Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 57/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 57/F/
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. - - (), -S 37A,.C,.6, județul A, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1; potrivit art.27 din OG nr. 137/2000 s-a procedat la citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra acțiunii au avut loc în ședința din 02.04.2008, concluziile fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la data de 09.04.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând:
Constată că la data de 18 ianuarie 2008, reclamantul - a solicitat ca, în contradictoriu cu Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se anuleze în parte Hotărârea Guvernului României nr. 1275 din 18.10.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă la până la 2 ani, și anume a prevederii că perioada asimilată stagiului de cotizare prevăzută de art. 38 lit. c din Legea nr. 19/2000 cât magistratul a satisfăcut stagiul militar, ca militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, ori cât a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat nu poate fi valorificată la deschiderea dreptului la pensie de serviciu, așa cum se stipulează prin articolul 22 din actul normativ susmenționat.
A mai solicitat judecarea de urgență și cu precădere a acțiunii, potrivit art. 17 din Legea nr. 554/2004, obligarea Guvernului ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, să modifice art. 22 din HG nr. 1275/2005, în sensul înlăturării prevederii "și c"(din Legea nr. 19/2000), să se dispună aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în situația în care nu este respectat termenul de 10 zile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cuprinsul art. 38 lit. c din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut că perioada cât persoana angajată asigurată satisface stagiul militat ca militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, ori când aceasta a fost concentrată, mobilizată sau în prizonierat, se consideră perioadă asimilată stagiului de cotizare și se ia în calcul la stabilirea pensiei. Pentru magistrați, art. 81-86 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, nu prevăd, în ceea ce privește perioadele asimilate stagiului de cotizare, dispoziții derogatorii de la dreptul comun; cu toate acestea, în mod nelegal, discriminatoriu și contrar dispozițiilor de bază, Guvernul României, prin Hotărârea nr. 1275/2005, în art.22, a prevăzut că perioada cât magistratul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu nu poate fi asimilată ca perioadă contributivă potrivit art. 38 lit. c din Legea nr. 19/2000 și nu poate fi avută în vedere la stabilirea pensiei de serviciu. Măsura este nelegală și constituie și un caz tipic de discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000. Dacă în art. 22 s-a prevăzut că această perioadă nu se consideră perioadă asimilată contributivă și respectiv, în magistratură, în mod discriminatoriu, în art. 3 alin. 3 lit. a - f s-a prevăzut că perioada în care se întrerupe activitatea pentru creșterea copilului, spre exemplu, se ia în calcul la stabilirea pensiei de serviciu.
La data de 30.01.2008 s-a înregistrat la Curtea de APEL PITEȘTI întâmpinarea formulată de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 rep. este organul abilitat să se pronunțe cu privire la săvârșirea faptelor de discriminare, însă art. 27 dă dreptul victimei de a se adresa direct instanței de judecată, cu citarea Consiliului, acesta neavând calitatea de pârât. A mai solicitat amânarea cauzei pentru a-și prezenta un punct de vedere sau suspendarea judecății până la soluționarea plângerii aflată pe rolul său.
La data de 14.02.2008, reclamantul a precizat că nu a chemat în judecată în calitate de pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ci numai în baza art. 27 din OG nr. 137/2000, conform căruia citarea sa este obligatorie.
Prin cererea înregistrată la data de 19.02.2008, Ministerul Justiției a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, justificată prin aceea că a avut calitatea de inițiator al HG nr. 1275/2005. S-a susținut, în apărarea pârâtului, că prevederea legală ce face obiectul cauzei nu este discriminatorie, pentru că pensia de serviciu se acordă magistraților în condiții mai favorabile decât cele reglementate prin dreptul comun, motiv pentru care condițiile de acordare a acesteia sunt mai stricte. Legea nr. 303/2004 nu reglementează perioadele asimilate, lăsând această posibilitate pe seama Normelor metodologice, fiind voința legiuitorului să stabilească situațiile obiective și subiective în care pot fi valorificate perioadele asimilate precum și condițiile de acordare a pensiei de serviciu sau anticipate.
La data de 5.03.2008, s-a înregistrat punctul de vedere al reclamantului prin care solicita respingerea cererii de intervenție, motivat prin aceea că Ministerul Justiției nu a dovedit că este inițiatorul hotărârii, că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu atât mai mult cu cât nu are calitate procesuală în cauză. La 13.03.2008, a mai solicitat depunerea unor înscrisuri în fundamentarea hotărârii atacate.
Verificând cererea Ministerului Justiției, la termenul de judecată din 19.03.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis-o în principiu, constatând că aceasta are caracter accesoriu, fiind formulată în interesul pârâtului Guvernul României și că se încadrează în prevederile art. 49 alin. 1 și 3 și art. 51 și urm. Cod pr. civilă.
La 20.03.2008, Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat un punct de vedere, prin care a arătat condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru ca o faptă să fie calificată ca faptă de discriminare, apreciind că un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat poate fi considerată categoria profesională, că prin această măsură sunt încălcate prevederile art. 6 alin. 2 Codul muncii ce consacră principiul retribuirii egale pentru muncă egală și pregătire profesională, indicând prevederile legale ce urmează a fi luate în considerare pentru calificarea faptei ca discriminare.
Prin notele scrise depuse la 31.03.2008, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând, în esență, că pensia de serviciu acordată magistraților este mai favorabilă și că legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate prin condiții și criterii de acordare derogatorii. A mai susținut că perioada respectivă nu poate fi luată în calcul la stabilirea vechimii în magistratură și că o parte din situațiile menționate la art. 3 constituie perioade contributive propriu-zise ci nu asimilate și că nu există nici o discriminare, iar amenda face obiectul unei alte acțiuni, conform art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004. Cererii sale a atașat și actele ce au fundamentat adoptarea hotărârii atacate.
