Acțiune în constatare. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR. 33/CA/2009-
Ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc- - - judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță formulată de reclamantul domiciliat în comuna nr. 51 județul în contradictoriu cu pârâțiiSTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,- sector 5,MINISTERUL D INTERNE, cu sediul în B,-/ șiSERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B,-/D având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul și pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B prin consilier juridic în baza delegației nr.2.294.857/23.02.2009 lipsă fiind restul pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată precum și faptul că pârâtul Ministerul d e Interne a depus întâmpinare iar pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Bad epus de asemenea întâmpinare și acte anexate acesteia, după care:
Instanța comunică reclamantului câte un exemplar din întâmpinările depuse de pârâți la dosar și pune în discuția reclamantului și pârâtului prezent dacă reclamantul s-a adresat altei instituții cu plângere, instituție care să-i respingă cererea și excepția necompetenței Curții de Apel secția contencios administrativ de a judeca cererea reclamantului.
Reclamantul arată că, nu știe cărei instituții să se adreseze și consideră că, competența revine Curții de Apel.
Reprezentantul pârâtului arată că, competența revine Curții de Apel fiind parte în cauză organe ale administrației centrale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței Curții de Apel Oradea.
CURTEA DE APEL
DE LIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 27.01.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul d e Interne și Serviciul Român de Informații solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a fost una din victimele regimului polițienesc, până la data de 22 decembrie 1989, deoarece activitatea pârâților în perioada 1945-1989 avut în România caracter de represiune; să se constate caracterul politic al condamnării sale și să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri materiale în sumă de 500.000 Euro pentru suferințele fizice și psihice îndurate în perioada detenției.
În motivarea acțiunii, se arată în esență că prin sentința penală nr.847/24 mai 1949 Tribunalului Militar Cluj definitivă prin decizia penală nr.2012 din 26.11.1949 a Curții Militare de Casare și Justiție a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 3 ani interdicție pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și că atât pe perioada detenției cât și ulterior a avut de suportat atât el cât și familia sa o serie de consecințe negative, neputându-se angaja decât ca muncitor necalificat iar fiul său nu a putut să susțină examen la Academia Ministerului d e Interne.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității capătului 3 din cererea de chemare în judecată, excepției prescripției dreptului la acțiune ș excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor nefiind îndeplinite condițiile art.998 cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă și prescrisă având în vedere că reclamantul nu și-a întemeiat cererea pe nici un text legal iar raportat la anul 1989 termenul legal de prescripție de 3 ani este expirat.
La termenul de judecată din data de 23.02.2009 Curtea de Apel Oradeaa pus în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea față de cererea dedusă judecății.
Analizând excepția invocată, curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin soluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Art. 8 alin.1 din aceeași lege prevede că, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Din acțiunea reclamantului nu rezultă că acesta ar ataca vreun act administrativ emis de către pârâți sau că i s-ar fi refuzat nejustificat soluționarea unei cereri, iar la solicitarea instanței reclamantul a arătat expres că nu a atacat nici un act administrativ și nici nu s-a adresat cu vreo cerere în sensul arătat în acțiune vreunei autorități publice, astfel că instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile unei acțiuni în contencios administrativ, cererea reclamantului fiind de competența instanței civile, respectiv a Tribunalului Bihor față de dispozițiile art. 2 alin.1 lit.b cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus în baza art.158 alin.3 cod procedură civilă instanța va admite excepția invocată din oficiu și își va declina competența în favoarea Tribunalului Bihor, instanță competentă să se pronunțe și asupra celorlalte excepții invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul domiciliat în comuna nr. 51 județul în contradictoriu cu pârâțiiSTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,- sector 5,MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-/ șiSERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B,-/D în favoarea Tribunalului Bihor - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sent.
Dact.2 ex.în 13. 02.2009
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
