Acțiune în constatare. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâții și împotriva sentinței civile nr. 17261/4.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații - și - SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor apelantului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză se află în rejudecare, după casarea de către ÎCCJ a deciziei civile nr. 72/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că solicită în probațiune să se pună în vedere apelantului să depună la dosar originalul convenției de vânzare părți sociale. De asemenea, solicită încuviințarea probei testimoniale, prin audierea martorilor și și prorogarea probei cu expertiza grafologică după audierea martorilor și depunerea înscrisului în original.
Curtea, după deliberare, consideră inutilă administrarea probelor solicitate, având în vedere cele două decizii de casare precum și stadiul actual al prezentului dosar, astfel că respinge cererile în probațiune, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1726 din data de 4 iunie 2007 Tribunalul Maramureș - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis acțiune a introductivă astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții și se SRL B M în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a constatat nulitatea absolută a actului adițional al din 6 octombrie 2005 și a încheierii judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului M cu privire la înscrierea în Registrul Comerțului a modificărilor cuprinse în actul adițional anulat; a dispus restabilirea situației anterioare încheierii celor două acte; a respins cererea re convențională formulată de pârâtul, având ca obiect constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare de părți sociale încheiate cu cei doi asociați ai societății reclamante respectiv și.
Pentru a se pronunța astfel instanța fondului a reținut în fapt și în drept următoarele:
Pârâtul în calitate de coasociat la - SRL convine să își cedeze cele 12 părți sociale ce reprezintă aportul său la capitalul social, pârâtului, potrivit convenției încheiate între cei doi la începutul anului 2002 și să se retragă din societate după plata drepturilor cuvenite. Urmare acestei înțelegeri la data de 6 octombrie 2005 cei doi pârâți încheie actul adițional care atestă modificările intervenite în structura acționariatului prin retragerea din societate a pârâtului și dobândirea de către pârâtul a calitătii de asociat.
Apreciind că actul adițional astfel încheiat încalcă dispozițiile art.204 alin.l din Legea nr.31/l990 republicată, care impun cerința existenței unei hotărâri a adunării generale a asociaților care să consfințească modificările actului constitutiv, prima instanță a constatat nulitatea actului adițional și a încheierii judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului M privind înscrierea în Registrul Comerțului a modificărilor din actul adițional.
2. Prin decizia civilă nr.258 din 21 noiembrie 2002 Curtea de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de cei doi pârâți și a schimbat în parte sentința fondului în sensul că a constatat nulitatea absolută a actului adițional încheiat la 6 octombrie 2005, respins cererea vizând nulitatea absolută a încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nr.5348 din 14 octombrie 2005 și cererea privind restabilirea situației anterioare, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul ca inadmisibilă, a menținut restul dispozițiilor sentinței fondului.
3. Prin decizia nr.2052 din data de 10 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei nr.258 din 21 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, a casat în parte decizia re curată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a cererii reconvenționale.
Înalta Curtea constatat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul că instanța de fond, prin dispozitivul sentinței, a respins cererea reconvențională, fără a preciza cum anume, în considerentele sentinței ea nefiind analizată nici sub aspectul admisibilității și nici al temeiniciei, iar instanța de apel, potrivit dispozitivului deciziei, se pronunță din nou în sensul respingerii cererii reconvenționale, cu motivarea, de această dată, că cererea este inadmisibilă întrucât nu derivă din același raport juridic cu obiectul cererii principale.
Sub acest aspect Înalta Curtea constatat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.7305 Cod procedură civilă, raportul juridic generator de obligații fiind același atât pentru cererea reconvențională cât și pentru acțiunea principală, ceea ce a impus admiterea recursurilor și casarea în parte a deciziei cu trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a cererii reconvenționale.
4. În rejudecare, Curtea de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.72 pronunțată la 30 aprilie 2009 respins apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței nr.1726 din 4 iunie 2007 Tribunalului Maramureș, cu privire la cererea reconvențională pe care o respinge ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că prin acțiunea principală astfel cum a fost precizată la data de 19 martie 2007 reclamantul a solicitat doar constatarea nulității absolute a actului adițional și a încheierii judecătorului delegat de menționare a acestuia la Oficiul Registrului Comerțului precum și restabilirea situației anterioare încheierii actului adițional, solicitare care se regăsește și în susținerile orale formulate de aceiași parte cu ocazia acordării cuvântului pe fond potrivit încheierii de ședință din data de 21 mai 2007.
Că, în lipsa unei cereri de renunțare expresă din partea reclamantului la petitul privind anularea convenției de vânzare-cumpărare, exista o oarecare ambiguitate în privința solicitărilor formulate de reclamant în baza principiului disponibilității, și care a determinat pronunțarea soluției de casare parțială în recurs, această ambiguitate a fost spulberată însă în rejudecare când reclamantul a arătat exact limitele investirii, context în care constată că acțiunea principală și cererea reconvențională nu izvorăsc din același raport juridic.
În acest sens, reține instanța de apel că acțiunea principală vizează înlăturarea efectelor unui act modificator al actelor constitutive ale societății comerciale precum și a actului însăși, prin prisma dispozițiilor Legii nr.31/1990 republicată în timp ce cererea pârâtului este o acțiune întemeiată pe dreptul comun, astfel încât soluționarea acesteia nu poate fi realizată în conformitate cu art.7205Cod procedură civilă, respectiv împreună cu acțiunea principală, ci pe cale separată, iar disjungerea celor două cereri realizată direct în apel întrucât o cercetare pe fond a acesteia nu a fost realizată în primă instanță.
5. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.3151 din 27 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.72 din 30 aprilie 2009 Curții de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
6. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, a constatat că, deși instanța de apel afirmă în preambului considerentelor care explicitează hotărârea adoptată în rejudecarea apelului după casare, că s-au avut în vedere dispozițiile date de instanța supremă prin decizia de casare, soluția adoptată de instanța de apel relevă o încălcare flagrantă a dezlegărilor statuate instanța de recurs prin Decizia nr.2052 din 10 iunie 2008 potrivit căreia s-a constatat că raportul juridic generator de obligații este același atât pentru cererea reconvențională cât și pentru acțiune a principală și ca atare dispozițiile art.7205Cod procedură civilă își găsesc pe deplin aplicarea în cauză, cu consecința soluționării pe fond a cererii reconvenționale.
Dispozițiile art.7205Cod procedură civilă, a căror iminență în cauză a fost astfel stabilită prevăd că în ipoteza în care pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport, juridic, el poate face cerere reconvențională.
Prin urmare chestiunea de drept a admisibilității cererii reconvenționale formulate în cauză în raport de cerințele impuse de dispozițiile art.7205Cod procedură civilă a fost dezlegată de instanța de recurs și nu mai putea fi repusă în discuție în rejudecare deoarece după art.315 (1) Cod procedură civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Argumentele instanței de apel în sensul că în rejudecare au fost spulberate toate ambiguitățile privind acțiunea. principală precizată respectiv limitele investirii instanței de către reclamant, sunt fără relevanță juridică deoarece prin decizia de casare nu s-au dat indicații cu privire la clarificarea limitelor investirii instanței prin acțiunea introductivă formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, ci s-a statuat că respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă este, rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art.7205Cod procedură civilă.
Așa fiind, Înalta Curtea constatat că prin decizia recurentă au fost încălcate dispozițiile art.315 (l) Cod procedură civilă prin nesocotirea problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs prin decizia de casare pronunțată, în temeiul art.312 (l) și (3) Cod procedură civilă a admis prezentul recurs, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță - Curtea de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal.
Examinând apelurile declarate, Curtea constată că acestea sunt fondate, din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 2052/10.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei nr. 258/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, casând în parte decizia recurată doar cu privire la soluționarea cererii reconvenționale.
Sub acest aspect, Curtea constată că pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare părți sociale încheiate cu și, în calitate de asociați ai - SRL, în baza căreia a dobândit un număr de 12 părți sociale și calitatea de asociat al - SRL.
Așa cum a reținut și instanța supremă prin decizia amintită anterior, instanța de fond, prin dispozitivul sentinței, a respins cererea reconvențională, fără a preciza care sunt motivele care au stat la baza acestei soluții, în considerentele sentinței ea nefiind analizată nici sub aspectul admisibilității și nici al temeiniciei, aspect care echivalează cu necercetarea în fond a acesteia.
Prin urmare, Curtea constată incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, care atrag desființarea sentinței atacate, cu privire la cererea reconvențională, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în aceste limite.
În rejudecare, instanța de fond va administra toate probele necesare soluționării pe fond a cererii reconvenționale, având în vedere și faptul că instanța supremă s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 17261/4.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecarea acțiunii reconvenționale.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - --- - - -
Red./Dact.SM.
5 ex./01.03.2010
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa
