Acțiune în constatare. Decizia 3247/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3247/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ M împotriva sentinței civile nr. 2271 din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - SRL, STATUL ROMÂN PRIN MUNICIPIUL BMP RIN PRIMAR și SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI având ca obiect acțiune în constatare.
În data de 14 decembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, din partea recurentei - DIRECȚIA SILVICĂ M originalul dovezilor ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei (28-30).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2271 pronunțată la data de 26 iunie 2009 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta SRL în contradictoriu cu Statul Român prin Municipiul B M, Serviciul Public - Administrarea Local și Utilități B M, Direcția Silvică M - B M și, în consecință s-a constatat că reclamanta SRL este chiriașa terenului aferent carierei de piatră în suprafață de 11.040 mp, identificată cu nr. 1188 B M nr. top. 7097/1/2/1 și beneficiară a licenței de exploatare nr. 3310/2002 a zăcământului de andezit din această carieră.
S-a dispus delimitarea perimetrului de exploatare a terenului închiriat în baza Hotărârii nr. 159/2002 adoptată de Consiliul Local BMs ituat între reperii 1-2-3-4-5 determinat prin coordonate stereo 70, suprafața de exploatare fiind de 7166 mp. conturată cu negru în expertiza întocmită de ing., conform planului de situație care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta SRL este beneficiara licenței de exploatare nr. 3310/2002 a zăcământului de andezit din cariera.
Prin Hotărârea nr. 59/2002 a Consiliului Local al Municipiului BMs -a aprobat închirierea terenului aferent carierei de piatră, în limita perimetrului de exploatare, respectiv 11.040 mp. teren identificat prin 1188 nr. top. 7097/1/2.
Potrivit dispozițiilor art. 8.2.16 al licenței de exploatare se prevede obligativitatea de a "delimita prin borne montate în teren perimetrul de exploatare instituit prin licență, sub controlul inspectoratului teritorial al Agenției".
Din concluziile expertizei topografice întocmite de ing. rezultă că terenul folosit de reclamantă se înscrie în suprafața de 11.040 mp. situat între reperii 1 - 2 - 3 - 4 - 5 determinat prin coordonate stereo 70, identificat prin parcela top.7097/1/2/1 în baza planului topo scara 1:2880, coroborat cu schița de dezmembrare vizată de Primăria B M cu nr. 361/17.06.2002 și de M sub nr. 1763/21.06.2002 schiță care a servit la închirierea parcelei conform HCL 59/2002.
Conform aceleiași expertize, suprafața de teren de 11.040 mp. identificată cu 1188 B M nr. top. 7097/1/2/1 nu se suprapune peste UA 64A, făcând parte doar din UA 64C, stare de fapt constatată din vizualizarea suprapunerilor din anexa nr. 1.
Este nefondată apărarea pârâtei Direcția Silvică M privind erorile de măsurătoare efectuată de expert atâta vreme cât pârâta nu a pus la dispoziția expertului documente de specialitate și măsurători topografice exacte ale amenajamentelor silvice la care face referire prin concluziile scrise.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept menționate anterior, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată și a fost admisă ca atare, conform dispozitivului.
Având în vedere dispozițiile art. 275 Cod pr. civilă și ținând seama că pârâta Direcția Silvică M nu s-a opus admiterii acțiunii, aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sensul solicitat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Silvică M prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul, de a dispune admiterea acțiunii și stabilirea grănițuirii/delimitării proprietăților cu respectarea semnelor de hotar, respectiv a limitelor amenajistice, așa cum au fost stabilite de specialistul în amenajarea pădurilor și aprobate prin ordinul ministrului, în conformitate cu prevederile Codului silvic.
În motivare se arată că reclamanta SRL a formulat o acțiune în grănițuire, solicitând instanței stabilirea liniei despărțitoare dintre terenul pe care se află perimetrul de exploatare al, pentru care este beneficiara de exploatare nr.3310/2002 - eliberată de RM. și terenul din fondul forestier proprietate publică a statului, administrat prin Ocolul Silvic B
Prin Sentința civilă nr. 2271/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, instanța a hotărât admiterea acțiunii dispunând delimitarea perimetrului de exploatare a terenului închiriat de Consiliul Local al Municipiului BMr eclamantei în baza Hotărârii nr. 59/2002, situat între reperele 12-3-4-5, conform planului de situație întocmit de expertul tehnic, însă așa cum s-a demonstrat, instanța investită cu soluționarea cauzei a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că nu se opune la delimitarea a suprafeței de 11.400. teren ce se identifică din punct al cadastrului forestier prin nr. IV, 64 din Amenajamentul Ocolului Silvic B M, cunoscut sub denumirea de "Cariera ", însă a solicitat ca delimitarea să se realizeze în raport cu principiile și dispozițiile Legii nr. 46/2008 Codul silvic. Cu precizarea că, grănituirea urma să se realizeze între suprafața de teren din 64 - nr. IV și suprafața de teren forestier din 64 - nr. IV. Știind că, suprafața de teren cuprinsă în 64 - nr. IV, face parte din fondul forestier proprietate publică a statului, administrat prin B
Pentru a stabili linia despărțitoare dintre cele două suprafețe de teren, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate tehnică, care s-a materializat în Raportul de expertiză din 01.06.2009, întocmit de expertul tehnic.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond reține în considerentele sale, că reclamanta este beneficiara de exploatare nr. 3310/2002 - eliberată de, și că în baza acesteia, apare obligativitatea de a realiza delimitarea perimetrului de exploatare. Față de acest aspect, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, nu s-a opus, cu atât mai mult cu cât anterior introducerii acțiunii, au existat incidente între Ocolul Silvic BM( subunitate - Romsilva) și administratorul societății reclamante, cu privire la limitele perimetrului de exploatare și limitele parcelelor din amenajamentului silvic, privind fondul forestier proprietate publică a statului.
Așa cum rezultă din expunerea de motive, ca principal argument, instanța de fond a reținut în considerentele sale că, potrivit concluzii lor expertizei topografice, terenul folosit de reclamantă se înscrie în suprafața de 11.040. situat între reperele 1-2-3-4-5, identificat prin parcela topo. 7097/1/2/1 în baza planului topo scara 1:2880, coroborat cu schița de dezmembrare vizată de Primăria B M cu nr. 361/17.06.2002 și de M sub nr. 1763/21.06.2002, schiță care a servit la închirierea parcelei conform nr. 59/2002, ignorând astfel total apărările noastre, cele privitoare la limitele fondului forestier prevăzute în amenajamentului silvic și materializate în teren pentru delimitarea unităților amenajistice, așa cum se prevede în Codul silvic.
De asemenea, instanța de fond mai reține în mod injust și contrar evidenței că, în conformitate cu aceeași expertiză, suprafața din litigiu identificată cu nr. 1188 B M nr. topo. 7097/1/2/1 nu se suprapune peste unitatea amenajistică - 64, făcând parte doar din 64, stare de fapt constatată din vizualizarea suprapuneri lor dintre planul topografic și planul silvic ( amenajistică ), anexa nr. 1 din raportul de expertiză, aspect pe care l-a contestat cu argumente pertinente prin concluzii scrise depuse în cauză însă, instanța de fond omite să facă referire la obiecțiile formulate în ce privește concluziile expertului, fără nici o motivare. Singura explicație pe care o dă instanța, referitoare la obiecțiunile formulate cu privire la erorile de măsurare, este aceea că nu a pus la dispoziția expertului documentele de specialitate și măsurătorile topografice exacte ale amenajamentelor silvice, afirmație ce nu corespunde realității.
Împotriva susținerii instanței de fond, reprezentanții Ocolului Silvic BMa pus la dispoziția expertului toate documentele necesare pentru efectuarea măsurătorilor în mod corect, ca în final să poată pune concluzii în mod obiectiv raportat la starea reală din teren a limitei dintre cele două proprietăți.
