Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 634/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 634/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI - CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU și MINISTERUL FINANȚELOR, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului OUG nr. 34/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-l, în calitate de reprezentant al reclamantei, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de 25.11.2009 s-a depu sla dosar, de către pârâtul Guvernul României întâmpinare.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinare cu reprezentantul reclamantei și pune în discuția acestuia excepția inadmisibilității cererii, invocată și prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai înțelege să solicite sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 34/2009, renunțând la invocarea acestei excepții, în condițiile în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestui act normativ. Își susține în continuare cererea de suspendare a efectelor OUG nr. 34/2009, cerere pe care o consideră perfect admisibilă date fiind multitudinea aspectelor de nelegalitate pe care această ordonanță de conține, solicitând respingerea excepției.
Pe fond, reprezentantul reclamantei arată că prin acest act normativ se instituie o discriminare care nu este consacrată în dreptul european și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României-Cancelaria Primului Ministru și Ministerul Finanțelor, suspendarea efectelor OUG nr. 34/2009 și sesizarea Curții Constituționale în vederea declarării acestei ordonanțe ca neconstituțională, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că prin ordonanța de urgență menționată s-au adus modificări Codului fiscal, deși potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, acesta poate fi modificat și completat numai prin lege, promovată de regulă cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Conform Constituției României puterea legislativă o exercită Parlamentul României, unica autoritate legiuitoare a țării.
Chiar dacă această lege ar fi modificabilă prin ordonanță de urgență, această modificare ar putea intra în vigoare abia din prima zi a anului următor emiterii ei, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Codul fiscal. Mai arată reclamanta că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, or prin OUG nr. 34/2009 se stabilesc sumele corespunzătoare impozitului minim, în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 a anului precedent. Pe de altă parte, ordonanța de urgență menționată exercită la acest moment o discriminare pe criteriul cifrei de afaceri a societăților comerciale, în sensul că, cu cât cifra de afaceri crește, cu atât impozitul minim în procente din veniturile totale scade.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.
În motivare, a arătat pârâtul că OUG nr. 34/11.04.2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiare-fiscale a fost adoptată de către Guvernul României luând în considerare actualul context internațional, principalele caracteristici ale politicii bugetare în perioada următoare, care vor fi subordonate obiectivelor de susținere a creșterii economice și reducere a inflației și atingerii unui deficit bugetar la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice, având în vedere opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale, referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare în sensul diminuării cheltuielilor curente de administrare și alocarea cu prioritate a resurselor către proiecte cu efect multiplicator în economie care reprezintă principalul mijloc de limitare a ritmului de scădere economică și de compensare parțială a reducerii activității din sectorul privat. Pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să reducă volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar. Modificările aduse Codului fiscal au fost adoptate în scopul asigurării transparenței interne și aplicării legislației comunitare. Atât Guvernul României, care a emis ordonanța de urgență cât și Parlamentul, care a adoptat legea de aprobare, au acționat în limitele competenței lor constituționale. Textul art. 4 instituie în primul alineat o dispoziție de recomandare și anume că orice modificare și completare a Codului fiscal se realizează prin lege care trebuie promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare. Termenul de 6 luni este unul de recomandare și are în vedere acordarea posibilității pentru contribuabil de a lua cunoștință de modificări în cadrul dezbaterilor publice ce se presupun a fi efectuate și de a-și ajusta deciziile manageriale în conformitate cu schimbările ce se preconizează. În momentul adoptării OUG nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat și se află în continuare într-o situație extraordinară care impune măsuri urgente menite tocmai să consolideze situația economică a țării și să mențină în efectivitate bugetul public național. Astfel, nu se poate susține că prin adoptarea OUG nr. 34/2009 Guvernul ar fi luat măsuri ce s-ar situa deasupra legii.
Având în vedere volatilitatea bazei de impozitare pentru impozitul pe profit se impun o serie de măsuri de limitare, care să asigure un sistem fiscal echitabil și corect pentru toată lumea. Statul nu trebuie să încurajeze comportamentul de tip "free rider" (obținerea beneficiului fără a achita plata prețului acelui beneficiu). Mai arată pârâtul că OUG nr. 34/2009 a mai făcut obiectul unei cereri de neconstituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul respingerii acestora.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția de inadmisibilitate atât a capătului 2 de cerere privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din OUG nr. 34/2009, cât și a cererii de suspendare a acestei ordonanțe.
În motivare, a arătat pârâtul că posibilitatea ridicării excepției de neconstituționalitate presupune existența unui litigiu pe rolul instanței, iar soluționarea acesteia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituțională a unei excepții care are legătură cu cauza. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 660/04.07.2007 admițând excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.
