Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 663/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 663 /2009

Ședința publică de la 18 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER - -

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului anulare OUG nr. 37/2009.

La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-au depus la dosar, de către reclamant, la de 18.12.2009, concluzii scrise.

Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de 17.12.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din preznta hotărâre.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iulie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, prin Secretariatul General al Guvernului și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERNINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B prin care a solicitat:

Anularea Ordonanței de Urgență nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 264/22.04.2009.

Anularea Ordinului Președintelui - Secretar de Stat - Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, nr. 69595/23.04.2009, de încetare a raporturilor mele de serviciu prin eliberarea din funcția public), din motive neimputabile funcționarului public.

Obligarea pârâților la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării acestuia din funcție, actualizate cu procentele reprezentând coeficientul de inflație, de la data la care am fost privat de aceste drepturi, până la data plății efective.

Obligarea pârâților la plata sumei de 150.000 euro, în echivalentul în lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale pe care i s-au cauzat,

Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care a fostt nevoit să le efectuez în cadrul acestui proces.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în fapt, că a dobândit, prin concurs, calitatea de director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor S, prin concurs, în data de 21.11.2005, fiind numit în această funcție publică prin Ordinul nr. 25351/21.11.2005 al Președintelui - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

În data de 24.04.2009 s-a transmis, prin fax, la sediul Direcției Sanitare Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor S, a cărei director executiv sunt, Ordinul nr. 69595/23.04.2009, emis de Președintele - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, de Încetare a raporturilor mele de serviciu prin eliberarea din funcția publică, din motive neimputabile funcționarului public, începând cu data de 23.04.2009.

Ordinul Președintelui - Secretar de Stat - Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, nr. 69595/23.04.2009, prin care am fost eliberat din funcție, face trimitere la dispozițiile nr.OUG 37/2009, care, în art. III, alin. 1, prevede că funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care a conferit calitatea de conducător al serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa ordonanței de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

În art. III, alin. 11 din nr.OUG 37/2009 se prevede că începând cu data intrării ei în vigoare, funcționarilor publici, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la aIin. 1 (printre acestea și funcția mea, de director executiv al S) Ii se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

OUG nr. 37/2009 face trimitere la eliberarea din funcția publică, din motive neimputabile, dar în art. 99, alin. 1 din legea nr. 188/1999 sunt prevăzute limitativ situațiile în care funcționarul public poate fi eliberat din funcție, prin acte administrative, ori nu s-a aflat în nici una dintre aceste situații. Art. 99, alin, 1, lit. b se referă la reorganizarea activității autorității sau instituției publice, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, nicidecum la menținerea postului și înlocuirea titularului său de către o altă persoană. De asemenea, prevederile art. III, alin. 11 din nr.OUG 37/2009, trimițând la dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, în mod evident se referă și la cele ale art. 36 din lege, astfel încât încetarea raporturilor mele de serviciu, în condițiile în care eram, la data emiterii Ordinului nr. 69595/23.04.2009, în concediu medical, a fost vădit nelegală.

Mai mult, deși potrivit art. 99, alin. 3 și 4 din Legea nr. 188/1999 pârâta trebuia să îi acorde un preaviz de 30 de zile, perioadă în care drepturile salariale se păstrau, a dispus încetarea raportului acestuia de serviciu prin eliberarea din funcția publică începând cu data de 23.04.2009.

Caracterul vădit nelegal și abuziv al nr.OUG 37/2009 rezultă și din următoarele aspecte:

Potrivit art. 115, alin. 4 din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgenta în cuprinsul acestora; în cazul nr.OUG 37/2009, deși în preambul se arată că s-a avut în vedere" necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, luând în considerare opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, a foste necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice și că s-a luat în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată ", practic nu există niciun temei legal justificativ, atribuțiile noilor conducători ai autorităților deconcetrate, precum și condițiile de ocupare a " noilor" funcții presupunând cerințe de studii și vechime în specialitate mult mai reduse decât cele necesare pentru a dobândi calitatea de director executiv, în condițiile Legii nr. 188/1999, adică cele necesare directorilor eliberați din funcții.

