Acțiune în constatare. Decizia 395/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
Cod operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA CIVILĂ Nr. 395
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 2650 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, având ca obiect acțiune în constatare - Legea nr. 360/2002.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent - personal, lipsă fiind pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, fondul cauzei este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatul.
Se constată că la data de 3 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantului recurent -, însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru fond și recurs, înscris însoțit și de o serie de înscrisuri în probațiune.
La data de 16 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție Județean C, din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent - care întrebat fiind arată că dorește lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura această întâmpinare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă aceeași parte.
Reclamantul recurent arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, excepții sau probe Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent - susține că din anul 1992 îi sunt încălcate drepturile din cauza unei erori produse la încadrarea sa.
La întrebarea instanței dacă a contestat vreodată decizia de încadrare, reclamantul recurent răspunde că ar fi contestat-o, dar mai departe nu a mers în instanță.
În continuare arată că a primit gradul după 9 ani, iar nu după 6 ani cum trebuia, că i se refuză să-și vadă dosarul, i se refuză orice vrea să depună. Mai arată că a refuzat să meargă la curs, dar este programat să participe în intervalul 24-26 februarie 2010, urmând ca ulterior să se perfecționeze, așa cum se susține prin întâmpinare.
În final solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și recunoașterea calității, respectiv a gradului raportat la greșeala produsă la încadrare și respectiv obligarea entității la recunoașterea drepturilor după absolvirea cursului la care va participa din 24 februarie, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2650 pronunțată la data de 09.10.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamantul Legea în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin demersul său reclamantul a solicitat în esență obligarea pârâtului la acordarea gradului profesional de agent șef sau agent șef principal și să îi achite drepturile salariale aferente acestui grad începând cu luna martie 2006. În susținerea solicitării reclamantul a pornit de la premisa greșită că pentru a deține gradul de agent șef sunt suficiente deținerea stagiului minim în grad și lipsa oricărei sancțiuni disciplinare. Ori, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, pentru obținerea gradelor profesionale de comisar-șef, subcomisar și agent-șef, polițistul este obligat să absolvească un curs de capacitate a cărui durată și tematică vor fi stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru obținerea gradului profesional de agent-șef, solicitat de reclamant, nu este suficient ca acesta să dețină stagiul minim în gradul profesional și să fi fost apreciat în ultimii 2 ani ai stagiului minim în grad cu calificativul "excepțional" sau "foarte bun", iar în ceilalți ani ai stagiului, cel puțin cu calificativul "bun", condiții pe care reclamantul le îndeplinește în cauză, ci mai este necesar și ca acesta să fi absolvit un curs de capacitate profesională. Or, reclamantul nu a dovedit că ar fi absolvit un astfel de curs. Mai mult decât atât, pârâtul susține că i-a oferit reclamantului posibilitatea de a urma un astfel de curs și că acesta a refuzat, aceste afirmații nefiind contestate de către reclamant.
În aceste condiții, tribunalul constată că reclamantul nu îndeplinește toate condițiile legale pentru a i se acorda gradul de agent șef, astfel încât refuzul pârâtului nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat. Nefiind îndeplinite toate condițiile pentru a putea beneficia de gradul de agent șef, pârâtul nu poate fi obligat nici la plata drepturilor salariale aferente acestui grad profesional.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul susținând că a promovat demersul în fața instanței deoarece nu i-au fost acordate drepturi ca și celorlalți colegi. Din discuțiile purtate cu conducerea instituției a rezultat că nu se poate repara greșeala făcută în anul 1992 când în loc să primească gradul de plutonier a primit același grad pe care îl deținea ca rezervist deși ceilalți colegi au primit gradul corespunzător.
Tot din discuții arată recurentul a reieșit că dacă dorește recuperarea celor două grade militare cu care rămas în urmă din cauza acelei greșeli să se adreseze instanței. În condițiile în care comparativ cu un alt coleg a fost încadrat plecând de la aceeași situație diferențele actuale sunt mari, astfel că este în drept să i se acorde ce se cuvine.
Prin dezvoltarea adusă ulterior recurentul a mai arătat că deținea din anul 1988 gradul de sergent major, grad ce s-a acordat a doua oară în anul 1992 în condițiile în care în același an colegii în aceeași situație au primit gradul de plutonier beneficiind până în prezent de toate gradele pe care le pot obține subofițerii respectiv agenții de poliție. În schimb personalul a beneficiat de două grade unul în 1996 pe care trebuia să-l primească în 1992 iar cel de-al doilea a fost primit în 2001 în loc să fie primit în 1997.
Gradul de agent șef pentru care trebuia să meargă la curs, ar fi trebuit să îl primească în anul 2004 dar din cauza greșelii ce s-a comis în anul 1992 nu a putut participa la cursul de grad în același timp cu colegii care au fost încadrați în același an. Din cauza erorii produse în 1992 mai arată recurentul nu a participat la cursul de grad decât în anul 2009 cu întârziere de cinci ani și aceasta nu din cauza sa motiv pentru care a refuzat participarea la curs.
