Acțiune în constatare. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.119
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - E-- M Distribuție SA, cu sediul în municipiul B,-, județul și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul I,- - 150, județul I, împotrivasentinței nr.652 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), reclamantă fiind - SRL, cu sediul în S, Calea nr. 20.J, județul
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei și când pentru a da posibilitate apărătorului intimatei să depună la dosar concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 26 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 03.07.2008 înregistrată sub nr-, reclamanta -""SRL. - Sac hemat în judecată pe pârâta -"E - - M Distribuție"SA. I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească că punctul de delimitare a instalațiilor pârâtei de cel al său este punctul situat în 1 al 20KV 3X70MP - 65m al racordului, conform pct. 1 din Avizul de Racordare nr. 52M/2003 și să se stabilească tariful de furnizare a energiei ca tarif de medie tensiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a obținut "Avizul de Racordare nr. 52M din 25.06.2003" prin care pârâta a avizat racordarea la rețeaua electrică a fabricii de încălțăminte proprietatea sa, prin construirea unei linii conform pct. 1 din aviz, Post de transformare 20/0,4 kw. - 630 racordat radial cu 20 KW. 3X70 mp. - 65m și 20 KW ca- (1X150mp) - 350 mp la stâlpul 1 al racordului, costul acestor lucrări fiind de 2.615.167.800 lei ROL, pe care l-a achitat integral conform documentelor justificative.
A mai arătat că în baza pct. 2 din Aviz s-a stabilit "punctul de delimitare al instalațiilor va fi la ieșirea din de joasă tensiune din punctul de transformare proiectat, la capetele terminale ale cablului 0,4 KW, acestea aparținând consumatorului", așa cum prevăd și dispozițiile Hotărârii 1007 din 25.06.2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice către consumatori.
Reclamanta a adus la cunoștința instanței faptul că postul de transformare a fost construit de ea și se află evidențiat în patrimoniul său, lucru dovedit cu FF - din 29.08.2003, cu Registrul numerelor de inventar Grupa 2, din care rezultă că la poziția 1144 este evidențiat la mijloace fixe "Post Energie Electrică", la care a plătit amortismente începând cu anul 2003.
Precizează că apartenența acestui post trafo la patrimoniul său a fost recunoscută de pârâtă prin faptul că a informat-o prin adresa nr. 2165 din 04.03.2008, că este răspunzătoare de efectuarea reviziei tehnice pentru instalațiile aflate în proprietatea sa.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 13/2007 și Hotărârii nr. 1007/2004.
În susținerea acțiunii promovate a depus la dosar înscrisuri (filele 7 - 47).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că prin Avizul de racordare nr. 52 M s-a stabilit la punctul 2 ca punct de delimitare al instalațiilor proprietatea furnizorului și al consumatorului este ieșirea din de joasă tensiune din postul de transformare proiectat, deci în aval de postul de transformare proiectat, punct de delimitate care a fost însușit de reclamantă ceea ce denotă că aceasta i-a recunoscut proprietatea asupra postului de transformare.
Cu privire la furnizarea energiei electrice la tarif de medie tensiune, arată că aceasta se poate face doar consumatorilor care sunt proprietarii instalațiilor de transformare a energiei de pe medie pe joasă tensiune, respectiv a postului de transformare.
pârâta că este proprietara instalațiilor conform punctului de delimitare prevăzut în avizul de racordare, astfel că energia electrică nu poate fi furnizată decât la tarif de joasă tensiune.
Prin precizările la întâmpinare, pârâta a arătat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în mod clar și indubitabil ca succesoare în drepturi a -" de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice M"SA și apoi a -" de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - M"SA, fiind proprietara postului de transformare (PT) alimentat radial în cablu din 20 KV - S, cu măsurarea energiei electrice pe joasă tensiune.
Reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune prin care a solicitat instanței să se stabilească faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra postului de transformare energie electrică nr. 289 - prin construire și pe cale de consecință să se stabilească faptul că punctul de delimitare a instalațiilor furnizorului (pârâtei) de cel al consumatorului (reclamantei) este punctul situat în 1 al 20KV 3X70MP - 65m al racordului, conform pct. 1 din Avizul de Racordare nr. 52M/2003.
Pârâta a fost de acord cu modificarea cererii de chemare în judecată ulterior primei zile de înfățișare.
Prin sentința nr.652 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea, astfel cum a fost modificată. S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra postului de transformare energie electrică nr. 289. s-a stabilit că punctul de delimitare a instalațiilor furnizorului (pârâtei) de cel al consumatorului (reclamanta) este punctul situat în stâlpul 1 al 20 kv 3xMP - 65 m al racordului, conform pct.1 din Avizul de racordare nr.52M 2003 și a fost obligată pârâta să procedeze la modificarea corespunzătoare a avizului de racordare în privința punctului 2 și Anexa 4 a contractului de furnizare nr.166/2003, în sensul de a se stabili tariful de furnizare a energiei electrice ca tarif de medie tensiune.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a obținut "Avizul de Racordare nr. 52M din 25.06.2003" prin care pârâta a avizat racordarea la rețeaua electrică a fabricii de încălțăminte proprietatea sa, prin construirea unei linii conform pct. 1 din aviz, Post de transformare 20/0,4 kw. - 630 racordat radial cu 20 KW. 3X70 mp. - 65m și 20 KW ca- (1X150mp) - 350 mp la stâlpul 1 al racordului, costul acestor lucrări fiind de 2.615.167.800 lei ROL, pe care l-a achitat integral conform documentelor justificative.
Astfel, în acest aviz au fost stipulate mai multe condiții privind proiectul, echipamentele, valoarea taxei de racordare a puterii aprobate.
În baza pct. 2 din Aviz s-a stabilit "punctul de delimitare al instalațiilor va fi la ieșirea din de joasă tensiune din punctul de transformare proiectat, la capetele terminale ale cablului 0,4 KW, acestea aparținând consumatorului".
Actele dosarului atestă faptul că la data de 24.02.2003 reclamanta a obținut autorizația de construire nr. 44 din 24.02.2003 emisă de Primăria mun. S pentru fabrica de încălțăminte hală și anexă, iar la data de 19 iunie 2002 certificatul de urbanism nr. 544, acte administrative de autoritate ce preced edificarea unei construcții și lucrări și care se emit doar proprietarului terenului pe care acesta urmează a se edifica.
Tot înscrisurile dosarului dovedesc faptul că administratorul societății reclamante este proprietarul terenului în suprafață de 6900 identic cu parcela nr. 1012/56.
Avizul de racordare nr. 52/2003 stipulează construirea unui post de transformare ce urma a fi realizat conform proiectului cu stabilirea unei taxe de racordare.
Cu privire la valoarea taxei de racordare, Hotărârea nr. 2 din 07.01.1992 art. 2 alin. 1 o definește ca fiind taxa pentru realizarea instalațiilor de alimentare cu energie electrică pe care o vor achita consumatorii unităților furnizoare de energie electrică.
Articolul 2 alin. 3 arată că taxele de racordare se vor suporta de consumatori, vor întregi fondurile de investiții ale unității furnizoare de energie electrică și se vor utiliza exclusiv pentru realizarea instalațiilor electrice ale acestora.
În Hotărârea nr. 2/1991 (în vigoare la data construirii postului trafo în discuție), subiecte de drept cărora li se adresează normele "furnizori" - unități furnizoare de energie electrică din cadrul Renel și "consumatori", nu proprietari ai rețelelor de energie electrică.
Taxa de racordare nu se achită proprietarului, ci furnizorului.
Potrivit general anexă la factura fiscală nr. -/2003, suma de 2.009.937.449 lei ROL, plătită de către reclamantă furnizorului a reprezentat: cheltuieli pentru certificat de urbanism și autorizație de construcție - 7.723.365 lei ROL; cheltuieli pentru proiectare - 70.206.723 lei ROL; consultanță, diriginți șantier - 2.000.000 lei ROL; clădiri, instalații aferente, rețele de utilitate în incintă: Obiect nr. 3 Post 20/0,4 kw. - 630 - 38.394.311 lei ROL; montare utilaje tehnologice, inclusiv rețele aferente - 16.589.301 lei ROL; utilaje, echipamente tehnologice și montaj pentru Post 20/0,4 kw. - 630 -1.096.677.820 lei ROL, la care se adaugă alte cheltuieli, comision banca finanțatoare, taxa inspecție și cota fond Casa socială a - 16.792.000 lei ROL, cheltuieli efectuate în totalitate de reclamanta -""SRL. -
Postul trafo a fost construit pe 12 mp. terenul aparținând proprietarului vecin, -" "SRL. care și-a exprimat expres acordul printr-o declarație autentificată sub nr. 2679 din 13.06.2003, astfel că nu s-a putut deocamdată intabula dreptul real.
În memoriul tehnic al lucrării 63/2003, reclamanta apare clar menționată ca fiind beneficiara lucrării, ordonatorul principal de credite și consumatorul, autoritatea contractantă și nu SDFEE
Toate aceste împrejurări justifică din dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra postului de transformare 20/0,4 kw. - 630 racordat radial cu 20 KW. 3X70 mp. - 65m și 20 KW ca- (1X150mp) - 350 mp la stâlpul 1.
S-a făcut aplicațiunea disp. art. 111 Cod procedură civilă care prevede că: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Au fost înlăturate apărările pârâtei care a susținut că prin adresa nr. 120 din 10.06.2003, reclamanta a recunoscut că nu este proprietara imobilului în litigiu întrucât acest înscris, prin el însuși nu poate avea caracter constitutiv sau translativ de drepturi.
Mai mult, deși i s-a solicitat pârâtei să facă dovada dreptului de proprietate asupra postului de transformare nr. 289, aceasta nu a putut proba acest aspect, întrucât adresa depusă la fila 64 dosar cuprinzând o enumerare a unor mijloace fixe, nu poate constitui titlu de proprietate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta - E-- M Distribuție SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, pârâta - apelantă a arătat că deși legea impunea atât în 2002 cât și ulterior prin HG nr.867/2003 art. 33 obligația consumatorului de a obține certificatul de urbanism cât și autorizația de construire, care în mod firesc se eliberau pe numele solicitantului, dreptul de proprietate asupra instalației de alimentare cu energie electrică era și este al distribuitorului / furnizorului de energie electrică, în speță SDFEE S (actuala - M Distribuție ). În plus, orul instalației a recepționat lucrarea, încheind procesul verbal de punere în funcțiune al instalației electrice cu proprietarul acesteia, respectiv SDFEE S (actuala - M Distribuție SA), cea care a solicitat efectuarea și a achitat proiectul de construire.
Faptul că o parte din cheltuielile proprietarului sunt recuperate de la consumator prin taxa de racordare, nu poate justifica un transfer al dreptului de proprietate asupra instalației.
Astfel, instanța de fond prin sentința pronunțată a hotărât modificarea punctului de delimitare dintre instalațiile furnizorului (pârâtei) de cele ale consumatorului (reclamantei), ceea ce echivalează cu o schimbare a proprietarului unei instalații în baza unei simple taxe de racordare.
A susținut apelanta că este inadmisibilă modificarea titularului unui drept de proprietate asupra unor instalații electrice, a căror dobândire rezultă fără putință de tăgadă din înscrisurile depuse, din procesele verbale de punere în funcțiune, din facturile contractorului, din legislația incidentă în cauză, în baza unei simple prezumții că cel care achitat taxa de racordare este și proprietarul lucrării realizate.
Având în vedere Anexa 1 pct. 30 a contractului de furnizare a energiei electrice la mari consumatori nr. 166/2003 "taxa de racordare este suma pe care o plătește anticipat un consumator pentru executarea instalației de alimentare cu energie electrică și pentru racordarea la rețeaua furnizorului". S-a mai arătat că această taxă nu poate fi înregistrată în evidențele contabile ale intimatei - SRL, ca și mijloc fix.
Din aceste motive s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea:
- stabilirii legalității înregistrării ca mijloace fixe a instalațiilor de distribuție a energiei electrice aferente alimentării cu energie electrică a fabricii - SRL în patrimoniul - M Distribuție SA.
- stabilirii faptului că - SRL nu putea înregistra factura fiscală reprezentând taxa de racordare în conturile de mijloace fixe.
S-a arătat de asemenea că devizul general pus la dispoziție de intimată nu reprezintă devizul general al lucrării de alimentare cu energie electrică care s- executat, ci este un deviz creat pentru stabilirea taxei de racordare. Ulterior când se elaborează faza de proiect tehnic, există devizul general al lucrării care cuprinde valorile de categorii de instalații și care se înregistrează în proprietatea - M Distribuție SA, conform legii.
Mai mult, acest deviz general și această factură fiscală nu dovedesc proprietatea asupra postului de transformare, întrucât, această taxă de racordare a fost achitată de intimată conform prevederilor HG nr.2/1992 privind realizarea lucrărilor de alimentare cu energie electrică a noilor consumatori.
S-a învederat că M SA (actuala - - M Distribuție SA ) a procedat la realizarea lucrării nr. 63/2003 Alimentare cu energie electrică a fabricii de încălțăminte aparținând - SRL S. Astfel, din avizul nr. 60/2003 (parte integrantă a lucrării nr.63/2003) reiese că s-au analizat trei soluții de alimentare cu energie electrică a intimatei din care a fost avizată favorabil Soluția 1 - post de transformare (PT) alimentat radial în cablu din 20 KV - S cu măsurarea energiei electrice de joasă tensiune.
A susținut intimata că din toate aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei rezultă că acest punct de delimitare a fost însușit de intimată ceea ce denotă că își recunoaște proprietate asupra postului de transformare 20/0,4kV - 630 kVA racordat radial cu 20 kV 3 x 70 mmp - 65 m și 20 kV ca- 3 X (1x150 mmp) - 350 m la stâlpul 1 al racordului 20 kV al PT 116 din 20 kV Centura S.
Referitor la obligarea pârâtei - apelante să procedeze la modificarea corespunzătoare a Avizului de racordare în privința punctului 2 și Anexa 4 a contractului de furnizare nr. 166/2003, în sensul de a se stabili tariful de furnizare a energiei electrice ca tarif de medie tensiune, s-a arătat că atât punctul 2 al Avizului de racordare nr. 52 M prevede că "măsura energiei electrice se realizează pe joasă tensiune." cât și punctul 1.7.3 Soluții analizate al Memoriului tehnic al lucrării nr.63/2003 (depuse la dosar) precizează că: " energiei electrice se va realiza pe joasă tensiune prin intermediul unul grup de măsură constituit dintr-un contor electronic de energie activă și reactivă dublu sens".
În drept apelanta a invocat dispozițiile art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (fila 100 - 105 ds.) reclamanta intimată - SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat în esență că a dovedit cu prisosință dobândirea dreptului de proprietate prin construire asupra postului de transformare, iar în funcție de acest aspect, legea stabilește care este punctul de delimitare a instalațiilor și tariful aplicat.
În dovedire, apelanta a depus copii după următoarele înscrisuri:
- licența pentru distribuția energiei electrice nr.451/2002;
- certificatul de înregistrare - - M Distribuție;
- extras din actul constitutiv consolidat al - - M Distribuție;
- hotărârea AGA din 22.03.2007;
- autorizație de construire nr.479/11.09.2003 eliberată de Primăria municipiului S, pentru lucrarea "Alimentare cu energie electrică a fabricii de încălțăminte - SRL";
- contract de execuție lucrări nr.237/1.09.2003 încheiat între - SA - B în calitate de achizitor și executantul - SRL S în vederea executării, finalizării și întreținerii, pe durata de realizare până la punerea în funcțiune a lucrării "Alimentare cu energie electrică a fabricii de încălțăminte - SRL";
- act adițional nr.1/2003 la contractul nr.237/1.09.2003 prin care s-a decalat termenul de finalizare al lucrărilor de la 15.09.2003 la 15.11.2003;
- ordin de începere a lucrărilor nr.11320/1.09.2003;
- situație de plată în luna octombrie 2003 pentru lucrările de montare post de transformare prefabricat, lucrări care s-au facturat și achitat conform facturii fiscale nr.-/26.11.2003;
- proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 231/15.11.2003, semnat de comisia de recepție din cadrul achizitorului - SA - SDFEE S;
- lucrarea nr.120/2003 ""Alimentare cu energie electrică a fabricii de încălțăminte - SRL". Faza PT + CS;
A mai solicitat de asemenea proba cu expertiză contabilă și proba cu interogatoriul reclamantului, pe care instanța de apel le-a respins, apreciind că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate.
Apelul este nefondat.
