Acțiune în constatare. Decizia 1933/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1933
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 17 2008, privind recursul formulat de reclamanta DGFP D împotriva sentinței nr.1248 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 17 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțare pentru data de 24 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1220 din 09.07.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta DGFP D, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In ședința publică din 5.02.2008, instanța a calificat ca apel calea de atac date fiind disp. art. 282 pr.civ. respectiv valoarea bunului depășește 1mld.
Prin Decizia civilă nr.57 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -secția Civilă s- admis apelul declarat de reclamanta, s-a anulat sentința civila și s-a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Dolj -Secția Contencios Administrativ si Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel a reținut următoarele:
Din inventarul depus la dosar, fila 23 coroborat cu adresele fila 5, fila 8, fila 10 rezultă că imobilul din litigiu face parte din domeniul public al statului. Astfel, prin protocolul nr. 197/1990 imobilul-clădire din Caf ost dat in folosință Circumscripției fiscale C si prin urmare continuatoarea acestei instituții Direcția Generală a Finanțelor Publice, este titulara unui drept de administrare asupra bunului in litigiu.
Conform prevederilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, art. 1 si 12, proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din actul normativ enunțat - litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Totodată, in același sens sunt si dispozițiile recente din Lg. 51/2006 referitoare la administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege (art. 1 pct. 2 lit. g rap. la art. 51), este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență
Primind dosarul spre competenta soluționare, a fost înregistrat pe rolul Secției Contencios Administrativ si Fiscal, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr.1248 din 12 mai 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei DGFP
S-a reținut că pârâtul Consiliul Local C nu are calitate de titular al dreptului de proprietate publică bunurilor in litigiu, ci de titular al dreptului de proprietate publică de interes local așa cum rezultă din adresa nr.50340 din 16.09.2006 a ADS.
O eventuala constatare a dreptului de proprietate asupra unui teren, aflat în circumscripția teritorială a Consiliului Local impune totuși citarea în cauză pentru opozabilitate și a Consiliului Local în calitate de titular al dreptului de proprietate publică de interes local. Din această perspectivă nu se justifică lipsa calității procesuale pasive, excepția urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În executarea prevederilor HG nr.978/1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului d e Finanțe s-a încheiat între Primarul Orașului și Fiscală a Orașului C "Protocolul" din 20 decembrie 1990.
Prin acest "Protocol", reclamanta, Fiscală a Orașului C, în prezent Administrația Finanțelor Publice a Mun. C, aflată în subordinea DGFP Dap reluat clădirea din str. -. - nr.3 construită pe un teren de 530. în valoare totală de 250.000 lei, accesoriu de producție și inventar gospodăresc și obiecte de inventar conform anexei la Protocol.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din HG nr.978/1990 " care în prezent sunt utilizate integral sau în cea mai mare parte de unitățile din teritoriu subordonate Ministerului Finanțelor Publice, precum și mobilierul, inventarul de birou, utilajele, echipamentul, autoturismele și alte bunuri aflate în folosință, trec în patrimoniul acestora, fără plată, pe baza de protocol, în termen de 30 de zile de la data prezentei hotărâri".
HG nr.978/1990 a fost abrogată prin HG nr.474 din 14.06.1999 ceea ce echivalează cu faptul că titlul aflat la baza transferului în patrimoniu reclamantei a bunurilor enumerate în "Protocol" nu mai subzistă, bunurile revenind în patrimoniul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de administrator al domeniului public al statului în consens cu dispozițiilor art.1 alin.5 lit. c din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a.
Bunurile aparținând domeniului public al statului pot fi date în administrarea unor subiecte de drept înființate prin acte de putere, respectiv instituțiilor publice, în speță DGFP D - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, așa cum rezultă din reglementarea conținută de art.136 alin.4 teza II din Constituția României. Acest drept este de natură administrativa și nu se confundă cu drepturile reale derivate din dreptul de proprietate și se constituie prin act administrativ: hotărâre de guvern în speță. Retragerea sau revocarea dreptului, în mod corelativ se dispune printr-un act de putere, în speță prin abrogarea HG nr.978/1990 sau în mod excepțional cu condițiile art.12 alin.3 din Legea nr.213/1998.
Din adresa nr.50340 din 16.09.2006 emisă de ADS - Direcția Fond Funciar rezultă că terenul în litigiu figurează în domeniul public al statului.