Totodată arată recurentul că a dresat în 19.11.2009 Serviciului Management Resurse Umane un raport prin care a solicitat dreptul de a participa la cursul de grad iar în ianuarie la curs este obligat să participe cu colegii săi care au primit primul grad în anul 1996 deși personal primit acel grad în anul 1988 cu opt ani mai repede. Drepturile sale la locul de muncă arată recurentul îi sunt îngrădite prin faptul că nu îi este permis accesul la dosarul personal și nici nu se dorește eliberarea de copii după actele din dosar deși acest drept îl are prin Legea nr. 360/2002 art. 25 alin. 3.
Tot astfel mai arată recurentul că dacă nu s-ar fi încadrat în situația prezentată ar fi fost o variantă prevăzută de Statutul Corpului art. 11 și 12 însă din păcate aceste norme nu au fost respectate iar în situația absolvirii cursului la care va participa din 25.03.2010 va avea același grad în minus, acela de agent șef principal (urmare a greșelii făcute în anul 1992.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că argumentele aduse sunt neîntemeiate deoarece potrivit Statutului Corpului în vigoare la momentul încadrării recurentului înaintarea în grad a subofițerilor activi și de rezervă se face în ordine ierarhică în raport cu nevoile forțelor armate. Ulterior potrivit dispozițiilor Legii nr. 80/1995 s-a procedat la înaintarea în gradul următor iar apoi întrucât la 15.03.2008 s-a mutat la IPJ C prin echivalare grad militar deținut i-a fost acordat gradul profesional de agent adjunct de poliție. Apoi se arată la data de 25.03.2008 când s-au făcut avansările în gradul profesional recurentul nu îndeplinea condițiile pentru acordarea gradului profesional următor întrucât deși avea stagiul minim în grad îndeplinit nu absolvire un curs de capacitate profesională.
În vederea obținerii gradului de agent șef poliție la începutul anului 2009 IPJ Cap ropus recurentului a participa la cursul organizat în acest sens dar a refuzat. Ca urmare dată fiind situația de fapt de drept arată intimatul reținerile primei instanțe sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că recurentul a fost încadrat în anul 1992 cu gradul de sergent major. Pe perioada desfășurată la Jandarmeria Română a fost înaintat în gradul următor. La data de 15.03.2008 a fost mutat la cerere la IPJ C și prin echivalarea gradului i-a fost acordat gradul profesional de agent șef adjunct de poliție. Actele de încadrare și înaintare în grad profesional nu au fost contestate de recurent, nu a fost solicitată anulare organelor emitente sau în instanță. Ori în această situație neobținând desființarea actelor de autoritate prin care instituția a procedat la încadrarea/înaintarea în grad recurentul nu poate invoca un alt grad. Prin urmare câtă vreme ordinele de încadrare și prin care s-a înaintat în grad nu au fost desființate, nu au încetat a produce efecte nu se poate vorbi de un refuz nejustificat intimata fiind ținută a le respecta. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că recurentul nu numai că nu a solicitat desființarea/modificarea ordinelor de încadrare, dar a și refuzat să urmeze cursurile de capacitate cerute de Legea nr. 360/2002 pentru avansare în gradul următor. Această cerință este cerută pe lângă cea vizând deținerea stagiului minim, lipsa sancțiunii, calificativ acordat ca cerință cumulativă pentru acordarea gradului. Ori nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de lege în mod corect s-a reținut că solicitarea nu se justifică.
Ca atare necerând și neobținând desființarea ordinelor de încadrare și neurmând cursul cerut de lege recurentul nu poate invoca dreptul la alt grad întrucât soluționarea unei astfel de cereri ar presupune ca instanța să se substituie în raportul de serviciu fără a se fi cercetat legalitatea actului prin care raportul de serviciu și respectiv obligațiile a luat naștere și a face abstracție de cerințele cumulativ cerute e Legea nr. 360/2002.
Desigur susține recurentul că i se îngrădește dreptul dat fiind că i se refuză accesul la dosar. Susținerile nu pot fi reținute deoarece recurentul are posibilitatea în condițiile unei eventuale neprimiri a cererii privind solicitarea de copii, acte de a depune aceasta prin poștă cu confirmare de primire iar în lipsa unui răspuns are posibilitatea de a se adresa instanței raportat la nesoluționarea în termen a cererii sau la neeliberarea unui act administrativ, a neefectuării unei operațiuni de a se adresa instanței în temeiul Legii nr. 554/2004 sau a Legii nr. 544/2001 precum și în situația existenței unui răspuns dar considerat vătămător de a solicita instanței în baza legii contenciosului anularea recunoașterea dreptului. După cum și în cazul neprimirii ordinelor de încadrare, acordare grad reclamantul are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios, de a formula cerere în anulare într-un anumit termen și după reguli stabilite de același act normativ.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. Curtea, va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 2650 din 9 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./25.02.2010/jud.fond.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Claudia Idriceanu
