Acțiune în constatare. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 95/A-
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de apelanta - reclamantă - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr.684/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele Primăria Mun. Râmnicu - prin primar, Comisia Locală de Aplicare a Lg.Fondului Funciar de pe lângă Primăria V și Municipiul Râmnicu V prin primar, cu sediul în Râmnicu V, str.ral, nr.14, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2008, dezbateri ce au fost consemnate în încheiere de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezanta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.454/2006 la Judecătoria Rm. V, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Rm. V și Comisia de aplicare a Legii fondului funciar de pe lângă Primăria Municipiului Rm. V, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, în cauză să constate intervenită vânzarea-cumpărarea terenului situat în Rm. V, în suprafață de 12.934 mp, cu vecinii: la Nord - - SRL, la Sud - - SRL, la -, G și și la Vest - și strada -.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 12 august 1991 între Comisia de lichidare a Cooperativei Agricole de Producție Rm. V și - "" SRL Rm. V s-au înstrăinat imobile de natură terenuri și construcții cuprinse în trei obiective: cu o suprafață totală de 18.623 mp, cu o suprafață de 5.190 mp și cu o suprafață de 20 mp.
În anul 1993, - "" SRL s-a divizat, asociații acesteia împărțindu-și patrimoniul conform procesului-verbal din 25 ianuarie 1993 al Adunării Generale a Asociaților.
Potrivit acestui proces-verbal, asociații, și au primit din patrimoniul societății mai multe bunuri imobile, aferente obiectivului, situate pe un teren în suprafață de 18.623 mp.
Aceste bunuri, au fost introduse în patrimoniul reclamantei, ai cărei asociați sunt cele trei persoane fizice.
Din terenul respectiv, reclamanta a înstrăinat către - "" SA o suprafață de 4.937, 34 mp.
Întrucât de la data de 12 august 1991, folosește terenul și imobilele situate pe acesta, desfășurând activități de zootehnie iar imobilele sunt înregistrate în patrimoniul său, se impune a se constata intervenită vânzarea-cumpărarea numai în ce privește terenul. Pentru construcții vânzarea-cumpărarea este valabilă și prin înscris sub semnătură privată.
Pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Rm. V, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea, că potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991, terenurile pot fi înstrăinate, numai prin acte încheiate în formă autentică, actul sub semnătură privată fiind numai în privința terenurilor. Pârâta, mai arată că terenul respectiv este solicitat la retrocedare de către foștii proprietari.
Prin Sentința civilă nr. 1360/20 martie 2006, Judecătoria Rm. Var espins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea, că reclamanta nu a precizat care este antecontractul a cărui autentificare o solicită, că procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților din 5 ianuarie 1993, nu are valoarea unui antecontract, deoarece nu este însușit de către reclamantă, iar terenul nu este identificat; cererea are caracterul unei acțiuni în realizare și nu în constatare.
Prin Decizia civilă nr. 553/A din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa admis apelul reclamantei și a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea, că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deși nu există nici un text de lege care să declare inadmisibilitatea unor astfel de acțiuni. Ca atare, acțiunea trebuie soluționată pe fond.
Recursul pârâtelor a fost respins prin Decizia nr. 63/R/31 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
În rejudecare, la data de 21 martie 2007, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul, că solicită instanței să constate existența în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra terenului respectiv cu motivarea, că hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 25 ianuarie 1993, a fost consfințită prin Sentința civilă nr. 1113/1 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr.1375/1993. Prin aceeași cerere, reclamanta a chemat în judecată și Municipiul Rm. V, reprezentat prin primar.
În notele de ședință din 30 mai 2007, reclamata a arătat că actul de vânzare-cumpărare din 12 august 1991, este un înscris autentic, în sensul art. 1171 Cod civil, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege de funcționari publici, care aveau competența de a-l instrumenta, conform art. 26 din Legea nr. 18/1991.
Pe de altă parte, pentru transferul dreptului de proprietate, nici nu era necesară întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, deoarece terenul este un bun component al fondului de comerț, iar fondul, de comerț are un caracter mobiliar, vânzarea lui fiind consensuală.
Prin Sentința civilă nr. 4401/12 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Rm. Vaa dmis în parte cererea, constatând existența în patrimoniul societății reclamante a dreptului de proprietate asupra imobilului de natură teren în suprafață de 12934, 93 mp, situat în Rm. V,-, cu vecinii: la nord -; la sud - MEGAJ., și; la -, G și; la vest - și str. -.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut, că în ce privește contractul de vânzare-cumpărare din 12 august 1991, încheiat între Comisia de Lichidare a Coopereativei Agricole de Producție Rm. V și Rm. V, acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1171 cod civil, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege, de funcționari publici care aveau competența de a-l instrumenta, conform art. 26 din Legea nr. 18 /1991, ca urmare a proceselor-verbale de licitație nr. 125 din 15 iulie 1991 și nr. 151 din 22 iulie 1991.
