Actiune in anulare act administrativ. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/CM
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1562 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Societatea de Avocați, și Asociații, cu sediul în B,-, sector 2, având ca obiect conflict de muncă - contestație dispoziție eliberare din funcție.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 10 ianuarie 2008 și 14 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C, anularea dispoziției nr. 125 din 15 mai 2007, iar Hotărârea nr. 11 din 14 mai 2007 Consiliului de Administrație să fie anulată în măsura și în punctele în care acest act privește reclamanta și dispune cu privire la persoana acesteia la locul, tipul, felul, rangul, postul, salariul, ori alte caracteristici ale muncii prestate de contestatoare în conformitate cu contractul individual de muncă.
S-a invocat nulitatea absolută a dispoziției, întrucât lipsește motivarea în fapt și în drept, fiind indicat doar generic textul Legii nr. 15/1990 în integralitate.
Reclamanta a susținut că prin această dispoziție i s-a modificat clauza privind tipul, felul muncii/meseriei/funcției deținute ori prestate - art. 41 alin. 3 lit. c Codul muncii, lipsind notificarea prealabilă a acesteia. De asemenea, nu a fost respectat termenul de 15 zile și, totodată, nu a fost perfectat niciun act adițional în acest sens.
În speță, nu se poate reține o delegare sau detașare atât timp cât prin măsura dispusă nu se respectă condiția caracterului temporar și păstrarea funcției deținută anterior; de asemenea, nu se poate reține aplicarea unei sancțiuni disciplinare implicite sub forma retrogradării din funcție - art. 264 alin. 1 lit. c Codul muncii, deoarece nu se respectă condiția temporarității - cele 60 de zile maxim pentru aplicarea măsurii, nefiind indicată culpa sau abaterea profesională pentru care s-ar fi aplicat sancțiunea.
Din dispoziția contestată nu rezultă cu certitudine că s-a hotărât desfacerea, încetarea ori desființarea contractului individual de muncă, rezultând doar modificarea felului muncii, al funcției deținute în organigrama pârâtei, modificare nulă, întrucât nu respectă prevederile art. 17 alin. 4 Codul muncii, care condiționează soluția de o notificare prealabilă.
Prin încheierea motivată din 11 iulie 2007, instanța de fond, conform art. 137 Cod procedură civilă, s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a dispoziției contestate în sensul respingerii acesteia, motivat pe faptul că nu a fost emisă o decizie de sancționare pentru care trebuiau respectate prevederile art. 268 alin. 2 pct. e și f Codul muncii, în speță fiind emisă o decizie de eliberare din funcție.
Prin sentința civilă nr. 1562 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă contestația formulată.
A fost anulată dispoziția cu nr. 125 din 15 mai 2007 emisă de pârâtă și hotărârea Consiliului de Administrație cu nr. 11 din 14 mai 2007.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 125/2007, respectiv aceea de Director Tehnic.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2150/2004, reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în funcția de director tehnic, prin contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
La data de 14 mai 2007, prin referatul nr. 352, s-au semnalat de către directorul general aspecte negative în activitatea directorului tehnic, în derularea contractelor cu furnizori și executanți, mai exact în legătură cu un contract de procurare și montare a unor echipamente de măsură - contoare.
Din acest referat rezidă aprecierile directorului general asupra activității contestatoarei drept abateri grave de la disciplina muncii, disciplina contractuală și cea financiară, cu implicații majore asupra activității intimatei.
Deși pârâta nu a declanșat și desfășurat ancheta prealabilă disciplinară, în aceeași zi în care a fost întocmit referatul directorului general, s-a procedat la adoptarea hotărârii nr. 11 Consiliului de Administrație, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția sa de director tehnic începând cu data de 15 mai 2007.
În ziua în care urma să intre în vigoare Hotărârea nr. 11 Consiliului de Administrație, a fost emisă de către directorul general dispoziția nr. 125, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția deținută - director tehnic - și cu aceeași dată numită în funcția de inginer producție în cadrul Compartimentului producție - Secția Exploatare Sud.
Instanța de fond a reținut că nu este în discuție revocarea unui mandat, astfel cum afirmă pârâta, cât timp reclamanta a derulat raporturi de muncă în cadrul societății încă de la data semnării contractului individual, pentru funcția de director tehnic.
În aceste împrejurări, instanța de fond a constatat că se află în situația unui salariat ce a desfășurat raporturi juridice de muncă cu unitatea - angajator, raporturi supuse dispozițiilor specifice Codului Muncii, că nu pot opera regulile prevăzute de Codul civil privind mandatul, că în cadrul desfășurării raporturilor de muncă angajatorul, întemeindu-se pe un referat ce vizează activitatea și disciplina salariatului, dar fără a-l sancționa disciplinar, hotărăște unilateral schimbarea felului muncii, a funcției salariatului și chiar a locului muncii, fără acordul salariatului, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 41 Codul muncii.
