Acțiune în constatare. Decizia 1088/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR.1088
Ședința publica din data de 09 mai 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 29 pronunțat în data de 11 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul S laj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL Z PRIN PRIMAR având ca obiect acțiune în constatare - încetare concesiune.
La apelul nominal, fcut în cauz, se prezint av. în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Recursul promovat este legal timbrat, cu suma de 6 lei reprezentând tax judiciar de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a fcut referatul cauzei ocazie cu care se învedereaz instanței c pricina se afl la al doilea termen de judecat pentru care procedura de citare este legal îndeplinit, prțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lips.
Se mai menționeaz c la data de 08.05.2008, intimatul a înregistrat întâmpinare prin care se solicit respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinic și legal a sentinței recurate.
Reprezentantul recurentei depune în probațiune, înscrisuri filele 21-35 din dosarul cauzei și invoc excepția lipsei calitții procesuale active a intimatei în promovarea acțiunii introductive, în condițiile în care consiliul local a respins procedura de retragere a obiectului concesiunii.
Curtea, faț de excepția invocat relev prții litigante c aceasta poate fi primit ca și motiv de ordine public, ce poate fi invocat atât în fața instanței de fond cât și în recurs, sens în care acord cuvântul pentru susținere.
Reprezentantul recurentei solicit admiterea excepției lipsei calitții procesuale active a intimatei în promovarea acțiunii introductive, și pe cale de consecinț respingerea recursului formulat, pentru motivele expuse în scris, relevând în susținere c faț de înscrisurile depuse, reprezentând nota de constatare se constat c lucrrile au fost executate, societatea și-a achitat taxa de concesionare. Nu solicit cheltuieli de judecat.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile prților litigante rmâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civil nr.29 din 11 ianuarie 2008 pronunțat în dosarul nr- a fost admis acțiunea reclamantului MUNICIPIUL Z împotriva pârâtei SC SRL Z și în consecinț s- constatat încetat existența dreptului de concesiune al pârâtei asupra imobilului, obiect al contractului de concesiune nr.16115/07.07.2003.
Pentru a pronunța aceast soluție instanța a reținut c prin contractul nr.16115/07.07.2003, Primria Municipiului Z în calitate de concedent, a predat în concesiune terenul în suprafaț de 365 mp proprietatea Statului Român identificat în F 4282 Z nr. top 1834/2/a, concesionarei pârâte SC SRL Z, în vederea amenajrii și extinderii unei parcri existente pentru.
Ca obligație a concesionarului s-a stabilit ca în termen de un an de la data semnrii contractului de concesiune s solicite emiterea autorizației de construire și s înceap lucrrile la obiectivul de investiții prezentat (pct.8.2.6 din contract).
Pârâta nu a putut prezenta astfel de autorizație, deși conform punctelor 8.2.5 din contract era obligat s realizeze obiectivul concesiunii în condițiile respectrii prevederilor autorizației de construire eliberat de cei în drept.
Eliberarea unor astfel de autorizații de construcție revine tot reclamantului, și este normal, ca terenul fiind domeniu public, s impun anumite condiții de realizare a investiției din partea pârâtei.
Nesolicitând o asemenea autorizație chiar dac din planșele foto depuse la dosar, ar rezulta c a efectuat lucrri de amenajare, nu se poate verifica dac lucrrile efectuate sunt în concordanț cu obligația impus de contractul de concesiune, dac sunt executate pe amplasamentul ce face obiectul contractului. Chiar pârâta își recunoaște culpa înaintând doar în octombrie 2007 cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism deci mult peste termenul de 1 an, impus ca și condiție în contractul de închiriere încheiat în 2003.
Devizul de lucrri depus la dosar nu atest executarea lucrrilor pentru amenajarea spațiului din litigiu, fiind semnat doar de ctre pârâta, iar procesul verbal de recepție depus la dosar se refer la o alt investiție efectuat în baza unei autorizații de construcție a crei beneficiar nu este pârâta.
Toate aceste considerente duc la concluzia nerespectrii obligației contractului din partea pârâtei.
