Achizitii publice jurisprudenta. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 500/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestațiilor în anulare formulate de contestatorii SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, și, împotriva deciziei nr.529/R din 2.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind achizițiile publice".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 26 iunie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2009.
CURTEA,
Constată că la data 27.03.2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV, sub nr -, contestația în anulare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență împotriva deciziei civile nr 529/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a solicitat casarea acestei hotărâri pronunțate în recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței a cărei competență materială a fost încălcată, iar în subsidiar casarea cu reținere spre rejudecare și respingerea acțiunii formulate de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL.
Motivele formulării acestei căi extraordinare de atac au fost următoarele:
Hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență - art 317 al 1 pct 2 cod procedură civilă.
În susținerea acestei critici s-a arătat că față de valoarea pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă, respectiv suma de 79.617, 65 lei, de temeiul juridic al acțiunii privind despăgubiri datorate în baza unui raport contractual și de dispozițiile art 2 corob cu art 1 pct 3 din codul d e procedură civilă potrivit cu care procesele în materie comercială sub valoarea de 100.000 lei sunt de competența judecătoriei, litigiul era de competența în primă instanță a judecătoriei, competență materială dată de calitatea de comerciant a reclamantei.
De asemenea, contestatorul a susținut că instanța de recurs era obligată să examineze pe calea controlului judiciar competența materială și funcțională, fiind vorba despre o normă de ordine publică și că aceiași instanță a apreciat, verificând competența, că natura litigiului își are izvorul într-un act administrativ, reținând ca incidente în cauză dispozițiile art 3 cod procedură civilă, fără însă a indica actul administrativ ce stă la baza raportului juridic de drept administrativ precum și obiectul de sezină.
Relativ la acest motiv de contestație s-a precizat că încălcarea normelor de competență materială nu a fost invocată în recurs de către contestator întrucât nu a existat un interes pentru a fi pus în discuție, menționându-se în acest sens că în două cicluri procesuale acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Față de aspectele reținute de instanța de recurs referitor la competența materială, contestatorul a criticat și faptul că numai pentru prima data în recurs instanța de judecată a apreciat competența sa prin raportare la Legea nr 554/2004, argumentele contrare aduse acestui aspect constând în inexistența unui act administrativ în sensul art 2 al 2 din Legea nr 554/2004 sau a unui act administrativ nelegal, atipic sau asimilat și a unei persoane vătămate în sensul art 1 din aceiași lege. S-a făcut vorbire despre un contract comercial, despre raporturile contractuale dintre părți, iar contractul de furnizare produse a fost calificat drept un instrument ce atestă probatoriu acordul părților asupra unui raport comercial văzut prin prisma actelor și faptelor de comerț prevăzute de art 7 și 56 cod comercial.
În legătură cu același motiv s-a invocat și greșita compunere a completului de judecată investit cu judecarea unui litigiu comercial.
II. Greșeala materială - art 318 al 2 cod procedură civilă.
Prin prisma dispozițiilor textului de lege invocat, contestatorul a înțeles să invoce o serie de aspecte formale ale judecății apreciate drept esențiale pentru soluția pronunțată în recurs, și anume:
aplicarea retroactivă a legii;
S-a susținut în acest sens că, față de data demarării licitației de achiziționare, 15.06.2006, de data intrării în vigoare a OUG nr 34/2005, respectiv 30.06.2006, de cea a publicării normelor de aplicare a acestei ordonanțe cuprinse în HG nr 925/2006 și a încheierii contractului, la judecarea acțiunii introductive, erau incidente dispozițiile legale în vigoare la momentul demarării procedurii de achiziție.
norma legală obligă, în cazul obligației de a face, respectiv executarea unui contract de furnizare produse, ca cel care este creditor să oblige pe debitorul său la executarea prestației respective( art 969, art 1075, art 1077 cod civil );
Argumentându-se în sensul că obligația de a face, respectiv de a cumpăra produse, nu are caracter alternativ în sensul că dreptul la dezdăunare se poate face numai în situația în care executarea în natură nu ar mai fi posibilă, s-a arătat că la dosarul cauzei nu a existat vreun document care să ateste predarea vreunui produs de către reclamant către pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență B, că prin acțiune nu s-a solicitat obligarea acestuia din urmă la cumpărarea produselor și s-a apreciat că în însuși suportul probatoriu al dosarului există o greșeală materială gravă caracterizată de neobservarea specificului obligației de a face, respectiv lipsa oricărui echivalent de produs pentru care să se impună dezdăunarea.
Obligația corelativă a contestatorului nu a existat atâta vreme cât reclamanta nu și-a îndeplinit vreo obligație de furnizare a unui produs.