Astfel că, reprezentanții B M au pus la dispoziția expertului amenajamentul Ocolului Silvic B M, amenajamentului - din care rezultă descrierea parcelară, elemente de arboret, structura arboretului, vârsta arboretului, categoria de folosință a suprafeței de teren și suprafața parcelelor. De asemenea, au prezentat amenajistică, care la rândul său reflectă elementele de cadastru forestier; unitățile de producție (-uri) parcelele și subparcelele (-uri) cu limitele amenajistice dintre acestea și bornele amenajistice.
De altfel, chiar expertul tehnic afirmă prin raportul de expertiză, pc1. 6 Conținutul expertizei, pag. 3, citează:"pârâții în teren mi-au indicat niște arbori care erau marcați cu vopsea (precizăm noi, culoarea roșie ce se utilizează la delimitare) probabil de topografii care execută lucrările de amenajistică",ceea ce contrazice susținerea instanței de fond.
Față de acest aspect, învederează instanței că aceste marcaje pe arbori sunt de fapt semnele de hotar, așa cum înțelege din art. 20 alin. 6) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, respectiv limitele amenajistice, pe care expertul trebuia să le aibă în vedere și la care trebuia să se raporteze când a efectuat măsurătorile, iar instanța de fond să țină seama când a hotărât.
Faptul că, prin Hotărârea nr. 59/2002, Consiliul Local al Municipiului BMa aprobat închirierea suprafeței de 11.400. - proprietatea acestuia - pentru reclamanta din prezenta cauză, așa cum reține instanța de fond, nu înseamnă că entitatea menționată poate să dispună ( în sensul închirierii suprafeței din litigiu, așa cum lasă să înțelegem instanța de fond) și pentru fondul forestier proprietatea publică a statului administrată de subscrisa prin B
Față de cele de mai sus, precizează că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1, 11. ) din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, neputând fi înstrăinate, putând fi doar date în administrare. Iar, în conformitate cu art. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome sau altor instituții publice. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, fondul forestier proprietate publică a statului a fost dat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. În același sens, mai arată faptul că, potrivit art. 12 alin. 3) din Legea nr. 213/1998, singurul care poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, este titularul dreptului de administrare, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Deși, a arătat instanței de fond că, prin lucrarea de expertiză, expertul a mutat artificial și fără nici un argument tehnic și juridic limita dintre parcela 64 și 64 ( marcată cu linie de culoare ), prin suprapunerea eronată a schiței topografice peste amenajistică, în sensul că limita este mutată în interiorul parcelei 64 cu circa 2025 L, pe lungime de 40 - 45.L, ocupând o suprafață de circa 800 - 900. din fondul forestier proprietate publică a statului. De precizat că, reducerea fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 din Legea nr.46/2008Codul silvic, constituie infracțiune silvică raportat la dispozițiile act. 106 din același cod silvic.
În sprijinul celor enunțate mai sus, a atras atenția instanței de fond asupra Ordonanței din 09.0 1.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr.1045/P/2006,prin care se retine fapta de tăiere fără drept în numele administratorului reclamantei din prezenta cauză. Acesta fiind amendat, pentru faptul de a fi tăiat fără drept 2 arbori de esență fag din pădurea administrată de Ocolul Silvic B M - sub unitate în a 64. nemarcați în vederea tăierii, dintre care unul purta însemne de limită de hotar, respectiv numerotat cu numărul 50, care de fapt reprezintă borna nr. 50.
Deși, prin lucrarea de expertiză, expertul menționează cioata fostei borne nr. 50, care se găsește pe limita amenajistică dintre 64 si 64. despre care se face vorbire și în cele două Procese-verbale din 2006 (anterioare încheierii Procesului-verbal de constatarea infracțiuni silvice nr. 1121/20.04.2006), prin care reprezentanții Ocolului Silvic Municipal B M si ing. silv. R - amenajist în cadrul 2003, care a efectuat amenajarea silvică la ocolul citat, recunosc limita dintre Ocolul Silvic B M - si Ocolul Silvic Municipal B ca fiind pe linia bornei amenajistice nr. 50, expertul și instanța de fond ignoră aceste probe hotărâtoare.