1. Lipsa motivării urgentei adoptării acestui act normative, precum și nejustificarea situației excepționale determinante pentru reglementarea pe această cale,

2. Încălcarea dispozițiilor art. 115, alin. 6 din Constituție și cele cuprinse în tratatele internaționale la care România a fost parte;

Potrivit acestei norme din Constituție, ordonanțele de urgență nu au putut fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Ori, în speță, prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență, i-au fost încălcate dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție, dreptul la proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituție ( prin lipsirea de salariu - în Hotărârea Buchen contra Cehiei - 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noțiunea de " bun ", ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art. 1, paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel . dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate) și dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Constituție.

Prin nr.OUG 37/2009 îi sunt, în același timp, încălcate drepturi prevăzute de tratatele internaționale la care România este parte, și anume dreptul la muncă, prevăzut de art. 6, pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (care recunoaște și garantează dreptul la muncă), precum și dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 1, paragraful 1 din Primul Protocol adiționa I al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în interpretarea dată prin Hotărârea Buchen contra Cehiei).

Potrivit art. 20, alin. 1 din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar conform alin 2 din aceeași normă din Constituție, dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România a fost parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În mod evident, prevederile nr.OUG 37/2009 nu conțin dispoziții mai favorabile.

3. nr.OUG 37/2009, deși face trimitere la dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, în mod generic, fără indicarea unui text de lege concret, dar nicio normă din lege nu este aplicabilă, neprevăzând situația creată prin ordonanța de urgentă.

Astfel, în art. III, alin. 11 din nr.OUG 37/2009 se prevede că începând cu data intrării ei în vigoare, funcționarilor publici care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. 1 ( printre acestea și funcția mea, de director executiv al S ) Ii se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 97, lit. c din Legea nr. 188/1999 prevăd, că încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici poate avea loc numai prin următoarele modalități:

- de drept,

- prin acordul părților, consemnat în scris,

- prin eliberare din funcția publică și

- prin destituire din funcția publică.

OUG nr. 37/2009 face trimitere la eliberarea din funcția publică, din motive neimputabile, iar acestea sunt prevăzute limitativ de art. 99 alin. 1 lit. a - c și e - g din Legea nr. 188/1999/ și anume:

a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze;

b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetența profesională, în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale;

e) funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 54 lit. g);

f) starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute;

g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcționar public de acceptare a numirii în condițiile art. 93.

În alin. 2 al art. 99 din Legea nr. 188/1999 se prevede că situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e)-g) reprezintă motive neimputabile funcționarilor publici.

Dintre toate aceste motive niciunul nu este aplicabil în situația reclamantului. La o analiză mai puțin atentă, dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b ar putea părea incidente, dar ele se referă la reorganizarea activității autorității sau instituției publice, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, nicidecum la menținerea postului și înlocuirea titularului său de către o altă persoană.

Mai mult, potrivit art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999/ reducerea unui post este justificată numai dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

De asemenea, conform art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.

4. nr.OUG 37/2009 încalcă principiul stabilității în exercitarea funcției publice, prevăzut de art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999.

În consecință, prin nr.OUG 37/2009 și a actului administrativ subsecvent, Ordinul Președintelui - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, nr. 69595/23.04.2009, nu numai că i s-au încălcat dreptul fundamental la muncă în însăși substanța lui și, deopotrivă, dreptul la salariu și la condițiile rezonabile de viată, la un trai decent ( prin privarea abuzivă de singura sursă de venituri, salariul), ci i s-au cauzat si grave prejudicii morale, prin încălcarea dreptului la onoare si demnitate, a prestigiului, a imaginii în cadrul comunității.

În drept: își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1, alin. 1 și 7, 8, 9, 10, 11, 12; 18, alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a formulat și o excepție de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 264/22.04.2009.

Prin întâmpinare pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI ( 29-34) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apoi în ceea ce privește cererea de anulare a OUG nr. 37/2009 a invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fond a susținut că acțiunea este neîntemeiată.

La rândul ei pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR () a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii ( 44-52).

