Achizitii publice jurisprudenta. Sentința 3597/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3597

SEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.10.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Vasile Bîcu

GREFIER: - -

Pe rol soluționarea acțiunii in contencios administrativ formulată de reclamanta Y -, in contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI.

Dezbaterile in fond și susținerile orale ale părților au avut loc in ședința publică din data de 23.10.2009, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțare la 30.10.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 12.06.2009, reclamanta Y - a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI solicitând anularea Adresei nr. 40/IA/1083, anularea rezultatului procedurii de atribuire și obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 08.05.2009, Ministerul Transporturilor și, în calitate de Autoritate Contractantă, a inițiat procedura de atribuire prin licitație deschisă pe loturi a contractului de lucrări având ca obiect,Reconstrucția infrastructurii feroviare afectate de inundațiile din Iulie și August 2005 pe sectorul Focșani - " - lotul 1, nr. ref. 2005/RO/16/P/PT/002/01 bis, prin publicarea în a anunțului de participare nr. 73929/ 21.03.2009.

Ca urmare a publicării în a anunțului de participare mai sus menționat, Asocierea a obținut documentația de atribuire în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de lucrări.

Oferta s-a elaborat cu respectarea prevederilor documentației de atribuire, aceasta fiind depusă până la termenul limită de depunere a ofertelor 08.05.2009, ora 10:00, după cum reiese din cuprinsul procesului-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor nr. 40/IA/862 din data de 08.05.2009.

La data de 04.06.2009, Ministerul Transporturilor și a comunicat reclamantei prin Adresa nr. 40/IA/1083, rezultatul procedurii de atribuire, potrivit căreia oferta depusă de Asocierea Y, COPISA CONSTRUCTORA și, a fost declarată inacceptabilă și neconformă.

Față de rezultatul procedurii de atribuire, reclamanta apreciază că decizia Autorității Contractante este nelegală și netemeinică.

În privința declarării ofertei reclamantei ca neconformă, învederează faptul că oferta depusă de Asociere nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. nr. 36. alin. 2 din HG nr. 925/2006. Potrivit dispozițiilor art. mai sus menționat:,Oferta este considerată neconformă în următoarele situații: nu satisface cerințele caietului de sarcini; conține propuneri referitoare la clauzele contractuale care sunt în mod evident dezavantajoase pentru autoritatea contractantă; conține în cadrul propunerii financiare prețuri care nu sunt rezultatul liberei concurențe și care nu pot fi justificate.

De altfel, în cuprinsul Adresei, Autoritatea Contractantă s-a rezumat doar la a menționa neconformitatea ofertei, fără, însă, a indica motivele și argumentele în temeiul cărora oferta a fost considerată neconformă așa cum prevede art. 207 alin. 2 lit. b din OUG nr. 34/2006. Potrivit acestui ternei, pentru fiecare ofertă respinsă, Autoritatea Contractantă trebuie să prezinte motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere, detaliindu-se argumentele în temeiul cărora oferta a fost considerată inacceptabilă și/sau neconformă, îndeosebi elementele ofertei care nu au corespuns cerințelor de funcționare și performanță prevăzute în caietul de sarcini.

În ceea ce privește motivele invocate de către Autoritatea Contractantă cu privire la inacceptabilitatea ofertei reclamantei, aceasta arată că acestea sunt netemeinice, având în vedere faptul că Asocierea a depus, după cum rezultă și din conținutul procesului-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor nr.40/IA/862 din data de 08.05.2009, documentele din care reiese faptul că experiența expertului desemnat pentru poziția de coordonator de proiect depășește cu mult cerințele documentației de atribuire. Astfel, în vreme ce documentația de atribuire prevede un minim de 3,5 ani, expertul desemnat de către Asociere, domnul are o experiență de 37 ani.

Totodată, arată faptul că a fost depus în forma solicitată, în cadrul ofertei și CV-ul expertului desemnat pentru poziția de inginer de șantier, respectiv domnul. Din prezentarea CV-ului acestuia reiese, în mod indubitabil, îndeplinirea cerințelor minime în lucrări de construcții de poduri de cale ferată.

Mai mult decât atât, cu ocazia transmiterii documentelor necesare (Formularul 6 și CV-ul expertului) la clarificările solicitate de către Autoritatea Contractantă prin Adresa nr. 40/IA/892 din data de 13.05.2009, Asocierea a făcut încă o dată dovada îndeplinirii atât de către expertul desemnat pentru poziția de coordonator de proiect cât și de către expertului desemnat pentru poziția de inginer de șantier a condițiilor impuse prin documentația de atribuire.

Având în vedere cele mai sus menționate, reclamanta consideră faptul că oferta sa a îndeplinit toate condițiile de formă și de fond cu referire la dispozițiile art. 5.4. B punând la dispoziția Autorității Contractante înscrisuri din care reiese în mod indubitabil faptul că dispune de o echipă de 3 experți, având o experiență în calitate de inginer mult mai mare decât revederile art.5.4 B, după cum urmează:

- pentru poziția de de Proiect am propus pe dl., cu o experiență de 37 ani;

- pentru poziția de Responsabil cu Asigurarea Calității am propus pe dl., cu o experiență de 30 ani;

- pentru poziția de Inginer de Șantier am propus pe dl. cu o experiență de 33 ani;

Ca și condiție de formă, învederează faptul că Adresa nr. 40/IA/1083, conține doar semnătura doamnei director, nu și ștampila Autorității Contractante.

La 25.09.2009, pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția cererii de chemare în judecată.

În susținere, pârâtul înțelege să invoce dispozițiile art.256 alin.11din nr.OUG34/2006, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, potrivit cărora contestațiile referitoare la procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național se formulează și se judecă în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Prin derogare de la prevederile Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, termenele prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. h, art.7 alin.1 și art. 11 alin.1 se reduc la 5 zile.

Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În speță, față de dispozițiile art.256 alin. 11din nr.OUG34/2006, anterior citat, reclamanta avea obligația de a formula plângerea prealabilă în termen de 5 zile de la data la care Autoritatea Contractantă i-a comunicat adresa privind rezultatul procedurii, act pe care a înțeles să îl conteste pe calea prezentei.

Or, până la acest moment, reclamanta nu a adresat Ministerului Transporturilor și nici o cerere prin care să solicite revocarea actului presupus vătămător.

Având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, neîndeplinirea plângerii prealabile conduce la respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În legătură cu excepția invocată, Curtea reține că potrivit art.256 alin.11din nr.OUG34/2006, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, contestațiile referitoare la procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național se formulează și se judecă în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Prin derogare de la prevederile Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, termenele prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. h, art.7 alin.1 și art. 11 alin.1 se reduc la 5 zile.

Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

De aceea, reclamanta avea obligația de a formula plângerea prealabilă în termen de 5 zile de la data la care Autoritatea Contractantă i-a comunicat adresa privind rezultatul procedurii, act pe care a înțeles să îl conteste pe calea prezentei.

Aceste dispoziții sunt imperative, iar pârțile nu pot deroga de la ele.

Reclamanta nu a adresat Ministerului Transporturilor și nici o cerere prin care să solicite revocarea actului presupus vătămător.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOT Ǎ ǍȘTE:

Admite excepția lipsei procedurii prealabile.

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Y - cu sediul în Spania, del,. 18, OF. 5, Cod poștal 29002 in contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI cu sediul în B,-, sector 1.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /4 ex./05.11.2009

Președinte:Vasile Bîcu
Judecători:Vasile Bîcu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Achizitii publice jurisprudenta. Sentința 3597/2009. Curtea de Apel Bucuresti