S-a susținut că modul de soluționare a cauzei se datorează confundării unor elemente importante și a unor date materiale esențiale pentru judecată.
jurisprudența a statuat asupra împrejurării potrivit cu care lipsa unor fonduri bugetare alocate pentru îndeplinirea și achiziționarea cantităților asumate contractual nu are drept consecință atragerea răspunderii pentru neexecutarea contractului;
În acest sens, s-a criticat faptul că instanța de recurs, analizând fondul cauzei, nu a observat prevederile contractuale prev de art 238 cpt 2, 2.2, 2.3, care menționau în mod expres facultatea reținută de Spitalul Județean de a achiziționa produsele în funcție de nevoile obiective ale instituției, respectiv de existența creditelor bugetare cu această destinație.
greșeala materială la care se referă art 318 cod procedură civilă nu se raportează la interpretarea unui text de lege pentru a se ajunge la rejudecarea cauzei, ci se raportează la restabilirea pentru prima dată în recurs a unei alte stări de fapt decât cea existentă, reală și efectivă în raporturile dintre părți;
Cu privire la acest argument adus în favoarea reținerii incidenței în cauză a motivului de contestație în anulare invocat, contestatorul a înțeles să aducă o serie de precizări.
Raportat la lipsa furnizării produselor, la refuzul încheierii unui act adițional ca mijloc de asanare a contractului și la posibilitatea executării în natură corelativ obținerii unor fonduri bugetare, s-a apreciat că riscul comercial aparținea furnizorului și că instanța, printr-o greșeală de neobservare a situației de fapt și de recompunere a acesteia, a imputat riscul Spitalului.
Două instanțe de fond care au judecat procesul în două cicluri procesuale distincte au respins acțiunea, singura soluție dată împotriva contestatorului fiind cea atacată în prezenta cauză și care se află în afara stării de fapt, a relațiilor contractuale dintre părți și în afara dispozițiilor legale privind competența și raportul contractual dintre părți.
La termenul de judecată din data de 12.05.2009, s-a dispus conexarea la acest dosar a dosarului nr - aflat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV având ca obiect contestația în anulare, înregistrată la data de 6.04.2009, formulată împotriva aceleiași decizii civile de contestatorul.
Prin această contestație s-a solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Brașov, iar în subsidiar casarea și reținerea spre rejudecare a cauzei cu consecința respingerii acțiunii.
Motivele formulării acestei căi extraordinare de atac au fost următoarele:
Hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență - art 317 al 1 pct 2 cod procedură civilă.
În susținerea acestei critici au fost expuse o serie de aspecte premergătoare argumentelor concrete legate de susținerea încălcării normelor privind competența, și anume:
- cauza litigiului constă în pretinsa neexecutare de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Bac ontractului de furnizare produse prin licitație electronică nr 1447/08.08.2006, contract nesemnat de către contestator întrucât la acea dată se afla în concediu de odihnă, ci de către directorul economic;
- în urma rejudecării, prin sentința civilă nr 346/30.04.2008 a Tribunalului Brașov, s-a respins, cu ignorarea probelor depuse la dosar, excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatorului, în calitate de pârât, dar s-a respins și acțiunea civilă cu o motivare, pe fond, temeinică și legală; ca urmare, contestatorul nu a mai declarat recurs întrucât exista riscul respingerii căii de atac pentru motivul lipsei unui interes legitim;
- instanța de recurs a încălcat și aplicat greșit legea prin faptul că nu a verificat și nu a pus în discuția părților natura juridică a litigiului dedus judecății, prin prisma calității părților și a naturii contractului de achiziție publică.
Raportat la dispozițiile art 3 pct 1 și 5, art 7 și art 56 din Codul comercial, art 1 din Legea nr 26/1990 privind registrul comerțului și art 1 pct 1 din OUG nr 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor la plată rezultate din contractele comerciale, s-a apreciat că litigiul ce a făcut obiectul deciziei contestate are natură comercială atât față de cauza și valoarea pretențiilor cât și de calitatea de comerciant prin determinarea legii a reclamantei și că soluționarea acestuia este de competența în primă instanță a Judecătoriei Brașov, conform regulilor impuse în acest sens de art 1 pct 1, art 2 pct 1 lit a din codul d e procedură civilă.
A fost criticată invocarea de către reclamantă în susținerea cererii introductive a dispozițiilor OUG nr 34/2006 și ale Legii nr 554/2004, susținându-se că litigiile comerciale trebuie să fie soluționate de completele specializate în această materie. S-a mai argumentat că, din perspectiva legii contenciosului administrativ, spitalul județean nu este o autoritate publică și, ca urmare, nu poate fi o autoritate contractantă și că ar fi de competența instanțelor de contencios administrativ doar judecarea cauzelor având ca obiect contractele de achiziții publice încheiate între o autoritate contractantă și o persoană fizică sau juridică fără calitate de comerciant.
S-a apreciat că OUG nr 60/2001 abrogat prin OUG nr 34/2006 nu conține prevederi cu privire la calificarea naturii contractelor de achiziții publice și că, față de această lipsă în reglementarea indicată, litigiul trebuia judecat în primă instanță de către judecătorie.
În legătură cu acest ultim aspect, s-a mai arătat că soluția de trimitere spre rejudecare se impune și ca urmare a nelegalei constituiri a completului în primă instanță, respectiv din doi judecători.