Ca o consecință a celor constatate, instanța a admis contestația formulată, a anulat dispoziția nr. 125/2007 emisă de pârâtă și hotărârea nr. 11/2007 a Consiliului de Administrație și a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii dispoziției și hotărârii, respectiv aceea de director tehnic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C, formulând următoarele critici:
1. Deși instanța a reținut că nu a fost vorba de o sancțiune disciplinară, în mod greșit a apreciat că în cauză nu este vorba despre un mandat acordat reclamantei pentru funcția de director tehnic.
Astfel, funcția de director nu reprezintă prin ea însăși "felul muncii" pentru a se putea considera că, schimbându-se funcția, se schimbă și felul muncii cu consecința modificării contractului individual de muncă.
Consiliul Administrativ a fost cel care a dispus revocarea din funcție iar directorul general a adus la îndeplinire această hotărâre.
Dacă se reține considerentul instanței conform căruia nu s-ar putea proceda la înlocuirea directorului tehnic din funcție decât în conformitate cu prevederile Codului Muncii, s-ar ajunge la situația ca niciodată un director să nu poată fi revocat din funcție.
2. Revocarea mandatului a fost temeinic fundamentată iar reclamanta nu a putut propune probe care să înlăture aspectele reținute de societate cu privire la activitatea purtată în această funcție.
Recurenta mai învederează faptul că probele administrate dovedesc împrejurarea că pe parcursul desfășurării activității în funcția de director, reclamanta nu a fost în măsură să-și îndeplinească în mod eficient mandatul.
Urmare constatărilor, organul de conducere al regiei a considerat mai potrivită măsura revocării din funcție a reclamantei decât sancționarea acesteia conform art. 264 Codul muncii.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului cu consecința modificării sentinței recurate și respingerii acțiunii ca nefondate.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat având în vedere că funcția de director a fost ocupată în baza unui contract individual de muncă și nu în baza unui mandat iar decizia contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Codului Muncii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Criticile recurentei se întemeiază pe calificarea greșită a actului în baza căruia reclamanta și-a desfășurat activitatea de director tehnic în cadrul
În opinia recurentei, reclamanta a primit un mandat pentru exercitarea funcției de director tehnic iar Consiliul de Administrația putea oricând să revoce acest mandat.
Potrivit art. 294 Codul muncii " prin salariați cu funcție de conducere se înțelege administratorii - salariați, inclusiv președintele consiliului de administrație dacă este și salariat, directorii generali și directorii, directorii generali adjuncți și directorii adjuncți, șefii compartimentelor de muncă ".
Reclamanta era salariat cu funcție de conducere în cadrul societății recurente, desfășurându-și activitatea în baza contractului individual de muncă nr. 2150/2994 și nu în baza unui mandat acordat pentru o anumită perioadă determinată.
Contractul său de muncă a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 1 iunie 2004, astfel că raporturile de muncă dintre părți cad sub incidența legislației muncii iar răspunderea disciplinară și patrimonială a "directorului salariat" poate fi antrenată potrivit Codului Muncii.
Potrivit art. 41 Codul muncii, "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților".
Așadar, Consiliul Administrației putea lua măsura revocării din funcție a unui director, dar, punerea în practică a acestei hotărâri a Consiliului de Administrație presupunea, în lipsa acordului celui ce urma să fie înlocuit din funcție, aplicarea procedurii prevăzute de Codul muncii pentru modificarea contractului individual de muncă.
În cazul în care reclamanta nu-și dădea acordul pentru schimbarea funcției, conform art. 55 lit. b Codul muncii, angajatorul avea obligația să dispună măsura doar după parcurgerea etapelor procedurale prevăzute de art. 264 - 268 Codul muncii, mai ales că, în speță, recurenta îi impută reclamantei că își îndeplinea defectuos atribuțiile de serviciu.
Ori, în această situație, antrena răspunderea disciplinară dar nu înainte de efectuarea cercetării disciplinare.
Prin urmare, constatând că în cauză nu este vorba de un mandat civil, în mod corect prima instanță a sancționat societatea cu anularea deciziei întrucât aceasta s-a emis abuziv, cu nerespectarea dispozițiilor art. 41 Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâta, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1562 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Societatea de Avocați, și Asociații, cu sediul în B,-, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/1.02.2008
gref. -
2 ex./1.02.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