Pe de altă parte, ținând cont că imobilul respectiv a fost înstrăinat ca un element component al fondului de comerț, iar fondul de comerț, are caracterul unui bun mobil incorporal, nici nu era necesară forma autentică, vânzarea având un caracter consensual.
Prin Decizia nr. 4 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- a fost admis apelul pârâților Mun. Rm. V, reprezentant prin primar și Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Mun. Rm. V, fiind desființată Sentința civilă nr. 4401 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr-, cu reținerea cauzei pentru soluționare în primă instanță la tribunal, cu motivarea că litigiul are o natură comercială neevaluabilă în bani.
Prin Sentința nr.684/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
În considerente, a reținut că obiectul acțiunii, așa cum a fost precizat la data de 21.03.2007, îl constituie constatarea existenței, în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, cu motivarea, pe de o parte, că respectivul contract, încheiat la data de 12.08.1991, între Comisia de lichidare a Rm. V și "" SRL Rm. V, ar avea caracterul unui act autentic și, pe de altă parte, că terenul face parte din fondul de comerț, vânzarea lui era consensuală și nu era necesară forma autentică.
De altfel, acest obiect al cererii, a fost avut în vedere de către tribunal și cu ocazia soluționării apelului, decizia prin care cauza a fost reținută în prima instanță la tribunal, având în vedere precizarea cererii efectuată de către reclamant.
Stabilind astfel cadrul procesual, tribunalul a constatat că acțiunea este nefondată.
A mai motivat că este adevărat, că prin art. 26 din Legea nr. 18/1991, s-a conferit comisiilor de lichidare a fostelor cooperative agricole de producție posibilitatea de a vinde imobile din aceste patrimonii, însă această dispoziție legală, recunoaște doar posibilitatea de înstrăinare (negotium ) și nu de încheiere a contractului, respectiv (instrumentum) în formă autentică.
Cu alte cuvinte, comisia avea posibilitatea de a vinde imobile de natură teren și construcții, precum și active mobiliare, însă pentru transmisiunea valabilă a dreptului de proprietate asupra terenurilor, era necesară încheierea contractului în formă autentică, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991.
Este adevărat, că în afara competenței generale a notariatelor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică, există reglementări legale prin care și alte instituții au posibilitatea de a încheia convenții sinalagmatice cu caracter autentic, însă acest lucru este prevăzut expres de lege.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă caracterul autentic al acestor convenții de vânzare-cumpărare, încheiate de comisiile locale, trebuia să prevadă în mod expres acest fapt.
În ce privește cea de-a doua argumentație, tribunalul a constatat, că într-adevăr fondul de comerț este privit în dreptul comercial ca un bun mobil incorporal, datorită prevalenței bunurilor mobile incorporale în ansamblul său.
Fondul de comerț, fiind un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și incorporale, fiecare bun din această eterogenitate, își păstrează regimul său juridic.
Ca atare, ori de câte ori, chiar dacă este vorba de vânzarea întregului fond de comerț, dacă în cuprinsul acestuia se află și imobile de natură terenuri, transmisiunea proprietății acestora, se realizează în forma specifică prevăzută de lege, respectiv prin contract autentic.
Cu atât mai mult, necesitatea formei autentice se impune în speță, întrucât nu este vorba despre înstrăinarea întregului fond de comerț, ci de bunuri componente ale acestuia, privite ut singuli (în mod singular).
Așadar, constatând că dreptul originar de proprietate asupra terenului al fostei cooperative agricole de producție, nu a trecut în patrimoniul "" prin contractul din 12 august 1991 (întrucât pentru transmisiunea lui era necesară forma autentică), nici transmisiunile ulterioare succesive invocate de reclamantă pentru a justifica cuprinderea în patrimoniul său a acestui drept, nu au putut opera, întrucât dreptul de proprietate, nu s-a aflat în patrimoniul primului transmițător, respectiv ""
Împotriva acestei soluții, a fost formulat apel în termen legal de către reclamantă, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.308 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind bazată și pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
În dezvoltarea acestei critici, se subliniază, că prin art.27 alin.6 din Legea nr.18/1991, au fost înființate Comisiile de lichidare a fostelor, pentru realizarea activului și plata pasivului acestora, care au înstrăinat, în baza art.29 alin.4 din aceeași lege, prin licitație publică, bunurile enumerate de legiuitor la alin.1, inclusiv terenurile de sub construcții, cât și cele pentru utilizarea normală a acestora.
Contractele încheiate de aceste comisii, sunt acte autentice, în sensul dispozițiilor art.1171 Cod civil, în virtutea legii, nefiind necesară încheierea contractului în formă autentică (notarială), cum greșit a statuat instanța de fond.
Operațiunea de divizare parțială a "", cea a avut drept consecință, transferarea dreptului de proprietate asupra terenului și construcțiilor agrozootehnice din patrimoniul acesteia, în patrimoniul său, a fost validată prin Sentința civilă nr.1113/01.02.1993, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr.1375/1993, iar aceasta are caracter autentic și nu putea fi desființată, decât prin căile de atac prevăzute de lege.