II. Dezlegarea dată de Curtea de Apel este rezultatul unei greșeli materiale-art 318 al 1 teza I cod procedură civilă.
În susținerea acestui motiv prevăzut de lege, contestatorul a arătat că nu a semnat contractul de achiziție, la data respectivă aflându-se în concediu și a indicat ca persoană care a semnat contractul pe directorul economic. S-a mai arătat că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au reținut în mod greșit că acest contestator a semnat contractul în numele și pe socoteala spitalului și că, dacă față de dispozițiile art 16 din legea nr 554/2004, nu a participat și/sau nu a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea contractului și nici nu a refuzat să rezolve vreo cerere referitoare la vreun drept al reclamantei. S-a făcut referire în acest sens la adresa nr 25929/14.12.2006 prin care contestatorul și-a exprimat dorința de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă, adresa nr 677/20.12.2006 emisă de reclamantă prin care aceasta își exprima acordul cu privire la propunerea mai sus menționată și expunea condițiile și termenele de rezolvare a problemei, precum și la faptul că nematerializarea și nefinalizarea acestui acord nu poate fi imputat contestatorului întrucât mandatul acestuia de manager al spitalului a încetat a încetat la finalul anului 2006.
Urmare a expunerii acestor argumente, constatatorul a concluzionat în sensul că această greșeală materială a instanței de recurs a influențat în mod decisiv soluția dată în sensul obligării în solidar la plata sumelor pretinse de reclamantă, ca urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În ședința publică din data de 09.06.2009, s-a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarelor nr - și nr - aflate pe rolul Curții de APEL BRAȘOV.
Obiectul dosarului nr - îl constituie contestația în anulare, înregistrată la data de 08.04.2009, formulată împotriva aceleiași decizii civile de către contestatorul, prin care acesta a solicitat anularea deciziei civile nr 592/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, rejudecarea recursului și respingerea recursului formulat de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL.
Motivul invocat în susținerea acestei căi extraordinare de atac este cel prevăzut de art 318 cod procedură civilă concretizat de către contestatorul prin două aspecte:
- criticarea modului în care instanța de recurs a pornit în analiza cauzei, respectiv de la premisa greșită că " noi trebuia sa avem fondurile alocate la momentul organizării licitației "; s-a apreciat că aceasta greșeală este efectul necercetării probelor și neaplicării corecte a legii.
- raportat la modul în care a fost soluționat recursul și motivată soluția de admitere în parte a căii de atac, s-a criticat faptul că instanța de recurs nu a analizat apărarea realizată de contestatorul în recurs, cu ignorarea chestiunilor esențiale care definesc speța dedusă judecății.
La analiza dispoziției referitoare la "necercetarea vreunuia din motivele de modificare sau de casare" trebuie avute în vedere limitele judecării recursului și anume conform dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, fiind vorba despre un recurs devolutiv în care instanța avea obligația de a examina caza sub toate aspectele. Hotărârea instanței de recurs este dată fără analiza probatoriului, fiind preluate susținerile reclamantei recurente invocate în acțiune și în motivele de recurs.
De asemenea, contestatorul a adus o serie de critici ale hotărârii atacate, privind modul de soluționare a cauzei, redate în continuare.
Referitor la contractul încheiat între părți, s-a arătat că, potrivit art 28.2, autoritatea contractantă își rezerva dreptul de a achiziționa produsele livrate în funcție de existența creditelor bugetare cu această destinație și ținând seama de nevoile efective ale instituției.
S-a subliniat faptul că livrarea produselor se putea face numai în baza unei comenzi ferme, întocmită și semnată de achizitor, iar comanda se putea mări sau micșora în funcție de cazuistica și necesitatea reală a spitalului.
Bugetul pentru anul următor se aloca în trimestrul al II-lea al anului curent, iar pentru funcționarea instituției, începând cu 1 ianuarie anul următor, lunar se loca un buget reprezentând 1/12 din bugetul anului precedent, numai pentru plata cheltuielilor de personal, utilități și, parțial, pentru plata unor bunuri și servicii.
Legislația în vigoare la acea dată nu permitea să se efectueze un singur act adițional pentru întreaga perioadă 1 ianuarie-30 aprilie, ci acte adiționale lunare începând din ianuarie până în aprilie inclusiv.
Prin adresa nr 25929/14.12.2006, s-a făcut dovada faptului că fondurile bugetare alocate în perioada derulării contractului nu au permis achiziționarea la nivelul cantităților contractate a dezinfectantului care a făcut obiectul contractului.
Instanța de recurs nu a observat că nu există comenzile spitalului și că nu există dovada existenței acestor produse la furnizor, că nu există dovezi privind depozitarea mărfii la producător, că nu se justifică cheltuielile de depozitare.
S-a concluzionat în sensul că instanța de recurs nu a verificat toate înscrisurile și, din eroare, nu a văzut că nu există dovezile pretențiilor reclamantei, aceasta având marfa importată cu mult înaintea încheierii contractului.
Cu ocazia susținerii orale a contestației în anulare, contestatorul, prin avocat ales, a invocat faptul că la rândul său, nu a semnat contractul de achiziție publică, la acel moment deținând calitatea de șef serviciu administrativ și achiziționând produsele pe baza referatelor de necesitate solicitate și vizate de director.
Dosarul nr - are ca obiect contestația în anulare, înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV la data de 13.04.2009, formulată împotriva aceleiași decizii civile de către contestatorul care a solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Brașov.
Motivele invocate sunt identice cu cele ale contestatorului Spitalul Clinic Județean de Urgență B, cu excepția invocării drept greșeală materială în sensul art 318 al 1 teza I cod procedură civilă a aplicării retroactive a legii.
Raportat la obiectul prezentei cauze și la criticile aduse deciziei civile nr 529/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea, constată următoarele:
La data de 18.01.2007, pe rolul Tribunalului Bucureștia fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL B în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență B, întemeiată pe dispozițiile art 286, 287, 288, 297 din OUG nr 34/2006 privind achizițiile publice, art 8 rap la art 2 al 1 lit c teza a II-a, art 10, art 18 al 4 și 5, art 24 din Legea nr 554/2004 și art 1020, art 1021, art 1073, art 1079, art 1082 și art 1084 Cod civil, prin care s-a solicit obligarea pârâtului la plata sumei de 66.640, 00 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea contractului de furnizare de produse prin licitație electronică nr 1447/08.08.2006, pe care pârâtul a refuzat să-l execute, obligarea pârâtului la despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea costurilor de depozitare a mărfii ce a făcut obiectul contractului, atât în depozitul societății reclamante cât și în depozitul producătorului, de la data de 15.10.2006 și până la preluarea mărfii, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.800, 00 lei reprezentând garanția de bună execuție plătită pentru contractul menționat și a dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data plății acesteia, respectiv 20.09.2006 și până la data restituirii și obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere în valoare de 0,5% din valoarea contractului calculate pentru fiecare zi de întârziere de la data la care pârâtul ar fi trebuit să preia marfa de la societatea reclamantă și până la plata sumei solicitate la primul petit.
În cursul judecării cauzei, reclamanta a depus la dosarul cauzei o completare a acțiunii introductive ( fila 57 din dosarul nr - al Tribunalului Brașov ) prin care a solicitat, față de dispozițiile art 15 din Legea nr 554/2004, introducerea în cauză a persoanelor fizice care au semnat contractul de furnizare produse nr 1447/08.08.2006 în numele pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență B și anume, și.
În motivarea acestei completări s-a arătat că aceste persoane sunt funcționari desemnați de spital, conform funcțiilor pe care le dețin, să îndeplinească și să răspundă de administrarea și repartizarea fondurilor alocate de la bugetul statului și care răspund juridic de respectarea și îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din contractele ce sunt în derulare cu furnizorii ce asigură aprovizionarea pentru buna desfășurare a actului medical, obiect principal al instituției pe care o coordonează.
Completarea acțiunii a fost întemeiată în drept de către societatea reclamantă și pe dispozițiile art 8 al 3 din Legea nr 554/2004, conform căreia s-a susținut că la soluționarea litigiilor având ca obiect aplicarea și executarea contractelor administrative se va avea în vedere prioritatea interesului public față de cel privat.
Odată cu această completare a fost depus la dosar și un înscris intitulat "precizări" ( fila 59 dosar nr - al Tribunalului București ), însoțit de un "centralizator", privind petitul doi al acțiunii introductive, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență la plata sumei totale de 9056, 28 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând costurile de depozitare suportate de societatea reclamantă pentru marfa ce a făcut obiectul contractul de furnizare produse.
Tribunalul Bucureștia dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, față de voința părților contractante potrivit cu care litigiile invite în legătură cu derularea contractului și nerezolvate pe cale amiabilă să se soluționeze de către instanțele judecătorești competente de la sediul autorității contractante.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 11.06.2007, sub nr -.
Prin sentința civilă nr 3487/C/23.10.2007, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL B în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență B, și.
Această soluție a fost dată urmare a calificării excepției prematurității acțiunii invocată de pârâtul drept excepția inadmisibilității acțiunii și a aprecierii primei instanțe investite cu soluționarea fondului cauzei că în cauză nu s-a procedat la efectuarea concilierii, față de dispozițiile art 7 al 6 din Legea nr 554/2004 și de împrejurarea că nu s-a stabilit o dată certă a convocării pârâtului la negociere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL B, cale de atac soluționată prin decizia civilă nr 140/R/4.03.2008 prin care Curtea de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal a dispus admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ.
Această soluție a fost bazată pe convingerea instanței de recurs că în cauză au fost îndeplinite condițiile art 720/1 cod procedură civilă privind concilierea directă, concluzie desprinsă din corespondența derulată între părți, atât sub aspectul conținutului acesteia cât și al ritmicității comunicărilor reciproce de tipul sesizare-răspuns. Ca urmare, s-a aprecia că această conciliere a avut loc, fără rezultat, impunându-se parcurgerea etapei ulterioare prin care părțile își pot realiza drepturile prevăzute de lege pe cale judecătorească.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 04.04.2008, sub nr -.
În cursul rejudecării cauzei în primă instanță, pârâții și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că această calitate procesuală aparține doar titularilor contractului comercial, persoane juridice, cărora le sunt opozabile clauzele contractuale.
Prin sentința civilă nr 346/CA/30.04.2008, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul și a respins acțiunea astfel cum a fost precizată și completată de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL B în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență B, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond investită cu a doua rejudecare a fondului, a avut în vedere următoarele considerente:
- referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, s-a reținut că această parte justifică calitate procesuală pasivă;
- obiectul litigiului îl reprezintă repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării contractului de achiziție publică de produse nr 1447/2006, iar sesizarea instanței s-a realizat în condițiile Legii nr 554/2004;
- s-a reținut că pârâtul a semnat contractul în calitate de manager al autorității contractante, stabilindu-se, ca urmare, incidența în cauză a dispozițiilor art 16 al 1 din Legea nr 554/2004;
- la data de 4.09.2006 s-a perfectat între părți contractul de furnizare produse prin licitație electronică nr 1447/8.08.2006 prin care societatea reclamantă, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze pârâtului, autoritatea contractantă, dezinfecții cod 2420, 14 în perioadele convenite și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract;
- valoarea estimativă a contractului a fost reținută de instanță ca fiind, conform anexelor, de 66.649, 00 lei din care TVA 10.640, 00 lei potrivit art 2.2;
- în urma analizei contractului, instanța a reținut că, față de calitatea pârâtului de autoritate contractantă, s-au stipulat în favoarea acesteia o serie de clauze care îi permiteau să modifice lunar cantitățile achiziționate și implicit valoarea contractului în funcție de necesitățile survenite pe parcursul derulării acestuia și că, potrivit art 28.2 din contract, autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a achiziționa produsele licitate în funcție de existența creditelor bugetare la această instituție și ținând seama de nevoile obiective ale instituției;
- raportat și la articolul 2 din contract potrivit cu care livrarea produselor se face numai pe baza comenzii ferme întocmită de achizitor, comandă ce se poate mări sau micșora în funcție de cazuistica și necesitatea reală a spitalului, s-a apreciat de către instanță că nu i se poate imputa autorității contractante neexecutarea contractului, atâta timp cât executarea contractului, prin achiziționarea produselor urmare a comenzii lansate de achizitor era condiționată de existența creditelor bugetare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL
Față de acest recurs au formulat întâmpinare intimații pârâți Spitalul Clinic Județean de Urgență B și.
Întâmpinarea primului intimat a cuprins răspunsuri punctuale la motivele de recurs, respectiv s-a solicitat respingerea excepției incompatibilității instanței care a pronunțat sentința atacată, s-au formulat concluzii referitoare la executarea contractului de achiziție și la solicitarea de daune materiale reprezentând contravaloarea costurilor de depozitare a mărfii.
Apărările invocate prin întâmpinare de către intimatul privesc neîndeplinirea de către recurenta reclamantă a procedurilor legale premergătoare sesizării instanței, aspecte privind modul de funcționare a instituției autoritate contractantă sub aspectul cheltuielilor bugetare, reluate în parte în motivarea contestației în anulare.
Apărările intimaților și privind recursul formulat au fost exprimate în concluziile susținute oral de către apărătorul ales al acestora conținând aspecte referitoare la fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr 592/R/2.09.2008, Curtea de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte recursul formulat de reclamanta - - - IMPORT EXPORT SRL B și a modificat în parte sentința civilă atacată în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și completată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență B, și și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 79.617, 65 lei reprezentând 65.212 lei despăgubiri conform contractului de achiziție publică nr 1447/08.08.2006 încheiat între părți, suma de 9.056, 28 lei cheltuieli de depozitare a mărfii contractate în perioada 15.10.2006-25.01.2007, suma de 5.249, 37 lei cheltuieli de judecată la fond, sumă cuprinsă defalcat în tabelul de la fila 27 dosar fond nr - intitulat " daune și cheltuieli în dosar nr - a Tribunalului Brașov ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A menținut dispozițiile cuprinse la alineatul 1 din dispozitivul sentinței atacate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul.
A obligat intimații pârâți în solidar să plătească recurentei reclamante suma de 519, 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Considerentele acestei hotărâri au fost următoarele:
- referitor la excepția nulității hotărârii pentru motivul incompatibilității judecătorului fondului cauzei, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât acest judecător pronunțase inițial o soluție pe excepție, fapt ce nu îl face incompatibil să judece fondul cauzei întrucât nu și-a spus părerea cu privire la fondul pricinii;
- reclamanta este o persoană vătămată în sensul prevederilor art 1 din Legea nr 554/2004 întrucât a încheiat un contract de achiziție publică prin licitație electronică cu Spitalul Clinic Județean de Urgență B;
- din analiza clauzelor contractuale și a înscrisurilor aflate la dosar, instanța a apreciat că părțile au avut în vedere la încheierea contractului o cantitate minimă lunară și o cantitate maximă de furnizare de produse de către reclamanta câștigătoarea licitației electronice, adică de 560 și o cantitate maximă de 2800 și că spitalul putea să mărească cantitatea lunară, dar nicidecum să o micșoreze prin comenzile făcute, iar mărirea acestor cantități nu putea depâși cuantumul maxim de 2800;
- s-a reținut ca real faptul că livrarea detergentului urma să se facă doar la comanda scrisă a spitalului, însă nu s-a reținut susținerea pârâtului potrivit cu care în lipsa fondurilor bugetare alocate, condiționate de creditele bugetare aprobate, acesta a fost în imposibilitate de a face alte comenzi pentru livrare marfă; instanța de recurs și-a întemeiat această înlăturare a apărării pârâtului la textele contractuale și la prevederile art 6 lit a-d din HG nr 925/19.07.2006;
- s-a apreciat că, odată semnat contractul, spitalul trebuia să comande lunar cantitățile de detergent mai mari sau mai mici de 560, dar pentru toată cantitatea prevăzută în anexa la contract și pentru suma, respectiv valoarea contractată;
- niciunul dintre pârâți nu a făcut dovada cu înscrisuri privind nealocarea fondurilor bugetare necesare și nici a sumelor ce au fost alocate;
- potrivit Normelor metodologice cuprinse în HG nr 925/2006, autoritatea contractantă trebuia să aibă identificate și asigurate fondurile necesare pentru plata contravalorii produselor contractate;
- culpa revine pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgentă B și persoanelor care au semnat contractul de achiziție publică identificat de instanța de recurs sub nr 1447/08.08.2006 aflat la filele 45-49 din dosarul inițial, enumerând în acest sens managerul spitalului, directorul financiar contabil și șeful serviciului în legătură cu care s-a reținut că au semnat contractul fără nicio obiecțiune sau mențiune privind limitarea fondurilor financiare necesare achitării prețurilor; aceștia aveau obligația legală, în calitate de conducători ai spitalului și semnatari ai contractului, ca la data licitației și, mai ales, la data încheierii contractului, să identifice sursele fondurilor necesare financiare, înainte de a declanșa procedura de licitație;
- ca urmare, s-a aprecia că niciunul dintre pârâți nu poate fi absolvit de culpă în neexecutarea contractului;
- s-a înlăturat argumentul primei instanțe privind adresa nr 25929/14.12.2006 din care rezultă că fondurile bugetare alocate în perioada anulării contractului nu au permis achiziționarea la nivelul cantităților contractate;
- de asemenea, instanța de recurs a înlăturat apărările formulate de pârâți și în urma admiterii recursului în ceea ce privește fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Primul motiv al căii extraordinare de atac formulate de contestatorii Spitalul Clinic Județean de Urgență B, și vizează contestația în anulare de drept comun, în concret prevăzută de art 317 al 1 pct 2 cod procedură civilă.
Sub aspectul admisibilității acestei contestații, se constată că alineatul I al art 317 cod procedură civilă impune necesitatea îndeplinirii a două condiții, și anume obiect al căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă și partea să nu fi putut invoca motivele contestației pe calea apelului sau a recursului.
Prima condiție solicitată de lege este îndeplinită în cauză, hotărârea atacată fiind o decizie dată în recurs ce se încadrează în dispozițiile art 377 al 2 lit d cod procedură civilă.
Îndeplinirea celei de a doua condiții comportă în prezenta cauză o serie de discuții raportat la argumentele invocate de contestatori cu privire la îndeplinirea acesteia, în condițiile în care aceștia nu au declarat recurs împotriva sentinței civile ce a făcut obiectul deciziei atacate cu contestație în anulare, iar apărările formulate de aceștia în recurs sunt cele prezentate anterior, fără a cuprinde referiri la competența materială a instanței de judecată.
Interpretarea textului de lege mai sus menționat conduce la concluzia consacrării pe această cale a caracterul subsidiar al căilor de atac în sensul că nu se poate folosi o cale de atac extraordinară atunci când partea are deschisă o cale de atac de reformare.
Imposibilitatea invocării motivelor prevăzute de art 317 cod procedură civilă, pe calea recursului, este diminuată de alineatul ultim al aceluiași text de lege care reglementează două circumstanțe în care contestatorii, de asemenea, nu se regăsesc.
Totuși, aceștia invocă o situație neprevăzută clar de dispozițiile art 317 cod procedură civilă și anume caracterizată de faptul că, deși soluția primei instanțe a conținut și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, față de respingerea acțiunii formulate de reclamantă, atât acest pârât cât și ceilalți nu ar fi avut interes să atace hotărârea. Ca urmare, nu a existat un interes în invocarea dispozițiilor privitoare la competență nici pe calea apărărilor pe care le puteau realiza în recurs.
În aceeași măsură, contestatorii au acceptat ca judecarea cauzei în care aveau calitatea de pârâți să se realizeze de către o instanță cu încălcarea normelor de competență, potrivit aprecierii acestora, însă aceasta numai în măsura în care s-ar fi pronunțat o soluție favorabilă.
Instanța de judecată este obligată să-și verifice competența la momentul investirii sale cu judecarea unei cauze și să verifice excepțiile invocate sub acest aspect de părți. Singurul moment în care, în prezenta cauză s-a invocat o excepție privind competența instanței, a fost cel din cursul judecării cauzei în fața Tribunalului București unde cauza a fost înregistrată pe rolul unui complet specializat de contencios administrativ, iar excepția a privit necompetența teritorială a instanței de judecată.
Dispozițiile ce reglementează competența materială a instanței sunt de ordine publică, aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul a permis verificarea sub acest aspect, în condiții limitative, a hotărârilor irevocabile.
Însă, raportat la sintagma "numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", se constată că situația caracterizată de lipsa unui interes în promovarea unei căi de atac și a invocării, în recurs, a unei excepții de ordine publică ce ar fi putut conduce la nulitatea unei sentințe favorabile, poate fi caracterizată în acest sens, cu atât mai mult cu cât art 317 al 1 pct 2 cod procedură civilă poate fi folosit numai în cazurile în care competența absolută a instanței nu a fost ridicată și rezolvată de instanța a cărei hotărâre se atacă.
Analizând sub aspectul temeiniciei acest motiv al contestației în anulare, Curtea constată următoarele:
Data demarării procedurii de atribuire în cadrul licitației electronice având ca autoritate contractantă Spitalul Clinic Județean de Urgență B este anterioară datei de 30.06.2006, a intrării în vigoare a OUG nr 35/2006.
În cadrul normelor tranzitorii ale acestui act normativ, art 298 prevede: "contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora". Privitor la soluționarea litigiilor ordonanța mai sus menționată nu prevede vreo normă tranzitorie, astfel că normele de procedură conținute de aceasta cu referire la soluționarea litigiilor sunt de imediată aplicare.
Atât actul normativ în vigoare la data debutului procedurii de atribuire, OUG nr 60/2001 cât și cel în vigoare la data formulării acțiunii, OUG nr 34/2006, prevăd posibilitatea atacării în instanță a contractului de achiziție publică precum și solicitarea de despăgubiri. OUG nr 60/2001 prevedea acest drept în dispozițiile art 74 și capitolul IX care la secțiunea I cuprindea dispoziții generale privind utilizarea căilor de atac, iar OUG nr 34/2006 în cadrul Secțiunii a 9-a intitulată "soluționarea litigiilor în instanță".
Se impune a fi expuse în acest context dispozițiile acestei secțiuni la momentul formulării acțiunii introductive.
ART. 286 (1) Pentru soluționarea litigiilor privind acordarea de despăgubiri, este competentă numai instanța de judecată.
(2) În cazul în care persoana care se consideră vătămată solicită plata de despăgubiri, atunci aceasta trebuie să facă dovada că:
a) prevederile prezentei ordonanțe de urgență au fost încălcate; și
b) ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Pentru soluționarea litigiilor apărute după încheierea contractului de achiziție publică, altele decât cele referitoare la despăgubiri, este competentă numai instanța de judecată.
ART. 287 (1) Pentru procedurile prevăzute la art. 286 se aplică dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(2) Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, în măsura în care nu sunt contrare.
(3) Părțile nu se pot adresa atât Consiliului, cât și instanței de judecată. În cazul în care mai multe părți se adresează concomitent Consiliului și instanței de judecată, instanța va suspenda judecata până la soluționarea cauzei pe cale administrativ-jurisdicțională.
(4) Instanța de fond poate solicita Consiliului opinia asupra existenței unei încălcări a legislației în materie de achiziții publice.
Fiind în vigoare la data formulării acțiunii și conținând norme de imediată aplicare ce reglementează dreptul la acțiunea în despăgubiri după încheierea contractului de achiziție publică ( art 286 ), OUG nr 34/2006 este actul normativ în raport de care, văzând dispozițiile art 287, competentă a soluționa acțiunea reclamantei - - - IMPORT EXPORT SRL B este instanța de contencios administrativ care soluționează cauza potrivit dispozițiilor Legii nr 554/2004. Părțile contractante au convenit să se adreseze instanței de judecată în cazul unor astfel de litigii, investirea instanței de judecată realizându-se în condițiile art 287 rap la art 286 din OUG nr 34/2006.
În consecință, față de argumentele expuse mai sus, se constată că în cauză nu a fost încălcată vreo normă de competență materială, motivul invocat de contestatori fiind neîntemeiat, iar criticile aduse nu sunt incidente în cauză.
Toți contestatorii au invocat pe calea contestației în anulare specială motivul prevăzut de art 318 al 1 teza
Sub aspectul primei condiții de admisibilitate prevăzut de lege, se constată că în cauză aceasta este îndeplinită, fiind atacată o hotărâre pronunțată în recurs.
Pentru verificarea celei de a doua condiții, se impune a fi analizate aspectele invocate de contestatori drept greșeli materiale și a verifica dacă "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Dată fiind multitudinea aspectelor invocate de către contestatori în acest context al susținerii incidenței primului motiv al contestației în anulare specială, se impune a se preciza faptul că textul mai sus menționat este unul de excepție, astfel că noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată exhaustiv, ci în limitele unor greșeli de acest gen cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, a unor greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
Astfel, contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență Bai nvocat ca o primă greșeală materială "aplicarea retroactivă a legii", cu referire la legislația pe care instanța trebuia să o aibă în vedere raportat la momentul demarării procedurii de achiziție.
Greșeala materială la care se referă art 318 cod procedură civilă nu trebuie sa fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, implicit a unei norme tranzitorii care reglementa o situație de acest gen, o succesiune de legi în timp. O eventuală aplicare greșită a legii într-o situație caracterizată de aspectele mai sus menționate nu poate fi decât o greșeală de judecată ce nu poate fi considerată o greșeală de genul celei invocate de contestator.
Contestatorii Spitalul Clinic Județean de Urgență B și au mai invocat drept greșeli materiale neobservarea de către instanță a specificului obligației de a face, în speță inexistența unei acțiuni prin care să se solicite obligarea spitalului la cumpărarea produselor și, mai concret a neîndeplinirii de către reclamantă a obligației furnizării produselor, jurisprudența în materie care a statuat că lipsa unor fonduri bugetare nu atrage consecința răspunderii pentru neexecutarea contractului, iar in final, s-a invocat argumentul potrivit cu care greșeala materială în accepțiunea art 118 cod procedură civilă se raportează la restabilirea pentru prima dată în recurs a unei alte stări de fapt decât cea existentă, reală și efectivă în raporturile dintre părți.
Raportat la cele invocate de contestatorii menționați, se constată că nu se pot identifica în cuprinsul acestor susțineri decât critici ale admiterii acțiunii în recurs, atât sub forma unor greșeli de judecată cât și de argumente ale necesității verificării soluției de admitere a acțiunii și, nicidecum greșeli materiale în sensul prevăzut de art 318 cod procedură civilă și conturat anterior analizării criticilor aduse prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art 318 al 1 teza I cod procedură civilă.
În privința greșelii materiale invocate de contestatorul, privind faptul că nu a semnat contractul de achiziție publică, se constată că, într-adevăr, atât instanța de fond cât și cea din recurs au reținut faptul că această parte a semnat înscrisul menționat, instanța de recurs argumentând stabilirea culpei acestuia și obligarea la despăgubiri ca urmare a acestei acțiuni a contestatorului de semna contractul.
De altfel și completarea de acțiune prin care a fost chemat în judecată acest contestator, cuprinde ca argument al acestei solicitări adresate instanței, semnarea contractului de furnizare servicii în raport de dispozițiile art 16 din Legea nr 554/2004.
La dosar se află în copie două exemplare ale contractului de furnizare produse nr 1447/08.08.2006, în cazul amândurora fiind vizibil faptul că în dreptul managerului figurează o semnătură a altei persoane, fiind de notorietate semnul de bară ( pentru ) adăugat în aceste situații.
Soluționarea cauzei în condițiile chemării în judecată și a persoanelor prevăzute de art 16 din Legea nr 554/2004 circumstanțiată de lipsa semnăturii de pe contract a pârâtului și de reținerea culpei acestuia ca urmare a semnării respectivului act, conturează în prezenta cauză o greșeală materială evidentă care a avut o importanță în soluționarea cauzei.
Ca urmare, acest motiv de contestație în anulare este întemeiat, urmând să conducă la admiterea contestației în anulare formulată de contestatorul.
Contestatorul a invocat pe calea contestației în anulare specială, ambele motive prevăzute de art 318 cod procedură civilă, respectiv, dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale precum și omisiunea cercetării unui motiv de casare.
Au fost invocate astfel o serie de argumente prin care s-a criticat soluția de admitere a acțiunii, invocate de altfel și pe calea întâmpinării în recurs și, ca urmare, cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii în recurs.
Contestatorul a susținut că se încadrează în motivul prevăzut de teza a doua a art 318 cod procedură civilă și situația neanalizării în întregime a argumentelor expuse în apărare, având în vedere și caracterul devolutiv al recursului dat de art 304/1 cod procedură civilă.
Articolul de lege conține o exprimare foarte clară vizând doar motivele de modificare sau de casare, astfel că, în lipsa promovării căii de atac a recursului de către contestator și mai ales, față de casarea totală a hotărârii atacate de reclamantă, sub aspectul fondului cauzei, în cauză nu este incident motivul de contestație invocat.
De asemenea, în cuprinsul motivării contestației în anulare nu au fost identificate aspecte care să conducă la indicarea concretă a unei greșeli materiale a instanței de judecată, susținerea potrivit cu care la dosar nu există dovezile pretențiilor reclamantei neputând fi analizată cu consecința stabilirii unei greșeli a instanței de recurs, în această fază a contestației în anulare.
Acest contestator a invocat ca motiv al contestației în anulare și faptul că nu a semnat contractul de furnizare produse, fiind evident acest aspect din verificarea exemplarelor contractului existente la dosar, pe care nu apare numele acestei părți dar în privința căreia instanța de recurs a stabilit culpa ca urmare a semnării contractului fără nicio o obiecțiune sau mențiune privind limitarea fondurilor financiare.
Fiind vorba despre o eroare privind date materiale ale dosarului, cu pondere însemnată în privința soluției date, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art 318 al 1 teza I cod procedură civilă și, în consecință, va admite contestația în anulare formulată de contestatorului.
Urmare a admiterii celor două contestații în anulare, instanța va desființa decizia civilă atacată.
Va respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii Spitalul Clinic Județean de Urgență B și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestațiile în anulare formulate de intimații pârâți și împotriva deciziei civile nr 529/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția contencios administrativ și fiscal.
Desființează decizia civilă nr 529/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția contencios administrativ și fiscal.
Respinge contestațiile în anulare formulate de intimații pârâți Spitalul Clinic Județean de Urgență B și împotriva deciziei civile nr 529/R/02.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția contencios administrativ și fiscal.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 07.07.2009, ora 9,00.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
pt. aflată în concediu de odihnă
semnează
Președinte de instanță
Grefier
pt. aflată în concediu
de odihnă semnează
grefier șef secție
Red: LB/ 3.07.2009
Dact: / 3.07.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Jud.recurs: //
29 Iunie 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