La 07 aprilie 2008, reclamantul a depus concluzii scrise la dosar, prin care a arătat că prin acțiune a solicitat anularea în parte a dispozițiilor art. 22 din HG nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, deoarece dispoziția referitoare la faptul că perioada de timp cât magistrații au întrerupt activitatea pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu nu constituie vechime în magistratură și nu poate fi valorificată ca perioadă asimilată potrivit art. 38 lit. c din Legea nr.19/2000 la deschiderea dreptului la pensia de serviciu, este nelegală și discriminatorie, reiterând susținerile inițiale că norma depășește prevederile Legii nr. 303/2004, creând o situație discriminatorie atât față de ceilalți salariați, cu vocație la ieșirea la pensie, cât și față de alți magistrați care, de exemplu, își întrerup activitatea pentru creșterea copilului. Prin concluzii nu s-a mai făcut nici o referire la celelalte capete din acțiunea introductivă, motiv pentru care curtea apreciază că a fost investită doar cu privire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât eventuala anulare a dispozițiilor legale precitate, în sensul celor solicitate de reclamant, ar dubla dispoziția instanței, iar amenda se poate solicita strict în condițiile unei alte acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, judecarea cu urgență și precădere constituie un mijloc ce ține de procedura de administrare a acțiunilor în contencios administrativ, fără a constitui un capăt de cerere propriu-zis.
Referitor la acțiunea reclamantului, reținută a investi instanța doar cu privire la anularea în parte a dispozițiilor art. 22 din HG nr. 1275/2005, curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 22 din HG nr. 1275/20005, "erioadele p. asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la deschiderea dreptului la pensia de serviciu." În norma de sub art. 38 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 19/2000, se prevede că în sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora, respectiv a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
Drept urmare, s-a statuat, prin lege, pentru sistemul public, asupra asimilării stagiului de cotizare cu perioada în care persoana a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, aceasta constituind vechime în muncă.
Dat fiind faptul că în legea specială aplicabilă magistraților, respectiv Legea nr. 303/2004, în art. 81-86 - care reglementează dreptul la pensie - nu s-au prevăzut dispoziții derogatorii de la dreptul comun, conduce la concluzia că normele cadru își găsesc aplicabilitatea și în privința magistraților, în ceea ce privește asimilarea perioadei în care a fost întreruptă activitatea pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu, cu vechimea în magistratură. Concluzia este întărită și de faptul că o hotărâre de guvern are un inferior legii, fiind dată în aplicarea acesteia - după cum se specifică și în preambulul HG nr. 1275/2005 - și nu poate conține dispoziții derogatorii sau care contravin spiritului legii, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 108 alin. 2 din Constituția României la care fac trimitere art. 1 alin. 2 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De altfel, prevederea ar fi și discriminatorie în raport de restul persoanelor încadrate în muncă din România, care își valorifică dreptul de a ieși la pensie și încalcă principiul egalității între cetățeni, consacrat de art. 16 alin.1 din Constituție, de art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cât și de art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Făcând distincția arătată, s-a ajuns la o discriminare, deoarece pentru persoane aflate în situații similare, analoge, s-a prevăzut un regim diferit, fără justificare obiectivă, tratament interzis prin art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, sens în care au fost pronunțate mai multe hotărâri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Fredin vs. Suedia, Scalambrino vs. Italia, Hoffman vs. Austria, ).
, chiar în cadrul aceleeași categorii profesionale, a asimilării cu vechimea în magistratură, a perioadelor în care activitatea a fost întreruptă pentru concediu de maternitate sau parental, pentru creșterea copilului de până la doi ani, după cum se arată în art. 3 alin. 3 din HG nr. 1275/2005 și, în același timp, excluzând expres această posibilitate prin art. 22 pentru magistrații care și-au întrerupt activitatea pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu, constituie în mod evident un tratament diferit și discriminator, motiv pentru care solicitarea reclamantului apare ca întemeiată.
Reclamantul se află în această situație, activitatea sa de procuror numit la data de 1 august 1970 la fosta Procuratură Locală Rm. V, fiind întreruptă în perioada 23 martie-23 septembrie 1972, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu, iar acțiunea sa fiind promovată cu respectarea termenelor și condițiilor prevăzute de art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 ind. 1 și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, în contextul atacării unui act cu caracter normativ, care se poate realiza oricând, în conformitate cu prevederile legale susmenționate.
În concluzie, constatându-se depășirea legii prin prevederea de sub art. 22 din HG nr. 1275/2005, care creează un tratament deosebit și inegal, în cadrul aceleași categorii profesionale cât și față de restul persoanelor angajate în muncă, fără justificare obiectivă - aspect recunoscut și prin adresa nr- emisă de Consiliul Superior al Magistraturii -, curtea va admite acțiunea, în temeiul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/20004, și va anula în parte dispozițiile art. 22 din HG nr. 1275/2005 referitoare la faptul că perioada de timp cât magistrații au întrerupt activitatea pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu nu constituie vechime în muncă și nu poate fi valorificată ca perioadă asimilată potrivit art. 38 lit. c din Legea nr. 19/2000, la deschiderea dreptului la pensia de serviciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. - - (), -S 37A,.C,.6, județul A, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1; potrivit art.27 din OG nr. 137/2000 s-a procedat la citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează în parte dispozițiile art. 22 din HG nr. 1275/2005, referitoare la faptul că perioada de timp cât magistrații au întrerupt activitatea pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu nu constituie vechime în magistratură și nu poate fi valorificată ca perioadă asimilată potrivit art. 38 lit. c din Legea nr. 19/2000, la deschiderea dreptului la pensia de serviciu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
6 ex./05.05.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ingrid Emina Giosanu