Acțiune în constatare. Sentința 272/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 272/F/CA/2009
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta PENSIUNEA B în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului A, Consiliul Local al Municipiului A, Eparhia din C și Guvernul României - Comisia Specială de B, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin Încheierea ședinței publice din 15 2009, când instanța în baza art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 21 2009, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Constată că pe rolul Curții de Apel Alba Iulias -a înregistrat sub nr. 1807 din 11.02.2008 s-a înregistrat acțiunea în contencios formulată (fila 2-dosar 2077/2005, -) și completată (101-dosar 2077/2005, -) de reclamanta Pensiunea B în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului A prin primar, Eparhia din și Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză:
- să se constate că imobilul situat administrativ în A,--parter nu face parte din imobilele incluse în cele asupra cărora pârâta de ordin 3 are îndreptățire la restituirea în natură potrivit Legii 501/2002, imobilul fiind în continuare în patrimoniul Consiliului Local A, înscris în 3608 A;
- să se constate nulitatea parțială a deciziei nr. 391/20.09.2004 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cu privire la imobilul înscris în 11105 A nr. top. 983/1, înscris anterior în 3608 A, cu consecința anulării încheierii de înscriere în a titlului Reformate și revenirea la situația anterioară de;
- să se dispună apartamentarea imobilului în litigiu în două loturi, unul care să includă spațiul utilizat de reclamantă și altul pentru restul imobilului, cu atribuire de nr. top. Noi;
- să fie obligat pârâtul Consiliul local A să încheiere cu reclamanta contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu, iar în caz de refuz hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și act de întabulare;
- să se dispună întabularea în a dreptului de proprietate al reclamantei.
În motivarea acțiunii așa cum a fost completată se susține că reclamanta ocupă încă din anul 1990 imobilul în litigiu de la parterul imobilului construcție situat administrativ în A,-. Încă din 1996 reclamanta a început demersurile pentru a cumpăra spațiul respectiv, imobilul fiind înscris în 3608 În acest sens s-a procedat la apartamentarea și evaluarea imobilului fiind, de altfel, vândute alte spații din aceeași clădire.
Cererea reclamantei nu a fost soluționată favorabil pe motiv că imobilul ar fi fost revendicat de pârâta Eparhia din potrivit Legii 501/2002, comunicându-se și împrejurarea că imobilul ar fi restituit acesteia din urmă. Se mai susține, că pârâta Eparhia din nu a fost niciodată proprietară a imobilului, așa încât dispoziția de restituire este nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 17 și următoarele din Decretul-lege 115/1938, Legea 550/2002, Legea 501/2002 și nr.OUG94/2000.
Cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată, a fost introdusă inițial la data de 14.06.2005 la Judecătoria Aiud sub nr. dosar 2077/2005 sau - fiind soluționată pe fond, pronunțându-se sentința civilă nr. 511/19.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Consiliul Local A, Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase și Eparhia din, apel respins prin decizia civilă nr- pronunțată de Tribunalul Alba.
Recursul declarat împotriva acestor hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 393/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar -, au fost casate hotărârile atacate și trimisă cauza spre competentă soluționare în fond secției de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia.
Prin întâmpinare pârâta Eparhia din a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă. Se susține că acțiunea reclamantei este tardiv formulată în raport de prevederile art. 3 alin. 7 din nr.OUG 94/2000 și art. 7 alin. 7 din Legea 554/2007, decizia nr. 391/2004 fiind comunicată reclamantei de către Primăria A în anul 2004. S-au mai invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, excepții susținute în comun prin considerentele conform cărora reclamanta nu a deținut nici un drept asupra imobilului în litigiu, ci doar de chiriaș (detentor precar) în temeiul art. 45/1991, care și-a încetat existența la data de 02.03.2005 când imobilul a fost predat Reformate.
Pe fond se susține netemeinicia acțiunii susținându-se că decizia nr. 391/2004 este legală, Eparhia fiind îndreptățită la restituire, întrucât imobilul în litigiu a fost preluat nelegal de Statul Român prin naționalizare de la proprietara Scolii Reformate din
Consiliul local A prin primar, după descrierea stării de fapt ce a dus la declanșarea acestui litigiu, lasă la aprecierea Curții soluția ce se va da în cauză.
Comisia Specială de prin întâmpinarea formulată a invocat excepția tardivității cererii de anulare a deciziei emise de pârâtă. Se susține că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin.6 din OUG94/2000 nu curge pentru reclamantă decât de la data la care a luat cunoștință acest act administrativ, iar reclamantei i-a fost comunicat că a fost emisă decizia la data de 21.10.2004, cerere privind nulitatea acesteia fiind formulată la termenul din 18.09.2006.
Pe fond se susține legalitatea deciziei nr. 391/2004 imobilul în litigiu fiind proprietatea Bisericii Reformate, de la care Statul Român l-a preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 176/1948 la data formulării cererii de restituire imobilul aflându-se în proprietatea acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG94/2000 așa cum a fost modificată și completată prin Legea 501/2002 Curtea reține următoarele:
1. Pârâtele Eparhia din și Comisia Specială de au invocat excepția tardivității.
Analizând această excepție se reține că potrivit art. 3 alin.7 din OUG94/2000 modificată prin Legea 501/2002 "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a căreia raza teritorială este situat imobilul solicitat în termen de 30 zile de la comunicare a acestora".