De asemenea și pe considerentele Legii nr.50/1991, în temeiul cruia a fost încheiat contractul de concesiune din litigiu, se poate constata nerespectarea obligației contractuale. Art.36 alin 1 din aceast lege, prevede c persoanele fizice și juridice, care beneficiaz de teren În condițiile prezentei legi, sunt obligate s solicite emiterea autorizației de construire și s înceap construcția în teren de cel mult un an de data obtinerii actului de concesionare a terenului. Acest text de lege nu diferențiaz persoanele beneficiare a concesionrii terenului în funcție de obiectivul(scopul) pentru care au fost concesionate, și impune obligația obținerii autorizației de construcție.
Nu se poate reține inadmisibilitatea acțiunii cum arat pârâta, doar pentru faptul c reclamantul a invocat în acțiune a sa prevederile art.111 Cod procedur civil, întru cât temeiul legal nu oblig instanța.
Conform art.129 alin 5 Cod procedur civil, judectorii au îndatorirea s struie, prin toate mijloacele legale, pentru a putea preveni orice greșeal privind aflarea adevrului în cauz, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corect a legii.
Reclamantul a solicitat a se constata încetarea existenței dreptului de concesiune, raportat la înclcarea condițiilor de validitate care au stat la baza acesteia.
Art.36 alin2 din Legea 50/1991 prevede c în caz de înclcare a obligațiilor prevzute de alin 1 ( obținerea autorizației de construcție), concesionarea își pierde valabilitatea. Chiar acest temei legal al art.36 alin 2 din Legea nr.50/1991, a fost invocat de ctre reclamant.
Susținerea pârâtei c încetarea valabilitții concesiunii este condiționat de rezilierea contractului încheiat între prți și de constatarea existenței uneia din condițiile prevzute de art.57 din G nr.54/2006, nu poate fi acceptat pentru urmtoarele: Contractul a fost încheiat între prți în temeiul Legii nr.50/1991 și nu a nr.OG54/2006, iar art.61 din contractul încheiat între prți, prevede cazurile de încetare a concesiunii, faptul c acestea se fac conform legilor în vigoare.
În speț legea în vigoare este Legea nr.50/1191 care prevede la art.36 alin 2 pierderea valabilitții concesiunii ca urmare a neîndeplinirii condiției prevzute la art.36.
Cum aceast obligație legal nu a fost îndeplinit s-a constatat încetarea existenței dreptului de concesiune a pârâtei asupra imobilului obiect la contractului de concesiune nr.16.115/07.07.2003.
Împotriva acestei hotrâri a formulat recurs pârâta SRL solicitând admiterea recursului și modificarea hotrârii atacate pentru motivul artat la art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea se arat c la data de 07.07.2003 s-a încheiat între Primria municipiului Z și pârât un contract de concesiune nr.16115 având ca obiect o suprafaț de 365 mp teren situat în Z, B-dul -, zona, imobilul concesionat aflându- se in imediata vecintate a proprietții imobiliare a recurentei.
Scopul urmrit de recurenta a fost de a dispune de o suprafaț de teren in plus, alturat proprietții acesteia, in vederea amenajrii si extinderii unei parcri existente pentru uri.
Obiectul concesiunii conform contractului încheiat a fost acela de folosire a spațiului concesionat pentru parcare si in vederea amenajrii si extinderii parcrii existente aparținând recurentei.
Se mai arat c imobilul teren concesionat era folosit anterior concesionrii in mod uzual pentru parcare, fiind necesare doar lucrri de pregtire si întreținere.
Ca atare, imobilul nu necesita lucrri de construcție / construire in sensul Legii 50 / 1991, nu se edifica nici o construcție pe teren, iar " obligația" concesionarului stipulat a la art. 8.2.5. si 8.2.6. din contract a fost preluata din formularea art. 36 din Legea 50/1991, fr a avea o acoperire in realitatea existenta la fata locului.
De altfel, contractul de concesiune nu precizeaz care erau lucrrile de construire la care era obligat recurenta, tocmai datorita specificului obiectului contractului si a bunului imobil concesionat. In contractul de concesiune se stabilește doar generic faptul ca subscrisa avea obligația de a începe lucrrile la obiectivul de investiții prezentat.
