Acțiune în constatare. Decizia 1742/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1742
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
*******
S-a lua în examinare recursul declarat de reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ O împotriva sentinței nr. 132 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria orașului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta reclamantă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ O, lipsind intimata pârâtă Primăria orașului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că, prin Serviciul arhivă, intimata pârâtă Primăria orașului Oad epus întâmpinare solicitând și judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ O, solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul O l t, iar pe fond rejudecarea cauzei în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate. Apreciază că suma solicitată nu se cuvenea Primăriei - O care a concesionat spațiul fără a avea calitatea de proprietar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea depusă la Tribunalul O l t, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Oac hemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului -O, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.4652/27.06.2006, încheiat între Primăria Orașului -O în calitate de concedent și AJOFM O în calitate de concesionar, având ca obiect preluarea în concesiune a imobilului situat în -O, str.-. nr.211 și a terenului aferent în suprafață de 150.
A arătat reclamanta că în imobilul ce face obiectul contractului de concesiune a funcționat, până în data de 1.09.2007, punctul de lucru -O al AJOFM, ce aparține din punct de vedere teritorial d e Agenția Locală
S-a mai arătat că ulterior datei de 27.06.2006, în mod neoficial, AJOFM a intrat în posesia unei copii a sentinței civile nr.150/20.01.2000, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.2476/1999 al cărui obiect îl reprezintă anularea hotărârii nr.171/24.10.1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995, care viza restituirea imobilului compus din casă și teren în suprafață de 1925. situate în -O, str.-, nr.184(213).
Neconcordanța dintre numărul imobilului ce face obiectul retrocedării conform Legii nr.112/1995 și imobilul ce face obiectul contractului de concesiune nr.4652/27.06.2006, respectiv, între nr.211 și nr.184(213) este dată de renumerotarea imobilelor efectuată chiar de Primăria O, ca autoritate a administrației publice locale. Prin urmare este vorba de același imobil din conținutul sentinței nr.150/20.01.2000, unde ca parte este conceptat și Oficiul de Șomaj din cadrul O, pentru că, la data formulării plângerii de către împotriva Hotărârii nr.171/24.10.1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995, respectiv data de 17.02.1997, imobilul era deținut în baza unui contract de închiriere de către Oficiul de Șomaj din cadrul.
A mai susținut reclamanta că AJOFM O nu a avut cunoștință de existența acestei sentințe decât în noiembrie 2006, ulterior încheierii contractului de concesiune nr.4652/27.06.2006, deoarece, Oficiul pentru Șomaj s-a desprins din cadrul Direcției Județene de Muncă și Protecție Socială O începând cu anul 1999 și a devenit instituție județeană cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, fapt ce a făcut ca acea hotărâre să nu intre în posesia lor.
Cum la data încheierii contractului de concesiune nr.4652/27.06.2006 imobilul a fost restituit reclamantului domiciliat în Târgu M,-/93 Județul M, este evident faptul că Primăria O nu mai avea calitatea de proprietar al acestuia neputând astfel să dispună concesionarea lui, și, neavând capacitatea juridică de a contracta nu este îndeplinită una din condițiile de fond care să fi fost avute în vedere la încheierea acestui contract.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 14.12.2007 pârâta Primăria Orașului -O a solicitat respingerea cererii reclamantei.
Prin sentința nr.132 din 22 februarie 2008, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea contractului de concesiune nr.4652/27.06.2006 privind imobilul - construcție situat în orașul O, strada - nr.211, Județul O și s-a respins capătul de cerere al reclamantei privind restituirea sumei de 7500 lei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că proprietar al clădirii concesionate de către reclamantă este numitul din Tg M, și nu Primăria orașului O, fiind întemeiată cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune privind această clădire.
Referitor la cererea privind repunerea în situația anterioară a părților și obligarea pârâtei la restituirea sumei achitată cu titlu de redevență în baza acestui contract, tribunalul a apreciat că este nefondată, în condițiile în care a utilizat efectiv acest imobil pentru realizarea activităților sale sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică.
A susținut în acest sens că, deși tribunalul a constatat că proprietar al imobilului este numitul din Tg M, în mod eronat a reținut că cererea privind restituirea sumei achitate cu titlu de redevență unei persoane juridice "așa zisă proprietară", este neîntemeiată, având în vedere folosirea acestui spațiu în perioada la care se face referire.
A mai arătat că sumele de bani plătite cu acest titlu reprezintă bani publici, iar prin activitatea de protecție socială pe care o desfășoară, a apreciat că nu poate plăti din veniturile publice chiria pentru folosința spațiului, către o persoană care își declină calitatea în așa ziși proprietari de imobile.
Intimata pârâtă Primăria Orașului Oad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările invocate la fond.
Recursul este nefondat.
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea contractului de concesiune nr.4652 din27 iunie 2006, încheiat între Primăria Orașului O, în calitate de concedent și AJOFM O, în calitate de concesionar, pe o perioadă de 49 de ani, obiectul acestuia fiind imobilul situat în O, strada - nr.211, în suprafață de 150 mp și a clădirii situate pe acest teren, prețul concesiunii fiind 37.500 RON, plătibili în 4 ani, din care în primul an trebuia achitată suma de 10.000 lei RON.
Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul în cauză fusese deținut anterior de către fosta O, în baza contractului de închiriere nr.14300/01.09.2005, încheiat cu Consiliul Local O pe o perioadă de 10 ani, iar începând cu data de 27 iunie 2006 (în urma reorganizării și a contractului de concesiune a cărui anulare s-a cerut), imobilul a trecut în folosință AJOFM
Întrucât prin sentința civilă nr.150 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Judecătoria Caracal, imobilul concesionat a fost restituit fostului proprietar, se constată că la data încheierii contractului de concesiune (care este ulterioară sentinței pronunțate), Primăria orașului O nu mai avea calitatea de proprietar al acestui imobil.
Faptul că primăria a încasat totuși o parte din prețul concesiunii stabilite pentru primul an, respectiv suma de 7500 RON, nu-i poate fi imputat, deoarece recurenta reclamantă avea cunoștință de existența procesului civil, în condițiile în care parte în acest proces fost și O, care deținea imobilul respectiv la acea dată, unitate din care s-a desprins ulterior AJOFM
Prin urmare, la data încheierii contractului de concesiune, recurenta avea cunoștință că Primăria O nu mai deține în proprietate privată imobilul concesionat, iar pentru faptul că a utilizat efectiv acest imobil și terenul aferent acestuia, pentru desfășurarea activităților sale sociale, datorează redevența/chiria cuvenită, persoana îndreptățită să ceară restituirea sumei încasate de primărie cu acest titlu fiind doar proprietarul imobilului.
Apărarea potrivit căreia suma achitată reprezintă bani publici este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care folosința unui spațiu închiriat implică plata unei chirii corespunzătoare.
Pentru considerentele arătate,se apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ O împotriva sentinței nr. 132 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/03.10.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
