Acțiune în constatare. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1033/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra, recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V, str.- 10, -6,.B,.6, jud.V împotriva sentinței nr.904 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în Rm.V,-, jud.V și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str.-.- nr.2-4, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/02.09.2009 (fila12) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Vâlcea pentru a se dispune constatarea nulității absolute parțiale a deciziei nr.5915 emisă la 10 aprilie 2007 și obligarea la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului începând cu 21 februarie 2007 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
În motivare s-a arătat că, la 10 ianuarie 2007 reclamanta a născut doi copii gemeni, iar prin decizia atacată și de care reclamanta a luat cunoștință la 29 octombrie 2008, i-a fost acordată o singură indemnizație în dezacord cu scopul Legii nr.148/2005, acela de sprijin în creșterea copilului. Art.6 din acest act normativ se referă la acordarea indemnizației pentru un copil născut așa încât, fiind vorba de doi gemeni, se impunea plata a două indemnizații de sprijin din partea statului.
Prin încheierea nr.23/30 ianuarie 2009 - Secția civilă a Tribunalului Vâlceaa scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției comerciale și de contencios administrativ a aceleiași instanțe care, prin sentința nr.904/2009 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, stimulentul lunar se acordă pentru fiecare din primele 3 nașteri, iar prin HG nr.1025/2006 se definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Față de aceste prevederi legale s-a apreciat că actul administrativ respectă dispozițiile legale, așa încât nu se impune anularea lui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- interpretarea OUG nr.148/2005 trebuie să se facă în acord cu scopul actului normativ și cu Directiva nr.-, ținându-se seama de necesitatea susținerii familiei, creșterea natalității și diminuarea abandonului copiilor. În același sens s-a pronunțat și prin decizia nr.1947/2007, declarând nelegale prevederile art.2 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței și este firesc ca acest mod de interpretare să se aplice unitar pe întreg teritoriul țării;
- de altfel, pe parcursul soluționării litigiului a fost adoptată Legea nr.239/2009, care înlătură această neconcordanță din Ordonanță cu intenția legiuitorului, stabilind că indemnizația de sprijin se acordă pentru fiecare din copiii născuți și respectând astfel principiul egalității de tratament între copii născuți dintr-o naștere simplă și cei născuți dintr-o naștere multiplă.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, vor fi verificate cu prioritate excepțiile de ordine publică a căror incidență în cauză ar putea face inutilă cercetarea fondului.
O astfel de excepție este cea la care trimit dispozițiile art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora sesizarea instanței se poate face atunci când legea specială o cere, numai după îndeplinirea procedurii prealabile.
Prezenta cauză se supune în soluționarea sa normelor procedurale cuprinse în Legea nr.554/2004 și numai în completarea acestora se aplică dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea în tot sau în parte a actului, solicitare ce se face în termen de 30 zile de la data comunicării.
Potrivit alin.7 din același text de lege, pentru motive temeinice plângerea prealabilă se poate introduce și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, iar acest ultim termen este definit ca fiind unul de prescripție.
Asupra acestor ultime dispoziții, prin Decizia nr.797/2007, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că a reținut caracterul neconstituțional al prevederilor, dar numai atunci când actul administrativ unilateral este "adresat altui subiect de drept" decât cel ce promovează acțiunea.
În cauză, nu ne aflăm în situația avută în vedere de Curtea Constituțională, întrucât actul administrativ atacat se adresează reclamantei, cea care a promovat prezenta acțiune și de aceea termenul de 6 luni trebuie considerat ca fiind aplicabil.
Reclamanta a solicitat la 28 februarie 2007 (filele 20-25) acordarea indemnizației pentru creșterea copiilor începând cu 21 februarie 2007. La 10 aprilie 2007 s-a emis decizia atacată, iar din actele dosarului nu rezultă data la care ea a fost comunicată, pârâta susținând că luarea la cunoștință s-a făcut prin încasarea stimulentului lunar de către reclamantă.
Față de această situație de fapt se apreciază că nu pot fi avute în vedere dispozițiile alin.1 al art.7 din Legea nr.554/2004, care stabilesc termenul subiectiv de formulare a plângerii, ci cele ale alin.7 din același articol fără a se invoca și dovedi cauza de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Cum prima plângere prealabilă s-a formulat, potrivit înscrisului de la fila 3 la 12 noiembrie 2008, se impune aprecierea că ea se situează în afara termenului de 6 luni calculat de la data emiterii actului atacat.
Față de această concluzie urmează ca, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins, acțiunii lipsindu-i o condiție esențială de admisibilitate, statuare față de care devine inutilă cercetarea criticilor de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V, str.- 10, -6,.B,.6, jud.V, împotriva sentinței nr.904 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în Rm.V,-, jud.V și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str.-.- nr.2-4, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ocotmbrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.GC/05.11.2009
EM/5 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