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

1. Cât privește cererea de anulare a OUG nr. 37/2009, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Deși denumirea marginală a textului art. 9 din această lege are ca expresieacțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, normă defectuos redactată, legea nu autorizează instanța de contencios administrativ ca jurisdicție judiciară să dispună anularea unei ordonanțe a Guvernului. Singura entitate cu constituțional care are în competența sa cenzura sub aspectul legalității unei ordonanțe a Guvernului este Curtea Constituțională pe calea mecanismului excepției de neconstituționalitate activat, fie prin introducerea unei acțiuni în contencios administrativ cu obiectul prevăzut la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/204 însoțită de excepția de neconstituționalitate, fie prin introducerea oricărei acțiuni în justiție însoțită de excepția de neconstituționalitate conform procedurii prev. la art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Din această perspectivă, reținând și dispozițiile art. 52 din Constituția României corelate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 precum și jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional (în special, Decizia nr. 600/2007) Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității acțiunii formulată de Guvernul României.

Totuși, Curtea nu împărtășește teza Guvernului conform căreia inadmisibilitatea cererii de anulare își trage din considerentul că obiectul exclusiv al acțiunii judiciare de contencios administrativ este circumscris acțiunii de anulare a ordonanței. Nimic mai fals. Așa cum se observă din conținutul demersului judiciar, reclamantul solicitat pe lângă anularea OUG nr. 37/2009 și anularea actului administrativ emis în baza și aplicarea prevederilor ordonanței, a solicitat restabilirea situației anterioare inclusiv despăgubiri morale cereri ce se încadrează perfect în sfera de reglementare a obiectului specific al acțiunii de contencios administrativ incidentă în speță așa cum este configurată de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.

Din această perspectivă, Curtea reține că excepția de inadmisibilitate operează nu pentru că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 unite cu considerentele ce se degajă din jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 600/2007) ci pentru faptul că instanța de contencios administrativ nu are competența de a cenzura legalitatea ordonanțelor Guvernului.

2. Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză (Ordinul nr. 69595/23.04.2009) a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal.

Curtea mai reține că reclamantul a învestit instanța în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel fiind, deși s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea în examinarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu trimitere la art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 a constatat că o atare procedură nu mai este necesară deoarece asupra constituționalității OUG nr. 37/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.

Astfel, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.

În acest sens jurisdicția de contencios constituțional a statuat că,după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile <LLNK 11991 0221 202 146 39>art. 146 lit. a) din Legea fundamentală.

Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.

Instanța de contencios constituțional a mai reținut căținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.

De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.

Din această perspectivă Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

Aspectele legate de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 au fost între timp abrogate de OUG nr. 105/2009 nu au nicio relevanță în prezenta cauză de vreme ce noul act normativ preia integral dispozițiile legale ale vechiului act normativ.

Este suficient să cităm integral pasajele relevante din conținutul deciziei instanței de contencios constituțional pentru a releva pertinența și justețea acestui punct de vedere.

Astfel, cu referire la incidența OUG nr. 105/2009 Curtea constituțională a reținut că:

în situația în care, prin legea supusă controlului înainte de promulgare se aprobă o ordonanță abrogată, nu se poate reține existența unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului că s-ar exercita controlul de constituționalitate al unei legi ieșite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu îl constituie constituționalitatea prevederilor ordonanței de urgență ieșite din vigoare, ci constituționalitatea legii de aprobare a acesteia, adică de validare a conținutului ei normativ prin actul de voință al Parlamentului.

Astfel cum a observat instanța de contencios constituțional prin decizia mai sus amintită, a decide altfel ar însemna să se admită ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanță de urgență neconstituțională ieșită din vigoare să nu poată fi supusă controlului Curții Constituționale în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentală și, pe cale de consecință, că prevederile Constituției nu sunt obligatorii. Ținând seama de prevederile <LLNK 11991 0221 202 1 41>art. 1 alin. (5) din Constituția României, conform cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", o asemenea soluție este absolut inacceptabilă.

Așa fiind, în temeiul art. 109 rap. la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantului și ca o consecință se va dispune anularea actului administrativ atacat și, totodată, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului anulat de instanță.