Dacă instanța de fond înțelege să constate că reclamanta este chiriașă asupra suprafeței de teren în baza Hotărârii nr.59/2002a Consiliului Local al Municipiului B M, incluzând aici si suprafața de circa 800 - 900. din fondul forestier proprietate publică a statului, așa cum a arătat mai sus, învederează instanței că în conformitate cu prevederile act. 11 alin. 2 din Legea nr.213/1998.actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor art. Il alin. (I) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
Mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr.46/2008Codul silvic, modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod, dispoziții pe care instanța de fond le ignoră fără nici o motivare, apreciind că prin hotărârea atacată instanța încalcă dreptul de proprietate publică a statului. De asemenea, apreciează că hotărârea instanței de fond a fost dată în disprețul dispozițiilor exprese ale art. 20 alin. 1) - 2), 6) și 7) din Legea nr.46/2008- Codul silvic" din a căror conținut rezultă că semnele de hotar reprezintă baza de referință a cadastrului forestier, care nu pot fi modificate discreționat în funcție de un interes sau altul. Cum de altfel, se înțelege că grănițuirea pădurii respectă principiile stabilite de Codul civil, în sensul că aceste principii sunt valabile pentru delimitarea pădurii de terenurile agricole sau alte terenuri. Din dispozițiile citate rezultând că, aceste principii nu se pot aplica în interiorul pădurii ( 64 si 6 parte forestier național). In cazul pădurilor grănițuirea/delimitarea proprietăților realizându-se cu respectarea semnele de hotar, respectiv limitele amenajistice, așa cum au fost stabilite de specialistul în amenajarea pădurilor, știind că amenajamentele silvice se elaborează de unități specializate și sunt aprobate prin ordinul ministrului, potrivit art. 21 și 22 dinCodulsilvic, și nu așa cum a înțeles expertul tehnic și instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată SRL a solicitat respingerea recursului formulat in cauza de parata Direcția M, menținerea ca legala si temeinica a hotărârii instanței de fond si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorar de avocat.
În motivare se arată că prima instanța a pronunțat o hotărâre legala si temeinica in baza înscrisurilor depuse la dosar si mai ales in baza expertizei tehnice in specialitatea topografie.
În esență, in fata instanței de judecata era necesar a se stabili cu precizie întinderea suprafeței de 11040 mp teren, înscris in CF nr.1188 BMs ub nr. topo 7097/1/2/1, aflat in proprietatea Municipiului B M si in folosința societății, folosința dobândită prin HCL nr. 59/2002, hotărâre care a avut ca justificare tehnica Schița de dezmembrare vizata de OJCGC M sub nr.1763/21.06.2002. De asemenea se impunea delimitarea topograficului sus-menționat de celelalte parcele de teren, inclusiv cele aflate in proprietate a publica a statului si administrate de recurenta.
o aparatura de tip 3, expertul a identificat terenul in litigiu, individualizându-l prin puncte de reper, care au fost reținute in dispozitivul hotărârii instanței de fond, ca linie de hotar intre cele doua fonduri.
Este de remarcat faptul ca Planul de situație întocmit de expert in anexa la raportul de expertiza este redat extrem de precis, la scara de 1/1000, fata de hartile amenajistice puse la dispoziție de recurenta unde evidențierea parcelelor forestiere DA 6A si DA 6C erau realizate prin planuri întocmite la scara 1/20000, ceea ce determina o marja de eroare de aproximativ 20 mI.
Susținerea recurentei in sensul ca expertul, ignorând planul amenajistic silvic, a suprapus topograficul 7097/1/2/1 peste DA 6A pe o lățime de 20 mI este eronata. Se poate observa cu ușurința ca tocmai o astfel de distanta ( 20 mI ) reprezintă marja de eroare in redarea planurilor de situație la scara de 1/20000.
De altfel chiar expertul concluzionează in sensul ca nu are posibilitatea de a stabili daca topograficul 7097/1/2/1 așa cum a fost el redat in planul de situație, se suprapune in parte peste DA 6A, tocmai datorita preciziei reduse care o asigura planul amenajistic silvic, întocmit la scara 1/20000.
