Achizitii publice jurisprudenta. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 281/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței nr.2422/12.11.2009 pronunțate de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 februarie 2010, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 25 februarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2422 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a respins excepția netimbrării cererii formulate, invocată de pârâta Editura "H "; s-a respins excepția tardivității formulării contestației nr. 166 din 30 iulie 2009; s-a admis excepția tardivității formulării cererii, invocată din oficiu de instanță și în consecință s-a respins cererea formulată de reclamanta SRL B, în contradictoriu cu pârâta Editura "H " M C, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
eclamanta, a investit instanța de judecată, cu o cerere, prin care în fapt a solicitat anularea deciziei pârâtei comunicată sub nr.748 din 13.08.2009, ca urmare a contestației depuse la aceasta sub nr.166 din 30.07.2009, se poate constata că reclamanta a invocat în drept dispozițiile nr.OG34/2006, astfel instanța urmează a da calificare în drept acestei cereri.
Așa cum rezultă din conținutul cererii introductive, reclamanta, contestă rezultatul analizei ofertelor privind atribuirea contractului de achiziție publică pentru servicii tipografice, potrivit documentației de atribuire emisă de pârâtă nr.687 din 14.07.2009.
Astfel, din punct de vedere procedural prezenta cerere se circumscrie dispozițiilor art.256 ind.1, alin.(1) care prevede că: înainte de a se adresa instanței competente, persoana vătămată notifică autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice și la intenția de a sesiza instanța judecătorească competentă, iar potrivit alin.(5), persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă, în speță reclamanta, potrivit dispozițiilor alin. (1) se poate adresa de îndată instanței judecătorești competente, fără a fi obligată să aștepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin.(3).
Tribunalul, cu toate că a fost investit cu anularea actului înregistrat sub nr.748 din 13.08.2009, a constatat că potrivit motivelor invocate în cerere cât și potrivit întregii proceduri de atribuire a contractului de achiziții publice prevăzut de nr.OG34/2006, prezenta cerere, se circumscrie dispozițiilor art.255, care prevede că: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională sau în justiție, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Tribunalul a constatat că prin indicarea temeiul de drept al cererii, nu a schimbat natura ori înțelesul vădit al acesteia, ci așa cum cererea a fost formulată, a indicat dispozițiile procedurale și de drept material ce sunt incidente în speță, cu respectarea dreptul reclamantei de liber acces la justiție ocrotit de art.6 CEDO.
Astfel, fiind invocate mai multe excepții, instanța urmează a se pronunța mai întâi asupra acestora, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea fondului cauzei, potrivit art.137 Cod procedură civilă.
Privitor la excepția netimbrării cererii,s-a reținut că pârâta Editura, a susținut că aceasta, este necesar a fi timbrată la valoarea contractului ce a făcut obiectul ofertei, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.287 ind.17 din nr.OG34/2006, care prevăd că cererile adresate instanțelor judecătorești, având ca obiect contractele care intră în sfera de aplicare a acesteia, precum și cele pentru repararea prejudiciului cauzat se taxează, în funcție de valoare.
Tribunalul a reținut referitor la această excepție, în deplin acord cu reclamanta, că în speță, nu ne găsim sub incidența dispozițiilor art.287 ind.17 alin.(1), ci în prezenta dispozițiilor art.287 ind.17, alin.(2), care prevăd că cererile privind anularea actului juridic nepatrimonial, obligarea autorității de a emite un act juridic nepatrimonial, recunoașterea dreptului pretins și alte asemenea cereri neevaluabile în bani se taxează cu 4 lei.
Astfel, nu ne găsim în prezenta unei cereri având ca obiect contractul de achiziții publice, ci a unei cereri prin care reclamanta în calitate de persoană vătămată, solicită anularea rezultatului privind cererea de ofertă privind atribuirea unui contract de achiziții publice privind servicii tipografice, prin care a fost declarată necâștigătoare și recunoașterea unui drept, respectiv de a fi declarată câștigătoare.