În condițiile în care s-ar aprecia că se invocă excepția de nelegalitate a actului normativ anterior menționat, consideră pârâtul că aceasta este inadmisibilă. Astfel, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, nu și ordonanțele de guvern. Ordonanțele de guvern reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise du Guvernul României, potrivit principiului delegării legislative. Calea de constatare a acestora este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Însă, această cale procedurală specială nu oferă deopotrivă instanței competente sesizate și posibilitatea de a controla efectiv neconstituționalitatea acestor acte administrative atipice, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. Împotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate
Referitor la cererea de suspendare a executării ordonanței menționate anterior, consideră pârâtul că aceasta este inadmisibilă. Astfel, procedura de suspendare a executării instituită prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect numai un act administrativ unilateral, astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c teza I din acest act normativ, ca fiind actul individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci este un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative și supuse aprobării Parlamentului României, astfel încât nu este susceptibil de suspendare a executării, în sensul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, arată pârâtul, măsura suspendării este reglementată de Legea nr. 554/2004 printr-o normă permisivă, astfel încât admisibilitatea acestei cereri trebuie analizată sub aspectul temeiniciei sale, reclamanții fiind obligați la probarea îndeplinirii condițiilor imperative, cumulativ prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Suspendarea reprezintă o măsură excepțională de sancțiune dispusă de instanță pentru situațiile imperativ prevăzute de lege, care reprezintă o garanție a asigurării legalității, dar o garanție ce operează doar în cazuri de excepție, altfel s-ar ajunge la împiedicarea activității administrative și, respectiv, la încălcarea legii. Printr-o astfel de acțiune, partea vătămată încearcă să înlăture tocmai iminența producerii unor consecințe ireparabile, dacă nu se întrerupe, într-un timp foarte scurt, producerea efectelor actului administrativ atacat. Dispozițiile legale obligă reclamantul ca, pe lângă paguba iminentă, să înfățișeze instanței competente sesizate toate împrejurările de fapt și de drept care să fie de natură a argumenta existența condiției cazului bine justificat. Expunerea lor ipotetică și formală nu pot fi de natură a susține nelegalitatea și netemeinicia actului contestat.
În ceea ce privește situația de față, consideră pârâtul că reclamantul trebuie să justifice în mod real existența unei legături de cauzalitate între efectele produse de adoptarea și aplicarea ordonanței de urgență contestată și paguba invocată, mai exact care este pericolul concret ce va afecta drepturile sale subiective. Or, raportat și la aceste prevederi imperative ale legii, cererea reclamantei este inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 03.12.2009, reclamanta, prin reprezentantul legal, a arătat că renunță la cererea de sesizare a Curții Constituționale, în condițiile în care nu mai susține excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 34/2009, insistând doar în soluționarea cererii de suspendare a efectelor acestei ordonanțe.
Analizând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a cererii invocate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare și pusă în discuția contradictorie a părților prezente de către curte la termenul de judecată din data de 03.12.2009, Curtea constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Actul administrativ la care face referire art. 14 este definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Or, o ordonanță de guvern, fie ea simplă sau de urgență, nu reprezintă un act administrativ individual în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibilă de suspendarea executării în condițiile art. 14, 15 din același act normativ. Ordonanțele de urgență sunt emise de guvern în temeiul art. 115 din Constituția României, potrivit principiului delegării legislative, fiind suspuse aprobării de către Parlamentul României, fiind acte cu caracter legislativ, aspect corect invocat de către pârâtul Guvernul României.
Acțiunile care pot fi formulate împotriva ordonanțelor Guvernului sunt reglementate de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe pot introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate. Totuși, aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate ca dând dreptul unei persoane să formuleze acțiune în anulare/suspendare a ordonanțelor de guvern, în condițiile în care obiectul acestor acțiuni este prevăzut la alin. 5 din același text normativ, potrivit cu care acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la rezilierea unei anumite operațiuni administrative. Rezultă din aceste dispoziții legale că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate solicita instanței de contencios administrativ sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate împotriva ordonanței și doar în condițiile în care a sesizat instanța cu o cerere având unul dintre obiectele enunțate la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004. În nici un caz, nu se poate solicita anularea unei ordonanțe de guvern sau suspendarea efectelor unui astfel de act normativ în instanța de contencios administrativ, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea va constata că cererea formulată este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
HOTĂRȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în, str. - nr. 3/8 jud. M în contradictoriu cu pârâții Guvernul României-Cancelaria Primului Ministru, cu sediul în B P-ța - nr. 1 sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice M din B M,- jud.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red/dact: MD
07.12.2009-5 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
