Actiune in anulare act administrativ. Decizia 4974/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4974
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER -- -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, împotriva sentinței numărul 2260 din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, lipsind intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurenta pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, precizează că raportul de expertiză este sumar efectuat, fără cifre, fără calcule. Menținerea raportului de control și a deciziei de impunere ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2260 din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis contestația formulată de A, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate
S-a dispus anularea raportului de control nr. 309/10.09.2008 din 09.09.2008 și a deciziei de impunere 195/10.09.2008 emise de CAS
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata la 27 oct 2008, petentul Aaf ormulat contestație împotriva raportului de control 309 din 10.09.2008 și a deciziei de impunere nr. 195 emisa de CAS M, din aceeași dată considerându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
In motivarea contestației a arătat, că din anexa nr. 1 depusă de către pârâtă se constata ca a achitat suma de 2.065 lei la data de 9.06.2006, însă arată că a achitat că aceasta suma a achitat suma de 3901 lei la 12.06.2006, sumă ce nu apare înregistrată încât din extrasul de cont al pârâtei apare cu un debit de 3907 lei, suma de bani ce a achitat-o conform chitanței - din 7.02.2008, încât nu are nicun fel de restanță. A mai arătat că la data de 10.10.2008, după ce s-a efectuat raportul de control a apărut cu datorii existente din anul 2006 in cuantum de 1463 lei, situație care nu este conforma cu realitatea întrucât la 12.06.2006 achitase suma de 3907 lei, sumele fiind achitate in plus incit nu poate să plătească penalități de întârziere de 4727 lei.
Din declarația pe perioada 1.01. - 31.12.2006 nu a fost semnată de el încât solicită anularea acesteia deoarece nu are nici un fel de debit față de pârâtă.
In dovedirea cererii a depus la dosar adresa CAS M, copie declarații, decizie impunere, copie somație.
Pârâta CAS Maf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de reclamant împotriva raportului de control 309/2008, iar pe cale de excepție a solicitat respingerea contestației ca fiind lipsita de obiect, deoarece in evidentele CAS M nu rezultă existența raportului de control menționat în cauză.
Pe fond a arătat că din plata efectuată in data de 9.06.2006, este evidențiat în documentele pârâtei însă debitul 3907 lei, reprezintă suma declarata de către acesta pe care a și achitat-o cu chitanță.
A arătat că decizia 195 reprezintă debitele pe care le datorează reclamantul către pârâtă in perioada 2006 - 2008.
În cauza s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabila care să verifice în evidenta contabila susținerile reclamantului și ale piritei, raport întocmit de expert și care a concluzionat că procesul verbal nr 17/2006 nu este semnat de către reclamant deci nu este însușit de acesta, iar din documentele expertizate nu se face dovada comunicării procesului verbal de control care la 9.06.2006, reclamantul a achitat datoria pe care o avea.
In raport s-a mai reținut faptul că BEJ Aaf ăcut plăți curente, repartizarea sumelor a fost făcută către CAS M, încât susținerea faptului că ar avea o datorie reclamantul de 3907 lei către pârâtă nu este dovedită deoarece aceasta a achitat aceasta suma încă la 30.11.2007, situația financiara a petentului era zero.
Pârâta a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, susținând faptul că reclamantul ar datora suma de 3907 lei împreună cu dobânzile respective.
Expertul contabil a răspuns la aceste obiecțiuni menținându-și punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză.
Având in vedere prevederile OG 902/2003 de aprobare a 210/2005 privind Codul d e procedură fiscală, urmează să admită contestația, să dispună anularea raportului de control și a deciziei de impunere nr 195/2008 întrucât astfel cum s-a reținut prin raportul de expertiză contabila întocmită in cauză BEJ A, și-a achitat datoriile față de CAS M, încât la data de 30.11.2007 prin extrasul de cont apărea zero la dobânzi și penalități, ceea ce presupune că acesta nu avea nici un debit față de pârâtă întrucât astfel cum s-a arătat debitul de 3907 lei a fost achitat potrivit chitanței -, debit recunoscut ca fiind achitat și de pârâtă.
Astfel fiind, calcularea de penalități și dobânzi de 4027 lei in perioada 31.01.2006 - 30.09.2008 este nelegală față de constatările raportului de expertiza precum și debitul constatat în continuare de 4727 lei, este calculată în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen și motivat, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
S-a susținut de către recurenta-pârâtă că instanța de fond nu a observat faptul că plata efectuată la data de 09.06.2006 în cuantum de 3901 lei, privește o datorie fiscală comunicată reclamantului la data de 02.02.2006 stabilită prin raportul de control fiscal nr. 17/31.01.2006, iar debitul de 8754 lei stabilit prin decizia de impunere nr. 195/10.09.2008, privește perioada 01.02.2006-30.09.2008, debit care nu a fost achitat de către reclamant.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este fondat însă pentru alte considerente decât cele invocate și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din conținutul dosarului de fond se observă că instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile fără a solicita părților obiective, și în situația în care părțile nu ar fi depus astfel de obiective, fără a stabili ea însăși aceste obiective, lăsând la latitudinea expertului contabil efectuarea acesteia, situație în care proba ordonată apare ca fiind nelegală.
În raport de motivele acțiunii, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. "Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc" ( art. 129 alin. 4.Pr.Civ. ).
Necercetarea fondului rezultă în mod neechivoc din neanalizarea unor aspecte judiciare esențiale, invocate de reclamant, respectiv nedepunerea și nesemnarea declarației fiscale pe anul 2006, dar și necomunicarea rapoartelor de control și a deciziilor de impunere emise de intimată în anii 2006-2007.
Aceste susțineri nu puteau fi analizate decât de către instanță prin depunerea tuturor documentelor și a dovezilor de comunicare a acestora, iar în situația în care reclamantul insista în susținerea sa privind nesemnarea sau nerecunoașterea semnăturii de pe declarația de impunere din anul 2006, punerea în discuția părților a necesității efectuării unei expertize grafice care să demonstreze sau să infirme o astfel de susținere. În niciun caz asupra acestor împrejurări, nu se putea pronunța un expert contabil, așa cum s-a procedat în cauză.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte ambelor părți dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate, posibilă numai prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. 4.Pr.Civ.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5. Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, împotriva sentinței numărul 2260 din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.. /2ex.
Jud. Fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
