Alte cereri. Sentința 106/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 106/CA

Ședința publică de la 22 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț

Grefier: - -

Pe rol se află judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanții, toți cu domiciliul procedural ales în I, str.-, nr.22.A, județul I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, având ca obiect alte cereri.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 15 iunie 2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților pentru a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 iunie 2009.

După deliberare;

CURTEA DE APEL,

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;

Prin acțiunea promovată, reclamanții, -, - ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credit, Direcția Națională Anticorupție, în calitate de ordonator secundar de credite au solicitat dreptul la sporul de permanentă (misiune permanentă) prevăzut de art. 2 din nr.OG 38/2003 și să fie obligată pârâta Direcția Națională Anticorupție să emită un act administrativ sau un ordin prin care să fie cunoscută calitatea dreptului și să fie stabilite condițiile acordării lui.

La sporul de permanentă, care face parte integrantă din salariul de bază al polițistului, a fost recunoscut și plătit de către unitatea angajatoare ofițerilor de poliție judiciare până în luna septembrie 2005, inclusiv, în conformitate cu dispozițiile legii. După această dată angajatorul nu a mai inclus în salariul de bază și sporul de permanentă și nici nu l-a mai plătit fără să emită vreun înscris în acest sens adică vreun act prin care să li se comunice faptul că acest spor nu mai face parte din salariul de bază și că nici nu li se mai plătește pe viitor, ori că li s-a modificat salarizarea.

Conform art. 11 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor se prevede că "polițiștii beneficiază de un spor de misiune permanentă de 25 % din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, gradații, indemnizația de conducere și salariul de merit".

Salarizarea, ca și celelalte drepturi ale ofițerilor de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție au fost stabilite prin OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare și nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte sporuri ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul judiciar, dispoziții legale pe care își întemeiază în drept acțiunea.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă invocă excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că nu s-au îndeplinit dispozițiile art. 42 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 precum și dispozițiile Legii nr. 45/2007, reclamanții fiind salarizați în temeiul acestor acte normative, aveau posibilitatea să conteste modul de stabilire a salariului ceea ce însă nu s-a realizat.

Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că în prezent salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se realizează potrivit prevederilor nr.OUG 27/2006, astfel că se va observa că sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate, astfel că nu se mai poate aplica.

Totodată pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în condițiile în care se va admite acțiunea să fie incluse și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

Prin întâmpinarea formulată, Aai nvocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 172/CA/26 noiembrie 2007 Curtea de APEL IAȘIs -a pronunțat în dosarul nr- având același obiect și același părți, Precizează pârâtul că prin decizia nr. 627 din 19.02.2008 pronunțată de a fost respins recursul promovat de reclamanții recurenți,

S-a invocat și excepția tardivității acțiunii, avându-se în vedere faptul că reclamanții au luat cunoștință de neacordarea acestui spor la data de 13 noiembrie 2005.

Și pe fondul cauzei se solicită, de asemenea, respingerea acțiunii avându-se în vedere prevederile OUG nr. 27/2006 și nr.OG 38/2003.

Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea formulată solicită respingerea cererii de chemare în garanție invocând totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive avându-se în vedere că titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Curtea, examinând cererea formulată de reclamanți urmează a reține următoarele:

Reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul și solicită să fie obligată pârâta să le plătească sporul de permanență (misiune permanentă prev. de art. 2 din nr.OG 38/2003 și a fi obligată această instituție să emită un act administrativ sau ordin prin care să fie recunoscută aplicarea acestui drept, fiind totodată stabilite și condițiile acordării lui.

În cauză a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, excepție ce va fi analizată cu prioritate.

Astfel, prin sentința civilă nr. 172/CA din 26 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- aceiași reclamanți, mai puțin, au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând printre altele și sporul de misiune permanentă.

Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special

Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, detașați de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative la Ministerul Public, unde exercită funcția de ofițer de poliție judiciară, în cadrul structurilor Direcției Naționale Anticorupție, regimul lor juridic fiind guvernat de Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.

Referitor la salarizarea ofițerilor de poliție judiciară, aceasta are în vedere atât prevederile nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cât și prevederile nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, în vigoare la data sesizării instanței.

Potrivit Anexei nr.4 a nr.OG38/2003, polițiștii detașați să îndeplinească funcții în afara Ministerului d e Interne beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, permițându-li-se ca, în situația în care drepturile salariale enumerate la lit. a) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare, să opteze pentru salariile de bază cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

Cu ocazia numirii în funcția de ofițer de poliție judiciară în structurile Direcției Naționale Anticorupție, prin ordinul de numire, reclamanților le-au fost stabilite și drepturile salariale cuvenite, respectiv indemnizația de încadrare și o serie de sporuri, făcându-se precizarea că aceștia sunt asimilați din punct de vedere al salarizării funcției de procuror la Parchetul de pe lângă judecătorie.

Deoarece nici unul din reclamanți nu a contestat ordinul de numire, în partea referitoare la salarizare, se consideră că aceștia au optat pentru sistemul de salarizare aplicabil în rețeaua Ministerului Justiției, unde au fost detașați și își desfășoară activitatea pe parcursul mandatului la care face referire nr.OUG43/2002, achiesând a primi drepturile cuvenite procurorilor și neuzând de procedura consacrată de art.36 din nr.OUG27/2006, aplicabilă întregului personal - inclusiv ofițerilor de poliție judiciară - salarizat potrivit actului normativ menționat.

Actul de numire în funcția publică de ofițer de poliție judiciară și de stabilire a elementelor și nivelului salarizării are aceeași semnificație juridică cu aceea pe care o are contractul individual în raporturile de muncă, întrucât definește obligațiile angajatorului, respectiv ale instituției publice în care polițistul a fost detașat pentru o perioadă de 6 ani, neatacarea lui în termenele și în procedura consacrată de legiuitor echivalând cu o aderare la actul prin care se stabilesc coordonatele esențiale ale raportului de serviciu.

În cazul în care Ministerul Public sau Direcția Națională Anticorupție ar fi omis, sau ar fi refuzat, cu ocazia emiterii ordinului de numire, sau pe parcursul executării raportului de serviciu, să recunoască sau să acorde o serie de drepturi salariale cu caracter permanent, la care se considerau îndreptățiți, precum este cazul sporului de misiune permanentă, nimic nu împiedica pe reclamanți să solicite instanței de contencios administrativ să se pronunțe cu privire la legalitatea refuzului de a recunoaște și acorda acele drepturi, consacrate de nr.OG38/2003 și respectiv de Legea nr.444/2006.

Deoarece nu s-a solicitat acest control de legalitate, funcționarii publici nu sunt îndreptățiți a cere instanței, pe o cale ocolită, să oblige instituția cu care sunt în raporturi de serviciu să le plătească vreo sumă cu titlu de drepturi salariale, întrucât plata trebuie să succeadă recunoașterii dreptului, ca una ce reprezintă efectul și nu faptul generator al litigiului, cu atât mai mult cu cât, prin acțiune, se cere ca Ministerul d e Interne "să opereze modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii".

De menționat faptul că sentința civilă nr. 172/CA din 26 noiembrie 2007 rămas irevocabilă prin decizia nr. 627 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul promovat de reclamanți mai puțin în ceea ce-l privește pe reclamantul cu toate că aceste dispoziții îi sunt aplicabile în egală măsură și acestuia, fiind coleg cu reclamanții și au un interes comun în acest sens.

Se vor avea în vedere totodată și modificările legislative ce au intrat în vigoare și efectiv au fost aplicabile din octombrie 2005.

Autoritatea de lucru judecat reținută de curte se referă atât la reclamanți, mai puțin pentru, cât mai ales asupra problemelor de drept și legislație statuată deja de J prin deciziile de speță și prin deciziile în interesul legii în mod special Decizia nr.23 /2008, situație aplicabilă și reclamantului .

Curtea a apreciat că în ceea ce-l privește pe hotărârea de respingere vizează în primul rând cadrul legislativ pe care acesta și-a întemeiat acțiunea alături de ceilalți reclamanți, iar capătul de cerere privind obligarea pârâtei - să emită un act administrativ sau un ordin prin care să fie recunoscută aplicarea dreptului și să fie stabilite condițiile acordării lui vizează aceeași problemă de drept care a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 627 din 19.02.2008 a

Așa fiind, urmează a se respinge acțiunea ca fiind autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea promovată de reclamanții, în contradictor cu Ministerul Public, Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție B și cu Ministerul Finanțelor Publice în calitate de chemat în garanție ca fiind autoritate de lucru judecat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

22.07.2009

Președinte:Leocadia Roșculeț
Judecători:Leocadia Roșculeț

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: