Acțiune în constatare. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 7721/ 271/ CA/ 2008 -
DECIZIE NR. 119/ CA/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în constatare formulată derecurentul pârât CONSILIUL LOCAL Ocu sediul în O, nr. 1, jud. B, în contradictoriu cuintimata reclamantăcu sediul ales în O, Parcul, nr. 1,. 2, jud. B, împotriva Sentinței nr. 626/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei reclamante - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 19 din 18.02.2010, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este legal timbrat cu suma de 2 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr. - din 03.02.2010 și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare într-un singur exemplar și învederează instanței că nu are alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri, excepții probleme prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Privitor la excepția inadmisibilității, reprezentanta intimatei solicită respingerea acesteia, deoarece art. 8 din legea contenciosului administrativ prevede că sunt de competența instanței de contencios administrativ și aspectele privind modificarea și încetarea unui contract administrativ, iar contractul de concesiune este un contract administrativ. Conform dispozițiilor art. 7 punctul 7 din contract s-a notificat rezilierea contractului de concesiune. La momentul încheierii actului, pe terenul ce formează obiectul contractului exista construcția în cauză. La momentul soluționării cererii intimatei, s-a pronunțat Tribunalul Bihor, constatând un drept de superficie asupra terenului pe durata existenței construcției. Societatea nu ar putea să predea imobilul în starea în care se află, adică cu construcția. Au fost respectate clauzele contractuale. Societatea are posibilitatea de a denunța unilateral contractul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 626/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în ședința publică din data de 22.10.2009, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local O - Administrația Imobiliară O și în consecință, s-a constatat încetarea contractului de concesiune nr. 1070/2006, încheiat între părți, ca urmare a denunțării unilaterale efectuate de către reclamantă la data de 28.02.2007.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, între părți, - pârâtul în calitate de concedent iar reclamanta în calitate de concesionar - s-a încheiat la data de 25.09.2006 contractul de concesiune nr.1070, având ca obiect concesionarea unei suprafețe de 122 mp identificat cu nr. cadastral 10988 O, teren situat în O, P-ța - nr.4, reprezentând teren ocupat de spațiu comercial.
S-a menționat, totodată, la art.1 al.2 că imobilul ce face obiectul construcției s-a concesionat în vederea reglementării situației juridice a terenului ocupat de construcții.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și care reflectă situația juridică a imobilului - extrase CF - rezultă că la data încheierii contractului de concesiune reclamanta avea calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra spațiului comercial amplasat pe terenul identificat cu nr. cad.10988 înscris în 11993
La data de 28.02.2007, reclamanta a înaintat pârâtului notificare înregistrată sub nr.71589/i prin care aducea la cunoștință intenția sa de a rezilia contractul de concesiune, întemeiată pe dispozițiile art.7.7 din contract.
În conformitate cu aceste clauze stipulate de părțile contractante, "contractul se reziliază prin denunțare unilaterală de către concesionar, cu prealabilă notificare a concedentului făcută cu o lună înainte de reziliere, în situația în care concesionarul renunță la contract".
Ori, reclamanta a făcut dovada notificării prealabile a pârâtului, în timp ce, apărările acestuia, potrivit cărora reclamanta nu i-a predat terenul de drept, gratuit și liber de orice sarcini astfel cum era obligată potrivit dispozițiilor art.7 al.9 din contract, sunt irelevante.
Astfel, pe de o parte, la data contractării pârâtul, în calitate de concedent avea cunoștință de existența construcției aparținând reclamantei astfel că eliberarea terenului devine o obligație imposibil de realizat, iar pe de altă parte printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă -. Nr.468/R/2009 a Tribunalului Bihor - s-a stabilit, în contradictoriu cu pârâtul de azi, că reclamanta are un drept de superficie constând în drept de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului înscris în CF nr.11993 O, cad.10988 în suprafață de 122 mp.
Prin urmare finalitatea avută în vedere la încheierea contractului de concesiune, anume " în vederea reglementării situației juridice a terenului ocupat de construcții" nu mai subzistă, situația juridică fiind reglementată prin hotărârea judecătorească amintită, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 18 din 554/2004, a constatat încetarea contractului de concesiune nr.1070/2006, încheiat între părți, ca urmare a denunțării unilaterale efectuate de către reclamantă la data de 28.02.2007
Referitor la capătul de cerere al reclamantei potrivit căruia s-a solicitat să se constate că această parte nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de redevență pârâtului - trecând peste aspectul că, în concordanță cu dispozițiile art. 111.pr.civ, pot face obiectul acțiunilor în constatare doar cererile privind constatarea existenței sau inexistența unui drept iar nu a unei împrejurări de fapt - instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului pozitiv conex, anume că a plătit la zi redevența datorată, astfel că a fost respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O solicitând admiterea acestei că de atac, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că sentința instanței de fond este criticabilă deoarece deși admite faptul că potrivit disp. art. 7 alin. 9 al contractului de concesiune nr. 1070/2006, concesionarul avea obligația de a preda terenul de drept, gratuit și liber de orice sarcini, apreciază că apărările pârâtului invocate în acest sens sunt irelevante. Această apreciere este greșită cât timp prin contract s-au detaliat drepturile și obligațiile părților, inclusiv condițiile de încetare a contractului de concesiune prin denunțare unilaterală de către concesionar. Art. 7 alin. 7 al contractului prevede rezilierea prin denunțare unilaterală de către cesionar, cu prealabila notificare a concedentului făcută cu o lună înainte de reziliere în situația în care concesionarul renunță la contract - cu plata unor despăgubiri. La încetarea contractului, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 9, bunurile de retur revin concedentului, de drept, gratuit și libere de sarcini. În consecință, dreptul reclamantului - concesionar de a folosi terenul obiect al contractului n poate subzista în afara cadrului contractual. Interpretarea clauzelor contractuale se face cu respectarea regulilor generale de interpretare stabilite în art. 970 și urm. Cod civil. În consecință, notificarea prealabilă a concedentului și plata la zi a redevenței nu sunt suficiente dacă concesionarul nu își îndeplinește și obligația de a restitui terenul obiect al concesiunii, liber de orice sarcini. Or, în speță, părțile au recunoscut faptul că construcția cu destinație de spațiu comercial proprietatea reclamantei există și în prezent, fiind amplasată pe terenul care constituie domeniul public al municipiului Prevederile contractului sun în concordanță și cu dispozițiile legii 54/2006 privind regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, conform cărora, bunul, obiect al contractului de concesiune revine de plin drept, gratuit și liber de sarcini concedentului, la încetarea contractului de concesiune, sens în care a fost înștiințată și reclamanta prin adresa nr. 71589/21.03.2007, arătându-se în cuprinsul adresei că terenul în litigiu, nefiind restituit concedentului, fiind în continuare ocupat de construcție, denunțarea unilaterală nu a operat. Contractul fiind în vigoare în continuare, generează în sarcina concesionarului obligația achitării redevenței. Recurenta consideră de asemenea că acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, este inadmisibilă, dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, contractul de concesiune este prin esență un contract administrativ. Raportat la dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
La data încheierii contractului de concesiune, intimata susține că era deja proprietara asupra unui spațiu comercial amplasat pe nr. cadastral 10988 înscris în CF 11993 Intimata susține că aceste construcții au fost edificate anterior anului 1989, știindu-se la data încheierii contractului despre existența lor. Intimata mai arată că nu i-a fost concesionat terenul în vederea edificării unor construcții, contractul având ca și finalitate strict un drept de folosință asupra terenului de sub construcția proprietatea acesteia. Prin decizia nr. 468/R/2009 a Tribunalului Bihors -a stabilit că intimata are un drept de superficie asupra terenului pe durata existenței construcției.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat reziliat contractul de concesiune nr. 1070/2006 încheiat între părți, ca urmare denunțării unilaterale efectuate de către reclamantă, față de prevederile art. 7 pct.7 din contract care prevăd rezilierea contractului prin denunțare unilaterală făcută de către concesionar, cu prealabilă notificare a concedentului făcută cu o lună înainte de reziliere, în situația în care concesionarul renunță la contract, ori în cauză reclamanta intimată a notificat recurentei pârâte intenția a de a rezilia contractul prin notificarea din 28.02.2007.
Rezilierea contractului de concesiune, prin denunțarea de către concesionar, făcându-se potrivit prevederilor contractuale, instanța nu avea altă posibilitate decât să constate că a intervenit această reziliere.
Referitor la faptul că nu s-a restituit terenul ce a făcut obiectul concesiunii, instanța constată că potrivit clauzelor contractuale restituirea terenului este o consecință a rezilierii și nu o condiție a acesteia.
Prin urmare, ca urmare a constatării rezilierii contractului recurenta are posibilitatea de a solicita reclamantei intimate să-și îndeplinească obligația prevăzută în art.7 pct.9 din contract, respectiv să restituie terenul, bineînțeles cu condiția ca între timp reclamanta intimată să nu fi obținut un titlu care să-i confere dreptul de folosi terenul.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii invocate de recurentă această susținere este neîntemeiată,deoarece,așa cum s-a mai arătat, potrivit prevederilor contractuale, rezilierea contractului de concesiune putea să se facă prin denunțare unilaterală de către concesionar,ori reclamanta nu a solicitat instanței altceva decât să constate rezilierea contractului ca urmare a denunțării,astfel că nu se poate reține că reclamanta ar fi avut la îndemână și calea realizării dreptului,deoarece nu tinde să obțină recunoașterea unui drept sau repararea unui prejudiciu, conform art.109 Cod procedură civilă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs deoarece nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurentul pârât CONSILIUL LOCAL Ocu sediul în O, nr. 1, jud. B, în contradictoriu cuintimata reclamantăcu sediul ales în O, Parcul, nr. 1,. 2, jud. B, împotriva Sentinței nr. 626 din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18. 02. 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 10. 03.2010
Jud. fond:
Dact. I; 11. 03. 2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
recurentul pârât CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, nr. 1, jud. intimata reclamantă cu sediul ales în O, Parcul, nr. 1,. 2, jud.- două comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