Pe de o altă parte, prin "Protocol" s-a trecut fără plată în patrimoniul reclamantei doar 530 mp aferenți construcției de- iar nu 1270 mp așa cum se solicită prin acțiune.
În raport de dispozițiile legale mai sus precizate și de starea de fapt reținută, s-a reținut că reclamanta nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică, în mod absolut, ci eventual administrator al acestor bunuri, drept de administrare ce se poate stabili, exercita și înceta în condițiile dispozițiilor legale anterior descrise, astfel că acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P D, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs recurenta menționează că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat că bunul imobil din litigiu ar fi în domeniul public al statului, deși din corespondența purtată, D.S-ul, nu confirmă că respectiva construcție sau terenul aferent ar mai fi în domeniul public al statului.
Recurenta consideră că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 111 Cod procedură civilă, iar interesul său de a se constata dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv este dat de faptul că, pentru întreținerea și amenajarea corespunzătoare a spațiului sunt necesare lucrări care nu se pot face decât pentru imobilele aflate în proprietatea P
Intimatul pârât Consiliul Local al municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât imobilul în cauză, prin destinația sa, face parte din domeniul public al statului, iar recurenta poate invoca doar un drept de administrare și nu un drept de proprietate. Recurenta nu poate solicita trecerea în proprietatea sa a unui bun care aparține domeniului public al statului, întrucât această prerogativă aparține Guvernului României, care, la solicitarea ministerelor interesate poate adopta o hotărâre de guvern privind transmiterea în administrare a unor bunuri.
Se precizează și faptul că pentru această clădire, precum și pentru terenul aferent s-au achitat despăgubiri moștenitorilor proprietarului, conform prevederilor Legii nr. 112/1995, în sumă de 273 588 480 ROL.
A fost depusă la dosar și adresa nr. 8062/2008 a Primăriei municipiului
Curtea, analizând recursul formulat în raport și de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, apreciază că acesta este nefondat, soluția de respingere a acțiunii fiind corectă, însă avându-se în vedere considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, recurenta reclamantă a formulat acțiune în constatare, solicitând a se constata dreptul său de proprietate asupra imobilului construcție, demisol plus parter în suprafață de 523,32 mp și teren în suprafață de 1270 mp, situat în Municipiul C, str. G -, nr. 3, jud.
În motivele de recurs se consideră ca fiind aplicabile prevederile art. 111 Cod procedură civilă, invocându-se și un interes legitim în promovarea acțiunii.
Cererea de chemare în judecată prin care, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, se solicită de către reclamantul recurent constatarea calității de proprietar asupra imobilului în litigiu, nu se circumscrie prevederilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2008 cu modificările și completările ulterioare aduse prin Legea nr. 262/2007, pentru a se impune soluționarea cauzei în contencios administrativ, în condițiile în care reclamantul nu atacă un act administrativ, refuzul nejustificat de soluționarea unei cererii sau nesoluționarea în termen a acesteia și nici nu se solicită repararea unei pagube ori acordarea de daune materiale și morale în sensul art. 18 și 19 din legea menționată.
Faptul că se invocă un interes legitim actual și născut de către recurenta reclamantă nu conduce la concluzia că acțiunea reclamantei se circumscrie prevederilor art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, se apreciază că în contenciosul administrativ nu sunt posibile acțiunile exclusiv în constatare, întrucât cererile adresate acestei instanțe trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 8 menționate anterior, din Legea nr.554/2004, astfel că cererea recurentei reclamante cu obiectul menționat anterior, excede competenței contenciosului administrativ, fiind incompatibilă cu specificul raporturilor de autoritate.
Faptul că nu mai există temeiul de drept care să dea posibilitatea reclamantei de a solicita Consiliului Local C să inițieze o hotărâre de consiliu prin care să aprobe transferul cu titlu gratuit al imobilului în litigiu în patrimoniul DGFPD, nu poate constitui temei legal al cererii formulate de reclamantă.
Mai mult, instanța nu se poate substitui organelor în drept în ceea ce privește transferul proprietății bunurilor imobile, indiferent dacă acestea fac parte din domeniul public al statului sau din domeniul public sau privat al Municipiului, respectiv în speța dedusă judecății a Municipiului
Ținând seama de cele expuse în precedent cât și de dispozițiile art. 312, 316 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul formulat de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta DGFP D împotriva sentinței nr.1248 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. IR
2 ex/ 17.10.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