Cum reclamanta, a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei (50), potrivit art.287 ind.17 alin.(2) excepția netimbrării este neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației adresată de reclamantă, către pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art.256 ind.2 alin.(1), lit.b, excepție invocată de pârâtă, prima instanță a reținut sub un prim aspect că: așa cum rezultă din înscrisul de la 6, reclamanta s-a adresat cu o contestație pârâtei, înregistrată sub nr.166 la data de 30.07.2009.
Sub un alt aspect, s-a reținut că, din punct de vedere al procedurii contestării rezultatului analizei ofertelor, nr.OG34/2006, nu prevede o asemenea procedură, nefiind incidente dispozițiile Legii nr.554/2004, legea contenciosului administrativ.
Astfel, potrivit art.256 ind.1, alin.(1) înainte de a se adresa instanței competente, persoana vătămată notifică autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice și la intenția de a sesiza instanța judecătorească competentă, iar potrivit alin.(5), persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă, în speță reclamanta, potrivit dispozițiilor alin. (1) se poate adresa de îndată instanței judecătorești competente, fără a fi obligată să aștepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin. (3).
În acest sens, excepția tardivității formulării de către reclamantă a contestației ce a fost înaintată pârâtei, sub nr.166 la 31.07.2009, nu are corespondență în dispozițiile nr.OG34/2006, motiv pentru care se va respinge.
Luând spre analiză excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu, s-a reținut că, potrivit art.256 ind.1 alin.(5), persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă potrivit dispozițiilor alin. (1) se poate adresa de îndată instanței judecătorești competente, fără a fi obligată să aștepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin. (3).
Astfel, luând în considerare dispozițiile legale anterior menționate, contestația adresată de reclamantă pârâtei înregistrată sub br,166/30.07.2009, reprezintă notificarea pârâtei, astfel că, nu era necesar ca reclamanta să aștepte comunicarea măsurilor, ci de îndată trebuia să se adreseze instanței de judecată.
Urmează a se mai reține că potrivit art.256 ind.2 alin.(1) din nr.OG34/2006, persoana vătămată, în speță reclamanta, putea sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor - procedură neurmată, așa cum a susținut la termenul de judecată din 05.11.209 - sau, după caz, instanța judecătorească competentă în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim,în termen de:
b) 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act al autorității contractante considerat nelegal cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art.23 și ale cap. II, secțiunea a 2-a, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art.55 alin. (2).
Astfel, cum valoarea estimată a contractului indicată de pârâtă este 382.452 lei, fără TVA, termenul de depunere a acțiunii la instanța judecătorească se stabilește potrivit art.256 ind.2 lit.
Instanța de fond nu a putut reține că actul contestat îl reprezintă rezultatul comunicat de pârâtă, ca urmare a contestației înaintate la aceasta sub nr.166 la data de 30.07.2009, deoarece așa cum s-a analizat anterior, după ce reclamanta a luat la cunoștință de rezultatul ofertei, comunicat sub nr.723 la data de 28.07.2009 și despre care a luat la cunoștință la data de 31.07.2009, era incidență procedura și termenele prevăzute de art.256 ind.2 din nr.OG34/2006.
Cum, despre actul autorității contractante, reclamanta a luat la cunoștință la 31.07.2009, iar acțiunea în instanță a fost înaintată la 18.08.2009 - data poștei - reclamanta - a depășit termenul de 5 zile ( cu 11 zile), prevăzut de art.256 ind.2 lit.b din nr.OG34/2006, astfel excepția este întemeiată, iar cererea se va respinge ca tardiv formulată.
n ceea ce privește cheltuielile de judecată, deși pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nu a făcut dovada avansării acestora, astfel, cererea nefiind dovedită, s-a respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SRL, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs se susține că hotărârea pronunțată este rezultatul greșitei interpretări a legii, în speță a dispozițiilor art. 256 din OUG nr. 34/2006.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în alin. 5 din acest articol, persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă, potrivit dispozițiilor alin. 1 se poate adresa deîndată instanței judecătorești competente, fără a fi obligată să aștepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin. 3. Textul de lege dă doar posibilitatea părții de a sesiza imediat instanța, fără a institui o obligație în acest sens, ceea ce înseamnă că partea are posibilitatea să aștepte rezultatul soluției adoptate de către autoritatea contractantă și numai după primirea acestui răspuns să sesizeze instanța competentă.