În temeiul acelorași dispoziții legale, în special ale art. 106 din Legea nr. 188/1999, art. 18 alin. 3 și art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, pârâții va fi obligați în solidar să plătească reclamantului drepturile salariale aferente începând cu data de 24.04.2009 și până al reintegrarea efectivă în funcția publică. Curtea a reținut efectele solidarității pasive în materie trase din dispozițiile de principiu ale art. 1003 cod civil ținând seama că această normă se grefează la starea de fapt reținută anterior. Astfel, ilicitul cauzator de prejudicii și care conferă temei de reparație constând în plata tuturor drepturilor salariale neîncasate de reclamant în această perioadă este imputabil patrimonial atât Guvernului României ca autor direct al actului normativ ilicit, sancționat ca atare de jurisdicția de contencios constituțional, cât și pârâtei ca autor direct al actului administrativ ilicit sancționat de această dată de instanța de contencios administrativ, efect care decurge din ilicitatea actului normativ cu forță superioară. De altfel, cererea de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanțe ale Guvernului poate face obiectul acțiunii grefate pe prevederile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, or primul responsabil și adiacent, persoana ținută să răspundă patrimonial în armonie cu această normă legală, este autorul nemijlocit al ordonanței cauzatoare de prejudicii.

Din această perspectivă Curtea reține că pentru toate consecințele de ordin patrimonial suferite de reclamant, vinovați, și în același timp responsabili, sunt ambii pârâți, fiind date astfel condițiile răspunderii civile delictuale solidare prev. la art. 1003 Cod civil.

3. Aceleași considerente vor fi reținute și în ceea ce privește tratamentul cererii de despăgubiri morale solicitate de reclamant.

Jurisprudența admite că pentru consecințele nefavorabile de ordin moral suferite de funcționarul public ca efect al unui act administrativ individual ce vizează raportul de serviciu să poată fi acordate despăgubiri sub forma daunelor morale.

De altfel, este de evocat aici și prevederea de principiu consacrată de art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ care impune cu deosebită forță că instanța de contencios administrativ, în cazul soluționării cererii, va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. O atare posibilitate este conferită și în cadrul și sfera de aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în special alin. 5 teza I evocat și mai sus.

Curtea are în vedere în speță că potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în 2007, în perioada concediului de boală, raportul de serviciu nu poate înceta și nu poate fi modificat decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

Probele dosarului atestă faptul că ncepând cu data de 23.04.2009, până la 28.05.2009 (inclusiv), reclamantul a fost în concediu medical, acesta fiindu-i acordat de medicul de familie, care a emis, în acest sens, un certificat în forma prevăzută de lege. În data de 28.05.2009, având în vedere că starea reclamantului de sănătate s-a agravat, a fost trimis la Spitalul Militar d e Urgență C-N, Secția de boli interne, unde a fost spitalizat în regim ambulatoriu, în perioada 28.04.2009 - 04.05.2009, fiindu-i prelungit concediul medical de către medicul curant de specialitate. În data de 05.05.2009 a fost internat în același spital, starea acestuia de sănătate continuând să se deterioreze, în principal datorită stresului provocat de emiterea ordinului de încetare a raporturilor mele de serviciu. Ulterior, datorită împrejurării că starea sa de sănătate nu s-a ameliorat ci, din contră, afecțiunile de care acesta suferea s-au agravat, concediul de boală a fost prelungit până în data de 14.06.2009, după care acesta s-a prezentat la serviciu.

În data de 30.04.2009 a solicitat Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin adresa nr. 3126, să respecte dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Nu a primit niciun răspuns la această solicitare.

Curtea mai reține că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999 nu au fost nici modificate, nici completate de OUG nr. 37/2009, astfel încât raporturile de serviciu cu pârâta nu puteau să înceteze, în absența unei solicitări în acest sens. Mai mult, acesta nu a optat pentru nicio altă funcție vacantă, în condițiile art. 4 din Ordinul nr. 69595/23.04.2009, neavând, pe de o parte, posibilitatea exprimării unei astfel de opțiuni, fiind în concediu medical, iar pe de altă parte nici nu se justifica un astfel de demers, atâta timp cât raporturile mele de serviciu, legal, nu au încetat.