- instanța de fond, trebuia să aibă în vedere faptul că, terenul din litigiu, este element component al unui fond de comerț, având caracter mobiliar în această situație, nefiind necesară întocmirea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică; vânzarea are caracter consensual (art.1295 alin.1 cod civil).
A mai susținut de asemenea, că dispozițiile art.520 Cod pr.civilă, statornicesc, ca orice fel de cerere de evicțiune totală sau parțială, privind un imobil adjudecat prin licitație publică, se va prescrie în termenul de 3 ani, de la înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară, ca și faptul, că sarcinile fiscale ale terenului, au fost suportate de apelantă, din momentul dobândirii acestuia.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază că apelul formulat de către reclamantă este fondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma.
Astfel, se constată, că prin respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, aceasta este obligată să suporte consecințele unor acțiuni sau inacțiuni ale unui terț, deși nimeni nu a solicitat anularea contractului încheiat între "" și comisia de lichidare a fostelor, deși intimata, i-a pretins să-i îndeplinească obligațiile de proprietar, recunoscându-i astfel acest drept de cca.15 ani și permițându-i să facă chiar înstrăinări.
Pe de altă parte, recurenta a dobândit terenul din litigiu, în urma divizării societății amintite, având ca obligație, să respecte doar dispozițiile legale care reglementează acest aspect.
Fiind pronunțată o sentință judecătorească irevocabilă care consacră transmiterea legală a proprietății și dat fiind caracterul său publicitar, fără ca bunul să fie contestat, apelanta, în calitate de societate comercială, a devenit proprietara bunului ce face parte din fondul de comerț.
Așa cum se susține și de către apelantă, terenul din litigiu, reprezintă un element al fondului de comerț și dobândește caracter mobiliar, fără a mai fi necesară forma autentică, pentru transmiterea bunului în patrimoniul său.
Motivarea instanței de fond devine contradictorie, atunci când se reține, că art.26 din Legea nr.18/1991 a permis comisiilor de lichidare să vândă imobilele din patrimoniile fostelor, fără a putea să încheie contractele în formă autentică, în condițiile în care, nu au avut personalitate juridică și au funcționat temporar.
A interpreta, în sensul, că în urma întocmirii proceselor-verbale de licitație și a contractului de vânzare-cumpărare, se impune obligația părților de a se prezenta la notariat, pentru a întocmi formele autentice, apare ca fiind un formalism excesiv, nereglementat de lege și în anumite situații, imposibil de realizat. În situația în care, ar fi fost necesară forma autentică notarială a contractului intervenit între cele două părți, ar fi trebuit să i se recunoască, valoarea de antecontract de vânzare-cumpărare, câtă vreme părțile s-au înțeles asupra prețului și a obiectului vânzării. Or, din moment ce, aceste comisii, își încetează activitatea după înstrăinare, cumpărătorii ar fi lipsiți de posibilitatea de a obliga vânzătorii să se prezinte la notariat, să încheie forma autentică, dacă acestea au refuzat, deși și-au încasat banii integral.
Chiar și un eventual antecontract de vânzare-cumpărare, nu poate lipsi părțile de orice drept.
Convenția părților, nu poate fi ignorată, din moment ce, nu a fost anulată.
De asemenea, forma autentică este necesară pentru opozabilitatea față de terți, însă în speță, această opozabilitate s-a realizat, prin forma de divizare.
Contractul de vânzare-cumpărare, din data de 12.08.1991, îndeplinește cerințele prevăzute de art.1171 Cod civil, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege, adică de funcționari publici, care aveau competența de a-l instrumenta, în sensul dispozițiilor art.26 din Legea nr.18/1991, în urma proceselor-verbale de licitație.
Dispozițiile art.520 Cod procedură civilă, nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât nu există cereri de evicțiuni și nu există o transcriere a actului de adjudecare în cartea funciară. Prin urmare, nu i se poate imputa instanței de fond, faptul că, nu a avut în vedere aceste dispoziții legale.
Față de cele menționate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se schimbă în tot sentința, în sensul că se va admite acțiunea precizată, constatându-se dreptul la proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 12934, 93 mp, aflat în patrimoniul său, așa cum este identificată în schița raportului de expertiză, efectuată de expertul tehnic, în dosarul nr.450/2006 al Judecătoriei Rm. V (40), ce face parte integrantă din prezenta sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva Sentinței nr.684/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele Primăria Mun. Râmnicu - prin primar, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria V și Municipiul Râmnicu V prin primar, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr.14, județul
Schimbă în tot sentința, în sensul că, admite acțiunea precizată și constată dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 12934,93 mp, aflat în patrimoniul său, identificat în schiță cu vecinătăți în raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic, lucrare ce face parte integrantă din prezenta sentință (40, dosarul nr.454/2006 al judecătoriei Râmnicu Vâlcea ).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
/8 ex/14.10.2008
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