Acest act normativ reglementează, însă, drepturile și obligațiile părților raporturilor juridice de restituire a bunurilor ce au aparținut cultelor religioase, termenul susmenționat fiind aplicabil numai acestor subiecți de drept. Pentru terți atât termenul, cât și momentul de la care începe să curgă este cel reglementat de dreptul comun și anume Legea 554/2004.
Având în vedere că în cauză nu este obligatoriu procedura prealabilă, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004 curge de la data luării la cunoștință de către reclamantă de actul atacat. În speță reclamanta a luat cunoștință de acest act administrativ prin adresa nr. 2314/17.02.2005 când a fost înștiințată de Primăria A de predarea imobilului către pârâta Eparhia din. Deși în cuprinsul aceste adrese se menționează și o altă adresă prin care reclamantei i-a fost comunicată anterior decizia Comisiei Centrale, acest aspect nu se verifică din actele de la dosar.
Reclamanta a formulat acțiunea introductivă la instanță în data de 14.06.2005, când a formulat critici explicite ale deciziei atacate în cauză, chiar dacă nu într-un cadru procedural adecvat, în raport cu care termenul de 6 luni nu este împlinit.
În concluzie excepția tardivității acțiunii este neîntemeiată, Curtea urmând aor espinge în consecință.
2. Pârâta Eparhia din a ridicat excepția lipsei de calitate procesuală activă și a lipsei de interes a reclamantei.
Calitatea procesuală pasivă, atunci când nu este reglementată special prin lege, este conferită reclamantului de formularea unei pretenții în justiție. Între calitatea procesuală și calitatea de parte într-un raport juridic nu există identitate, fiind planuri diferite, revenind instanțelor judecătorești rolul de a stabili o asemenea identitate prin stabilirea existentei dreptului ce se cere a fi protejat și a sancționa sau nu obligația corelativă. Pe de altă parte, la data retrocedării bunului imobil în cauză reclamanta deținea cu titlu de chiriaș un spațiu din acest imobil, iar prin acțiune tinde să readucă imobilul în patrimoniul Statului Român, când s-ar renaște vocația sa la cumpărarea acestuia, ceea ce justifică și legitimarea sa procesuală și interesul în promovarea acțiunii.
Așa fiind excepțiile ridicate vor fi respinse ca neîntemeiate.
3. Pe fond, Curtea reține că prin decizia nr. 391/20.09.2004 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a dispus retrocedarea în natură a imobilului compus din construcție împreună cu terenul aferent, situat în municipiul A,-, județul A, înscris în cartea funciară nr. 3608 localității A, nr. top. 983/1 în favoarea Reformate din.
Pentru a adopta această decizie, Comisia a reținut pe baza documentației depusă de Eparhia din că imobilul solicitat la retrocedare a fost la momentul preluării de stat în proprietatea Școlii Reformate din A, județul A că acest imobil a fost preluat în mod abuziv de statul Român în baza Decretului nr. 176/1948, iar la momentul soluționării cererii de retrocedare, imobilul se afla parțial în proprietatea statului român și face obiectul unor contracte de închiriere.
Aceste împrejurări sunt susținute prin actele de la dosar și dovedesc temeinicia și legalitatea deciziei atacată. criticile reclamantei se dovedesc a fi nefondate.
Imobilul retrocedat este situat din punct de vedere administrativ în municipiul A,- și este înscris în CF nr. 3608 A, nr. top. 983/1. Această corespondență este atestată prin raportul de expertiză topografică, întocmită de expert la solicitarea Colegiului Național - - ( 12-13 dosar Judecătoria Aiud ). Relevant însă, sub aspectul raportului juridic de restituire sunt înscrierile de carte funciară și identificarea topografică aferentă asupra cărora nu există contestație din partea reclamantei.
Într-adevăr, potrivit nr. 224 localității A, imobilul la data preluării, era proprietatea Școlii Reformate din A, însă această școală era în proprietatea Bisericii Reformate din România, stare de drept recunoscută de însăși Decretul 176/1948, actul normativ prin care a fost preluat abuziv imobilul, și care în tabelul anexă, apare menționată, printre imobilele preluate de către. Școala din A, județul A, a Bisericii Reformate cu întreaga avere conform inventarului jurnal".
Așa fiind, decizia atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea cererii reclamantei de anulare.
Având în vedere soluția preconizată mai sus cererii principale și că celelalte petite sunt accesorii în raport cu aceasta, Curtea va respinge și aceste cereri.
În concluzie, acțiunea reclamantei este nefondată urmând a fi respinsă în consecință.
Întrucât prin soluția arătată se face dovada deplină a culpei procesuale a reclamantei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească pârâtei Eparhia din suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei PENSIUNEA B.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta PENSIUNEA B cu sediul în -, județul A în contradictoriu cu pârâții DIN cu sediul în C N, str. -, nr. 51-53, județul C, COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA cu sediul în B, Calea, nr. 202 și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI prin primar.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei Eparhia din suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21. 12. 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Dact./ex.6/25.01.2010
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