Cu toate acestea pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, în data de 06.05.2009, a trecut la organizarea evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator ( adică exact funcția de director executiv, ocupată de mine) și directori adjuncți. Evaluarea, pentru ocuparea acestor funcții la. S, a fost programată pentru data de 18.05.2009, în urma acesteia fiind numit, în calitate de director coordonator, dl..

Prin sentința civilă nr. 13/05.06.2009, în dosarul nr-, Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal ( 22-23) ulterior rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului ( 81), a admis cererea reclamantului de suspendare a Ordinului nr. 69595/23.04.2009, prin care a fost eliberat din funcție, reținând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta a susținut că reclamantul nu s-a aflat în mod legal în concediu medical, la data emiterii Ordinului nr. 69595/23.04.2009, întrucât data emiterii primei adeverințe medicale a fost 24.04.2009 și că dispozițiile Normelor de aplicare ale nr.OUG 158/2005 nu permit acordarea retroactivă a concediilor medicale decât în situații limitativ prevăzute, care nu ar fi incidente în situația acestuia.

Susținerile pârâtei sunt nefondate, având în vedere că potrivit art. 17, alin. 3 din Ordinul nr. 60/32 din 27.01.2006, pentru aplicarea nr.OUG 158/2005, în situația imposibilității prezentării asiguratului la medic, se pot acorda certificate de concediu medical cu retroactivitate de 24 de ore. Aceste prevederi au fost avute în vedere și de instanța de judecată, cu ocazia suspendării ordinului de eliberare acestuia din funcție. Cu toate acestea însă pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a refuzat să se conformeze sentinței executorii, deși reclamantul a formulat multiple cereri prin care am solicitat punerea în executare a sentinței, procedând și la notificarea prin executorul judecătoresc.

Deși a comunicat încă din data de 08.06.2009 ( prima zi lucrătoare după data pronunțării sentinței de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcția publică) minuta acestei hotărâri judecătorești, atât la. cât și la. și S, nu a primit niciun răspuns de la aceste instituții publice, iar în data de 15.06.2009, când s-a prezentat la locul de muncă, la. S, domnul, numit între timp director coordonator al instituției al cărei director executiv era reclamantul, care are în continuare această calitate, având în vedere efectele suspendării ordinului de eliberare din funcție. În acest context, acesta i-a interzis accesul în biroul, schimbând și sistemul de închidere al ușii, spunându-i că el este conducătorul instituției și că nu are sens să insiste în demersul procesual invocând motive politice ale desemnării sale în funcția de conducere.

Din depoziția martorului Pocola ( -) rezultă că reclamantul a rămas la locul de muncă, a semnat condica de prezență în unitate, continuând să se prezinte la program.

Totodată, din probele dosarului mai rezultă că reclamantul a formulat multiple cereri la. și la. prin care a insistat punerea în executare a sentinței. Cu toate acestea nu a primit nici la acestea vreun răspuns, continuând să se ignore de către sentința executorie a Curții de APEL CLUJ. Mai mult, din dispoziția noului conducător al instituției s-a schimbat condica ( numele reclamantului nemaifigurând, motiv pentru care i-a scris olograf numele și prenumele și a continuat să semneze de prezență în unitate ), iar angajaților S Ii s-a interzis de către acesta să discute cu acesta și să primească vreun înscris de la el. Din acest motiv, pur și simplu a fost nevoit să stea pe holurile instituției în tot timpul programului, fiind supus astfel unor umilințe incompatibile condiției umane.

Din articolele de presă, mai ales cele publicate în ziarele cu circulație locală ( 94-99; 102-105), reiese că reclamantul este o persoană cunoscută în municipiul Z și în județul S, iar situația în care a ajuns datorită comportamentului abuziv și ilegal al pârâtei, ca urmare a eliberării din funcție, în urma adoptării, de asemenea ilegale, a nr.OUG 37/2009 de către pârâtul Guvernul României, a ajuns subiect de conversație în comunitatea locală, iar apoi în presa locală și, de aici, în cea centrală.

Municipiul Z are aproximativ 70.000 de locuitori, astfel încât cazul a ajuns repede la cunoștința publică, dar, după cum realitatea a dovedit-o, situația reclamantului a fost percepută diferit, în funcție de interesele celor care au relatat-o altor persoane, precum și în funcție de imaginația fiecăreia dintre acestea. Astfel, puține persoane au putut cunoaște adevărata situație de fapt, în sensul că eliberarea din funcție nu s-a datorat unor motive imputabile reclamantului, marea majoritate a concitadinilor putându-și imagina că acesta a comis abateri disciplinare grave sau infracțiuni și din acest motiv a fost destituit.

Rezultă mai apoi că în tot acest timp reclamantul a fost supus unei puternice presiuni psihice, ceea ce a condus la deteriorarea continuă a stării de sănătate, aspect care reiese din adeverințele medicale depuse la dosarul cauzei ( 75).

Curtea mai constată că prin atitudinea pârâtei de a refuza, fără un temei legal, punerea în executare a sentinței de suspendare a ordinului de eliberare de funcție, corelată și cu atitudinea actualului conducător al instituției, care este angajatul pârâtei și, mai mult, reprezentantul acesteia în județul S ( S fiind în subordinea ), determinată și încurajată de pârâte a produs consecințe importante asupra psihicului reclamantului și au condus în cele din urmă la încălcarea dreptului la muncă prin lipsirea acestuia de salariu ( CEDO, Hotărârea Buchen contra Cehiei - 2002 ) iar prejudiciul moral suferit s-au prelungit, respectiv accentuat în timp cauzată de durata relativ mare de timp de refuz a reintegrării în funcție și deci de asanare a prejudiciului (CEDO, cauza Teodorescu contra României - 2008). În aceeași măsură, Curtea constată că prin comportamentul abuziv și ilegal al pârâtei reclamantului i-au fost afectate onoarea, prestigiul și demnitatea dobândite în comunitatea locală și în raporturile cu colegii de serviciu, atribute ocrotite de lege oricărei persoane.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere, pe de o parte, că reclamantul a dobândit o relativă satisfacție implicit de ordin moral prin declararea ca neconstituțională a OUG nr. 37/2009 și în egală măsură a anulării de către Caa ctului administrativ vătămător, că față de acesta s-a dispus repunerea efectivă în funcția deținută anterior cu înlăturarea consecințelor negative de ordin salarial iar, pe de altă parte, se va avea în vedere că daunele morale prin nivelul sumei globale stabilite trebuie să imprime un caracter compensatoriu, nefiind admisibil ca aceasta să constituie nicio amendă excesivă pentru autorii faptelor ilicite și prejudiciabile și nici să constituie venituri nejustificate pentru victima acestora.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul art. 9 alin. 4 corelat cu art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu aplicarea art. 998, art. 999 și art. 1003 din Codul civil să admită doar parțial cererea de acordare a daunelor morale apreciind că nivelul solicitat la suma de 150.000 euro nu satisface considerentele mai sus evocate.

Astfel fiind, Curtea apreciază că suma de 15.000 euro este justă și oferă o satisfacție echitabilă reclamantului.

Pe cale de consecință, Curtea va bliga pârâții să plătească reclamantului, în solidar, suma de 15.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale.

4. Ținând seama că ambii pârâți au căzut în pretenții, fiind astfel găsiți în culpă procesuală, în temeiul art. 274 corelat cu art. 277.pr.civ. aceștia vor fi obligați în solidar să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial ( 109-110).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

1. Respinge ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea OUG nr. 37/2009.

2. Admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și ca o consecință:

2.1.Anulează Ordinul nr. 69595 din 23.04.2009, emis de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR prin Președintele, Secretar de Stat.

2.2.Dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului prevăzut la punctul 2.1.

2.3.Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri sumele de bani reprezentând contravaloarea salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care acesta nu a beneficiat ca urmare a destituirii.

2.4.Obligă pârâții să plătească reclamantului în solidar, suma de 15.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale.

2.5.Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red.U/Dact.

07.01.2010/ 5 ex.

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: