/2006.
I |
Aceste prevederi au fost adoptate în 2009 prin nr.HG 834/2009 privind modificarea și completarea nr.HG 925/2006 și vin în aplicarea principiului proporționalității, prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. e) din nr.OUG 34/2006. Potrivit art. 179 din nr.OUG 34/2006, "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție [...]. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.
În susținerea acestei interpretări pot fi menționate și precizările din nota de fundamentare la HG nr. 834/2009 (Anexa 1), care, în secțiunea "Schimbări preconizate" (pag. 3), explică astfel oferirea posibilitătii de a depune initial doar o declarație pe propria răspundere: "Modul în care
ofertanții pot demonstra îndeplinirea unor cerințe minime de calificare fost simplificat. Într-o primă fază este suficientă o declaratie pe proprie răspundere. Ulterior se pot solicita confirmări ale celor declarate cu alte documente justificative, dar, practic, numai câștigătorul va fi obligat să prezinte un dosar complet. Se urmărește în acest mod scăderea costurilor de participare la procedurile de atribuire, efectul implicit fiind acela de creștere a numărului de participanți/procedură.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, care a reținut că "Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, ofertantul are dreptul de a prezenta initial doar o declaratie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă îndeplinirea
acestora (). [. ] Se acordă un termen rezonabil de timp, de regulă nu mai mic de 3 zile lucrătoare de la momentul solicitării și nu mai târziu de încheierea raportului procedurii, pentru prezentarea documentelor edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerințelor de calificare, menționate în declarația inițială" ( pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, volumul II, 2009, pag. 124). Această interpretare a autorității de ) reglementare În domeniul achizițiilor publice este exprimată și în răspunsul postat pe site-ul institutiei la rubrica întrebări și răspunsuri".
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că denaturând sensul disp.art.179 din OUG 34/2006, instanța de fond a reținut că aceste prevederi ale documentației de atribuire contravin scopului pentru care sunt reglementate criteriile de calificare și selecție, respectiv demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al fiecărui ofertant, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.
Or, față de cele reținute de instanța de fond,se susține că: intimata-contestatoare nu a depus niciun fel de probe care să susțină pretinsa imposibilitate tehnică de respectare a timpilor de intervenție prevăzuți în Documentația de atribuire în condițiile unei dotări cu 50 de autoturisme și 250 de angajati. Prin aceasta, intimata-Contestatoare a încălcat obligatia de a-și proba!, pretențiile, prevăzută de art. 129 alin. (1) teza finală pr.civ. În aceste condiții, deși avea obligația de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, astfel cum este aceasta statuată prin art. 129 alin. (3) pr.civ. instanta de fond nu a dispus administrarea de probe în vederea verificării pretinsei "imposibilități" de îndeplinire a obiectului contractului. Astfel, - putea depune la dosarul cauzei o expertiză extrajudiciară sau putea solicita ca probă efectuarea unei expertize judiciare, iar în lipsa unei astfel de cereri instanța însăși ar fi putut dispune realizarea unei expertize judiciare, în exercitarea rolului său activ în aflarea adevărului. Prin neadministrarea probelor pe care ar fi trebuit să se întemeieze sentinta atacată, instanța, încălcănd prevederile legale, a pronunțat această sentință fără a demonstra în vreun fel modul concret în care ofertantul câștigător nu va fi în măsură să îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de achiziție publică, limitându-se numai la a afirma acest lucru.
Motivarea dată de instanta de fond deciziei de anulare a acestui criteriu esențialmente tehnic este neconvingătoare, având în vedere că în lipsa oricăror probe, nefiind prezentată nicio expertiză de specialitate, în mod vădit instanța de fond nu a fost în măsură să procedeze la o analiză temeinică a așa-zis"imposibilităti tehnice" de a executa contractul cu dotările minime solicitate.
În mod evident, criteriul pus în discuție este unul pur tehnic, astfel încât în lipsa unei analize bazate pe experiență și cunoștințe în domeniu, precum și pe datele concrete privind structura teritorială a și amplasarea în teritoriu a agențiilor monitorizate prin intermediul sistemului de securitate, raportate la modalitatea În care este conceput sistemul de monitorizare, la procedurile operaționale de preluare și transmitere simultană a alarmei de intervenție (prin intermediul dispeceratului național) la sediile Poliției locale și la echipele, precum și la amplasarea În teritoriu a echipelor de intervenție ale, orice apreciere este nefundamentată.
Pe de altă parte. este singura care cunoscând propriile necesităti este îndreptătită să își exercite dreptul suveran, reglementat de legislatia achizitii lor publice de a aprecia asupra caracterului relevant al criteriilor tehnice necesare pentru evaluarea capacității ofertantului de a executa contractul în bune condiții și a limitelor minime ale acestora. De altfel. acesta este și motivul pentru care, În calitate de autoritate contractantă. este prin lege abilitată să elaboreze descrierea caracteristicilor de bază ale sistemului de securitate. de monitorizare și de interventie care face obiectul achizitiei.
În stabilirea criteriilor tehnice de calificare, a avut în vedere o serie de factori tehnici care au fost cu desăvârșire ignorați atât de intimata-contestatoare, cât și de instanța de fond. Astfel, arhitectura sistemului de securitate a fost concepută astfel încât să asigure necesitățile de monitorizare și intervenție ale cu respectarea celor mai bune practici și standarde profesionale în domeniu și cu evitarea unor costuri ineficiente și disproporționate, nu i s-ar putea cere, în mod evident, ca echipele sale de intervenție să fie amplasate în mod uniform pe teritoriul național; acest lucru ar fi absurd, pentru că ar determina costuri exagerate și nejustificate. Dimpotrivă, amplasarea echipelor de intervenție în teritoriu trebuie să se facă în mod optim, având în vedere în primul rând, că alocarea geografică a echipelor de intervenție pe zone se realizează în funcție de densitatea și distribuția teritorială a agențiilor monitorizate; și în al doilea rând, că echipele sunt poziționate în repaus în anumite puncte-cheie, a căror amplasare este calculată astfel încât să permită deplasarea și intervenția într-un număr maxim de direcții;
Mai mult monitorizarea are un caracter dinamic, ceea ce înseamnăcăechipele sunt alertate din timp cu privire la potențialul de producere a unor evenimente care să necesite intervenția și se pot repoziționa în așteptarea confirmării intervenției, astfel încât pot reduce la minimum timpul de reacție.
a gândit arhitectura sistemului de securitate ca având un punct central unic de preluare a imaginilor și a tuturor semnalelor de alarmă provenind de la toate agențiile monitorizate prin camere de luat vederi. Este vorba despre un Dispecerat Național de Monitorizare și Intervenție ("") al cărui sediu din B este pus la dispoziție chiar de către. Totodată, s-a prevăzut obligația existenței unor dispecerate locale. s-a asigurat că sistemul informatic de securitate este capabil să determine o situație de risc chiar înainte de producerea efectivă a unei efracții sau act de vandalism. În acest sens, este prevăzută codificarea automată a tipurilor de evenimente detectate, prin detectoare de efracție, de mișcare, de vibrații, de geam spart și abia în final prin sirenele de exterior și cele de interior din cadrul agențiilor. În funcție de codul evenimentului, alarma preluată de este imediat transmisă atât organelor de poliție competente să intervină în cazul efracțiilor sau vandalismului, cât și echipelor de intervenție ale. În acest scop, a solicitat existența unor Protocoale de colaborare între ofertanți și poliție. Întrucât organele de poliție sunt singurele competente să intervină potrivit legii în cadrul cercetărilor efectuate la fața locului, s-a asigurat că echipele vor interveni numai în prezența organelor de poliție în interiorul perimetrului monitorizat, rolul acestora fiind în principal de prevenție.
Toate aceste aspecte sunt chestiuni de natură tehnică, a căror apreciere nu se poate face altfel, în mod evident, decât printr-o cercetare complexă de specialitate, pe baza unei expertize și experiențe corespunzătoare.
Potrivit HG. nr. 1010/2004 pentru aprobarea normelor metodologice și a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, proiectul de execuție a acestui sistem integrat de protecție și alarmare anti-efracție și anti-vandalism cu componente de securitate tehnică și electronică este supus avizului Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, care confirmă practic capacitatea acestuia de a îndeplini scopul pentru care a fost conceput.
În aceste conditii, devine evident că a acordat maximă atentie tuturor acestor detalii și că logistica avută în vedere și cerințele impuse ofertanților sunt de natură a asigura îndeplinirea obiectului contractului cu efectivele și baza auto minime solicitate.
În ce privește suspendarea procedurii de atribuire în mod lacunar și eronat, prin Sentința civilă nr. 3351/19.11.2009, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii cererii de suspendare a procedurii de atribuire, în condițiile unei motivări superficiale a îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a condiției pagubei iminente, prevăzute de art. 2877alin. (1) lit. a) din nr.OUG 34/2006 și respectiv de art. 1-:.J alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, suspendarea executării acestuia constituind o măsură cu totul excepțională. Fiind o măsură de exceptie, potrivit art. 2877alin. (1) lit. a) din nr.OUG 34/2006, instanta poate să dispună, la cererea părții interesate, măsura suspendării procedurii de atribuire numai în cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste prevederi legale reiau În fapt dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Niciuna dintre cele două condiții cumulative nu este îndeplinită în speța de față pentru a se justifica măsura suspendării procedurii de atribuire, intimata -contestatoare și instanța de fond interpretând greșit dispozițiile legale mai sus menționate.
Pentru a se reține existența cazului bine justificat este absolut necesar ca ilegalitatea actului administrativ să fie aparentă, să existe dubii puternice și evidente asupra legalității acestuia, Referitor la condiția cazului bine justificat, jurisprudența arată, prin Decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția Contencios Administrativ, nr. 900/2002, că acesta presupune "existența unei . flagrante a legii, a unui abuz vădit al autorității".
Simpla formulare a unei acțiuni în justiție de către intimata-contestatoare în legătură cu actul cărui suspendare a fost solicitată nu poate constitui în sine un motiv de îndoială asupra legalității actului, cu atât mai mult cu cât toate criticile pe baza cărora aceasta a solicitat: anularea Documentației de licitație prezintă doar aspecte de apreciere și oportunitate (nejustificate) și nicidecum "abateri grave de la prevederile legislative
Or, în speța de față, recurentul a demonstrat cu prisosință faptul că Documentația de atribuire respectă prevederile legislației aplicabile în materia achizițiilor publice, De altfel, chiar instanța de fond a respins majoritatea susținerilor Intimatei-Contestatoare referitoare la pretinsele încălcări ale prevederilor legale din cadrul Documentației de atribuire. În ceea ce privește mențiunile referitoare la declarația pe propria răspundere privind îndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și cerințele privind capacitatea tehnică, respectiv numărul minim 50 de autoturisme în proprietate/leasing și minim 250 de persoane angajate cu contract individual de muncă, apreciate de instanța de fond ca necesar a fi anulate, s-a probat că acestea sunt legale și nu încalcă dispozițiile imperative din materia achizițiilor publice.
Prin urmare, condiția cazului temeinic justificat prevăzută de art. 2877din nr.OUG 34/2006 nu este îndeplinită.
De asemenea, contestatoarea nu a reușit să evidențieze în niciun fel îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute la art. 2877din nr.OUG 34/2006, respectiv paguba iminentă (definită de Legea nr. 554/2004 ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Este evident că actul atacat (Documentația de atribuire) nu produce în sine niciun fel de prejudiciu Intimatei-Contestatoare, iar simplul fapt că face parte dintre destinatarii anunțului de participare nu este de natură să justifice paguba iminentă, astfel cum în mod eronat a apreciat instanța de fond. De asemenea, instanța de fond nu a demonstrat nici care sunt consecințele negative ale respingerii cererii de suspendare și cum acestea ar putea fi mai mari decât beneficiile.
În plus, astfel cum am arăta Înalta Curte de Casație și Justiție a cenzurat soluțiile pronunțate de către instanțele de judecată în desconsiderarea probării și existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, în cauzele având ca obiect suspendarea actelor administrative.
Față de cele mentionate, urmare a nedemonstrării unei pagube iminente sau a unui caz bine justificat, cerute de dispozitiile imperative ale art. 2877alin. (1) lit. a) din nr.OUG 34/2006 și ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă fără echivoc faptul că instanța de fond a pronuntat o solutie neîntemeiată.
Ca atare, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și pe fond urmează să respingă contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ" -, împotriva Sentinței civile nr. 3351 din data de 19.11.2009, pronunțată în dosarul nr. 42102/3/CA/2009, de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.GG GREFIER
EF/2ex. a
12.05.2010
Tr.B-09
Jud.IS
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Grecu Gheorghe, Hortolomei