În plus, conform alin. 4 măsurile adoptate potrivit alin. 3, adică după notificare, se comunică în termen de o zi lucrătoare, atât persoanei care a notificat autoritatea contractantă cât și celorlalți operatori, economici, implicați în procedura de atribuire. Legea nu distinge ce sancțiuni intervin dacă acest termen nu este respectat de către autoritatea contractantă, dar ce demersuri va urma contestatorul care nu primește în termen de o zi acest răspuns. Cum însă autoritatea contractantă nu a respectat acest termen de o zi, apreciază că introducerea contestației la instanța de judecată după primirea răspunsului, însă înăuntrul termenul de 5 zile prevăzut de art. 2562lit. b, nu poate să atragă tardivitatea contestației ca și sancțiune aplicabilă tocmai persoanei vătămate.
Prima instanță a reținut că nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 1562cin OUG nr. 34/2006, întrucât contestația din 30 iulie 2009 fost adresată intimatei pârâte, însă din punct de vedere procedural, contestația trebuia înregistrată la instanța judecătorească sau la Consiliul național de soluționare a contestațiilor.
Odată ce prima instanță a reținut că această contestație a fost făcută în termenul legal, neînregistrarea ei la organul competent, nu poate atrage tardivitatea formulării contestației, așa cum greșit s-a reținut de prima instanță.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Editura H, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, întrucât s-a demonstrat că recurenta SRL a formulat contestația peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 2562lit. b din OUG nr. 34/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 255 din OUG nr. 34/2006, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale, în materia achizițiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim pe cale administrativ jurisdicțională sau în justiție, în condițiile prezentei ordonanței de urgență". Competența de soluționare a acțiunii în anularea actului, așa cum a solicitat și reclamanta revine instanței judecătorești sau Consiliului național de soluționare a contestațiilor, competență stabilită prin dispozițiile art. 2562din OUG nr. 34/2006.
Dispozițiile cuprinse în art. 256 din același act normativ, stabilește termenul în care poate fi formulată contestația împotriva unui act al autorității contractante prin raportare la valoarea estimativă a contractului și în raport de valoarea contractului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2562lit. b din OUG nr. 34/2006, potrivit cărora contestația se poate formula în termen de 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință a actului contestat.
În cauză reclamanta a luat cunoștință despre decizia de atribuire a contractului în favoarea ofertantei SRL la data de 28 iulie 2009, iar contestația s-a înregistrată la instanța judecătorească competentă la data de 19 august 2009, depusă la poștă la data de 18 august 2009, deci peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 2562lit. b din OUG nr. 34/2006.
Contestația adresată autorității contractante are valoarea notificării prevăzută de art. 2561Cod procedură civilă,așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că ea nu poate fi calificată ca o acțiune în anulare în sensul dispozițiilor art. 255 din OUG nr. 34/2006.
De altfel, chiar reclamanta califică această contestație ca o notificare în sensul dispozițiilor art. 256 alin. 1, atunci când susține că a așteptat răspunsul autorității contractante la contestația formulată și că numai după primirea acestui răspuns a înțeles să se adreseze instanței judecătorești.
Introducerea acțiunii în anulare nu este condiționată de primirea răspunsului la notificare, iar dacă reclamanta a înțeles să aștepte acest răspuns, trebuia să aibă în vedere termenul în care autoritatea contractantă era obligată să-i răspundă, respectiv acela de o zi lucrătoare, așa încât să se poată încadra în termenul de 5 zile prevăzut de art. 2562lit. b din OUG nr. 34/2006. Aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut termenul de o zi lucrătoare în care autoritatea contractantă este obligată să răspundă notificării.
În condițiile în care autoritatea contractantă nu este prevăzută printre organele competente să soluționeze acțiunile prevăzute de art. 255 din OUG 34/2006, curtea constată că în mod temeinic și legal prima instanță a verificat termenul de depunere a contestației în raport de data formulării acestei contestații către instanța judecătorească competentă prin depunerea acesteia la oficiul poștal la data de 18 august 2009.
Prin urmare, recursul apare ca fiind nefondat și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 316 din același cod, va fi respins și se va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SRL, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.2422 din 12 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-24.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