Totodata, prin acțiunea introductiva reclamanta nu precizeaz care anume era obligația existenta in sarcina recurentei nici ce lucrri anume ar fi trebuit sa realizeze recurenta si nici in ce mod considera reclamanta ca pârâta si - a înclcat aceasta obligație.
Obligațiile contractuale au fost respectate, iar lucrrile la care recurenta a înțeles sa se oblige au fost începute si finalizate chiar in termenul de 1.
Nesolicitarea emiteri autorizației de construire in cadrul termenului stipulat in contract nu implica" eo ipso " nerealizarea lucrarilor de amenajare si extindere a parcrii existente. In fapt, lucrrile au fost realizate.
Nemulțumirea reclamantei a pornit de la faptul ca recurenta nu a asfaltat terenul concesionat. Lucrrile au fost finalizate, deși nu -a aplicat stratul de asfalt, pe de o parte deoarece prin contractul de concesiune nu s-a prevzut in sarcina recurentei obligația de a amenaja parcarea prin platforma betonat sau asfaltata, ori doar pietruita iar pe de alt parte soluția de pietruire adoptat s-a datorat societții care urma s executa lucrri de construcție la rețeaua din zona, respectiv cablaj subteran pe terenul concesionat. Lucrrile de construcție s-au finalizat abia la data de 29.12.2006 așa cum atesta procesul verbal de recepție la terminarea lucrrii.
Urmare a finalizrii lucrrilor, recurenta a demarat in cursul anului 2007 lucrri de asfaltare a terenului concesionat, in pofida faptului ca nu avea o asemenea obligație contractuala.
n mod nelegal instanța a admis o acțiune in constatare inadmisibil in raport cu dispozițiile art. 111 Cod Procedura Civila, precum si in contradicție cu stipulațiile contractuale vizând încetarea contractului prin retragerea concesiunii sau prin reziliere.
Aceasta arat c inițial -a încercat retragerea concesiunii pe cale administrativa, propunerea de retragere a dreptului de concesiune fiind respinsa de ctre consilierii locali in sedința din 13.08.2007.
Ulterior, reclamanta a introdus o acțiune in constatare in vdita contradicție cu dispozițiile legale si contractuale care o obligau sa solicite rezilierea in instanța a contractului de concesiune.
Se mai arat c in contractul de concesiune nu exista stipulat nici un pact comisoriu de gradul II, III sau IV care sa confere posibilitatea reclamantei de a introduce o simpla acțiune in constatare a rezilierii intervenite.
Întrucât în discuție este modalitatea juridic de încetare a contractului de concesiune, recurenta susține c pentru exercitarea acțiunii in constatare era necesara îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții.
Reclamanta a invocat in susținerea acțiunii introductive un text de lege din 1991, respectiv, dispozițiile art. 15 si 36 din Legea 50/ 1991 privind autorizarea executrii" lucrrilor de construcții dat la care nu exist o Lege care s reglementeze in mod complet, lipsit de echivoc, domeniul concesiunilor. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 " in caz de înclcare a obligației prevzute la alin. 1 concesionarea își pierde valabilitatea.
Ulterior, Legea nr. 219/ 1998 reglementat cauzele de încetare a contractelor de concesiune, neexistând / nefiind reiterata nici o dispoziție referitoare la pierderea valabilitții concesiuni.
Încheierea contractului de concesiune -a fcut sub incidenta Legii 219 / 1998 privind regimul concesiunilor, respectiv art. 1 care constituia baza legal principala pentru încheierea contractului de concesiune.
Prevederile contractuale transpun practic dispozițiile art. 35 din Legea 219/1998.
Capitolul 3 al Hotrârii Guvernului 216 / 1999 trateaz încetarea contractului de concesiune, stipulând un singur caz de incetare de drept a contractului de concesiune, respectiv expirarea perioadei pentru care a fost încheiat si numai in msura in care prțile nu convin in scris prelungirea acestuia.