Conform art.20 al. 7 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, grănițuirea păduri respecta dispozițiile dreptului comun, respectiv a Codului civil. Doar in interiorul pădurii regulile de delimitare sunt prevăzute de dispoziții speciale de natura. In speța de fata nu stabilește o linie de hotar in interiorul pădurii ci o linie de hotar intre fondul forestier noțional si o suprafața de teren scoasa din fondul forestier si deținuta cu titlu de folosința de reclamantă.
În concluzie solicitarea paratei-recurente prin însăși cererea de recurs de a se stabili linia de hotar intre cele doua fonduri utilizând așa zise limite amenajistice trasate in planuri cu o marja ridicata de eroare, o apreciază total nefondata. Practic se solicita a se înlătura o lucrare de specialitate riguros întocmita si care lămurește precis linia de hotar si înlocuirea ei cu anumite planuri realizate cu un grad redus de precizie.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanta SRL prin acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică a Județului Mas olicitat instanței să se dispună stabilirea liniei despărțitoare dintre terenul pe care se află perimetrul de exploatare și livrare a resurselor de andeziv industrial al carierei în favoarea reclamantei și terenul cu vegetație forestieră aparținând Direcției Silvice M pentru Statul Român.
Acțiunea a fost motivată prin sublinierea împrejurării că reclamanta este beneficiara licenței de exploatare nr.3310/2002 a zăcământului de andeziv din cariera iar prin HCL B M nr.59/2002 s-a aprobat închirierea terenului aferent carierei de piatră în limita perimetrului de exploatare respectiv 11.040 mp teren identificat prin CF nr.1188 nr.top.7097/1/2iar art.8.2.16 se prevede obligația " de a delimita prin borne montate în teren perimetrul de exploatare instituit prin licență sub controlul Inspectoratului Teritorial al Agenției.
Prima instanță a apreciat în mod corect că în raport de probatoriul administrat respectiv raportul de expertiză topografică întocmit în cauză acțiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată apărările pârâtei nefiind de natură să înlăture susținerile acesteia.
Alegațiile recurentei vizând împrejurarea că în mod injust și contrar evidenței că, în conformitate cu aceeași expertiză, suprafața din litigiu identificată cu nr. 1188 B M nr. topo. 7097/1/2/1 nu se suprapune peste unitatea amenajistică - 64, făcând parte doar din 64, stare de fapt constatată din vizualizarea suprapuneri lor dintre planul topografic și planul silvic ( amenajistică ), anexa nr. 1 din raportul de expertiză și că instanța de fond omite să facă referire la obiecțiile formulate în ce privește concluziile expertului, fără nici o motivare iar singura explicație pe care o dă instanța, referitoare la obiecțiunile formulate cu privire la erorile de măsurare, este aceea că nu a pus la dispoziția expertului documentele de specialitate și măsurătorile topografice exacte ale amenajamentelor silvice, afirmație ce nu corespunde realității nu au fost susținute nici în fața instanței de recurs într-o manieră de natură să determine reevaluarea stării de fapt astfel cum a fost aceasta determinată în fața primei instanțe.
Recurenta învederează de asemenea că prin Hotărârea nr.59/2002 Consiliul Local nu putea dispune decât de terenurile proprietatea acestuia ori prezumția de legalitate care operează în favoarea acestui act administrativ relevă că nu s-a procedat într-o altă manieră decât cea impusă de dispozițiile legale incidente.
Expertul a urmărit arborii care purtau însemnul de limită de hotar și a evidențiat în raport de aceștia care sunt suprafețele care fac obiectul obligației de delimitare în vederea asigurării condițiilor pentru exploatarea licenței emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale în favoarea reclamantei, suprafață pentru care s-a procedat la defrișare potrivit înscrisurilor prezentate instanței de fond.
Invocarea încălcării dispozițiilor art.20 din Legea nr.46/2008 (Cod Silvic ) nu poate fi reținută în raport cu regimul juridic al terenului pentru care se solicită delimitarea astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat apare ca fiind nefondat nefiind evidențiate motive de recurs care să fi fost identificate ca prezente astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței civile nr. 2271 din 26.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./13.01.2010
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