Dreptul de proprietate este un drept real care se dobândește prin mijloacele prevăzute de lege. Astfel, art. 644 cod civil stipulează că dreptul de proprietate asupra bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune, iar art. 645 Cod civil prevede că proprietatea se mai poate dobândi prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.
Regula consacrată de art. 492 Cod civil este în sensul că în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra construcțiilor și plantațiilor de pe un teren operează prezumția că aceasta aparține proprietarului terenului, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale.
În jurisprudență a fost consfințită o excepție de la această regulă, atunci când există o convenție între or și proprietarul terenului fiind exclusă aplicarea art.492 Cod civil. În această situație orul devine titularul unui drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate ce constă în dreptul de proprietate aparținând unei persoane asupra unei construcții ce se găsește pe terenul proprietatea alte persoane.
Este adevărat că prin declarația dată, în formă autentică la 13 iunie 2003 (fila 86 dosar ) de - SRL, proprietara terenului de 12 pe care este situat postul de transformare în cauză, aceasta și-a exprimat acordul pentru ca terenul să treacă, pe durata existenței instalației, în folosință gratuită a - " M" SA - SDFEE S.
Această mențiune însă nu este suficientă pentru constatarea dreptului de proprietate al pârâtei apelante asupra instalației, fiind în mod evident un formular tipizat, ca și cererea de alimentare cu energie electrică formulată la 4 aprilie 2003 (fila 83 dosar fond), care cuprinde un ultim paragraf privind acceptul reclamantei de a preda SDFEE S instalațiile necesare pentru racordarea la rețea, sau precizările solicitate în lege cu avizul de racordare și comunicate prin adresa nr. 120 din 10 iunie 2003 (fila 90 dosar), niciunul din aceste înscrisuri neavând ca efect constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate, după care în mod corect a reținut prima instanță.
Nu prezintă relevanță nici mențiunile din contabilitatea părților, motiv pentru care s-a respins de altfel și proba cu expertiza contabilă solicitată de către apelantă.
Apărările apelantei sunt infirmate chiar prin adresa nr. 2165 din 4 martie 2008 (fila 14 dosar ) ce emană de la aceasta și în care i se pune în vedere reclamantei - intimatei să efectueze revizia tehnică pentru instalațiile aflate în gestiunea sa, motivat de numărul tot mai mare de incidente în instalațiile de medie tensiune, determinate de defecțiunile apărute în instalațiile terților.
Pe de altă parte, în documentația tehnică ce a stat la baza efectuată lucrării se menține ca fiind beneficiară societatea reclamantă, iar aceasta a achitat toate cheltuielile aferente realizării postului de transformare energie electrică nr.289.
Contrar susținerilor apelantei nicio dispoziție din legislația în vigoare la data respectivă nu îi conferea dreptul de proprietate asupra instalației în cauză. Apelanta a susținut că a suportat cheltuielile aferente construirii postului de transformare, dar nu a propus probă în acest sens.
Cu privire la acest aspect, legislația în vigoare în prezent, respectiv art. 40 alin. 7 din Legea nr.13/2007, prevede că orice cheltuieli pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori, sunt suportate de cel care a generat modificarea - după cum prin HG nr. 2/1991 se stipula obligația plății taxei de racordare către furnizor. În alin. 8 din art. 40 din legea cadru în materia energiei electrice se menționează că în cazul în care aceste cheltuieli sunt suportate de către client, capacitățile energetice rezultate pot fi preluate cu justă despăgubire de către operatorul de distribuție. Rezultă așadar că în concepția legiuitorului instalațiile de producere a energiei electrice nu intră de drept în proprietatea operatorului de distribuție.
Față de constatarea dreptului de proprietate al intimatei asupra postului de transformare, vor fi înlăturate și criticile privind soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, impunând notificarea corespunzătoare a clauzelor privind tariful aplicabil.
Ca urmare, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat, păstrându-se hotărârea atacată.
Va fi respinsă solicitarea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a dovedit efectuarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta - E-- M Distribuție SA, cu sediul în municipiul B,-, județul și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul I,- - 150, județul I, împotrivasentinței nr.652 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), reclamantă fiind - SRL, cu sediul în S, Calea nr. 20.J, județul
Respinge, ca nefondată, cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
4 ex./27.11.2009.
Jud. fond
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Artene Doina