Prin urmare se motiveaz c situațiile de reziliere menționate in art. 35 din Legea 219/1998 sunt obligatorii chiar daca ele au fost stipulate sau nu in contractul de concesiune, dar nu si limitative, aspect confirmat de introducerea in contract a unei alte cauze de încetare a contractului respectiv retragerea concesiunii pe cale administrativa de ctre Consiliul Local Se invoc și literatura de specialitate juridic susținându-se c reclamanta nu putea promova o acțiune în constatare a încetrii dreptului de concesiune cât vreme contractul de concesiune își produce efectele în continuare, nefiind reziliat.
Prin întâmpinarea formulat reclamantul Municipiul Z prin primar se solicit respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinic și legal.
Curtea, analizând cu prioritate excepția invocat de recurent privind lipsa calitții procesuale active a reclamantului Municipiul Z reprezentat prin primar, reține c aceasta este nefondat.
Obiectul acțiunii se refer la contractul de concesiune nr.16115/07.07.2003 în care figureaz ca pârâți Primria municipiului Z și Serv Consult SRL
Primria, structur funcțional cu activitate permanent, așa cum este definit de art.77 din Legea nr.215/2001, nu se poate confunda cu autoritatea deliberativ respectiv cu Consiliul Local. Aceasta poate fi identificat cu o parte din structurile ei, respectiv cu primarul, care potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001 reprezint în justiție unitatea administrativ-teritorial.
Prin urmare, ținând cont de prțile contractului, Curtea reține c Municipiul Z prin primar, are calitate procesual activ.
Împrejurarea c potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.219/1998 în contract trebuia s figureze o alt autoritate administrativ ca și concendent, nu justific înlturarea dreptului prților din contract de a promova o acțiune întemeiat pe acest act.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține c potrivit art.II din contract, obiectul acestuia îl constituia cedarea și preluarea în concesiune a terenului identificat ca atare, "în vederea amenajrii și extinderii unei parcri pentru tiruri".
era obligat s înceap lucrrile la obiectivul de investiții, în termen de 1 an de la data semnrii contractului. Recurenta nu a respectat acest termen.
Aprrile invocate în recurs cu privire la inutilitatea și inoportunitatea obținerii unei autorizații de construire în temeiul Legii nr.50/1991 nu sunt motive de schimbare a hotrârii instanței de fond cu atât mai mult cu cât recurenta avea cunoștinț de obiectivul concesionrii "amenajare și extindere parcare tiruri", dar nu a executat lucrrile necesare atingerii acestui obiectiv.
Din susținerile recurentei și din înscrisurile depuse la dosar rezult cu evidenț c recurenta nu a respectat termenul de 1 an pentru începerea lucrrilor, certificatul de urbanism fiind obținut numai la 6 noiembrie 2007.
Cu ocazia actului de constatare încheiat la 03.09.2007 s-a reținut c s-au realizat lucrri de "așternere și compactare a unui de balast". În raport de aceast dat, lucrrile de asfaltare la care face referire nota de constatare din 25.04.2008 puteau fi realizate numai dup sesizarea instanței, respectiv dup data de 09.11.2007 situație care îns nu înltur sancțiunea prevzut la art.36 din Legea nr.50/1991 coroborat cu art.VI din contract pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contract.
Referitor la critica formulat în recurs privind admisibilitatea acțiunii, Curtea reține c deși se utilizeaz de reclamant termenul de "constatare", în fapt, instanța de fond nu a analizat acțiunea din perspectiva art.111 pr.civ. și nu a constatat încetarea de drept a contractului de concesiune. Dimpotriv toat analiza fcut la instanța de fond se circumscrie modului în care pârâta-recurent nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, iar concluziile desprinse, prin raportare la dispozițiile art.36 din Legea nr.50/1991 au justificat soluția încetrii dreptului la concesiune fiind urmare prezenței implicite, subînțeleas, a condiției rezolutorii.
În raport de cele menționate anterior, apar ca nefondate susținerile fcute în recurs cu privire la inadmisibilitatea acțiunii dedus din temeiul de drept invocat de reclamant și din dispozițiile invocate recurs (Legea nr.219/1998 și nr.216/1999).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția invocat de recurent.
Respinge recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 29 din 11 ianuarie 2008, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului S laj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 9 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./14.05.2008
Jud.fond./
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
