Alte cereri. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1082/
Ședința publică din 06 noiembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva deciziei nr. 326 din 20.05. 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecare acuzei a avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor s-a con semnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 06 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin decizia nr.815/11 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosarul nr- s-a admis contestația în anulare formulată de -" "SRL Tg-M împotriva deciziei nr.445/07 mai 2009 prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței nr.326/2008 a Tribunalului Mureș.
Pentru rejudecarea recursului vom relua prezentarea celor dispuse prin sentința atacată.
Astfel, prin sentința nr.326/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a dmis acțiunea reclam -" "SRL și s-a nulat Decizia nr.99/06.12.2006 și pct. 2 și 3 din Cap. 2.1.2. din Decizia de impunere nr.109/13.03.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei - SRL, obligații de plată suplimentare în cuantum de 10.956 lei, cu titlu de TVA și foloase nerealizate aferente, reclamanta fiind exonerată de plata acestei sume.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la sediul reclamantei în data de 06.03.2006, pentru perioada 22.10.2004-31.12.2005, s-a constatat că, în luna august 2005, societatea reclamantă a dedus nejustificat TVA în sumă de 3.305 lei înscrisă în factura fiscală nr.-/15.08.2005, în valoare totală de 20.700 lei, care reprezintă contravaloarea unui motocvadriciclu "care nu are legătură cu obiectul de activitate al societății și fără a ține seama de prevederile art. 145 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003".
În luna septembrie 2005, societatea a dedus TVA în sumă de 797 lei, înscrisă în factura fiscală nr.-/30.09.2005, în valoare totală de 4992 lei, ce reprezintă contravaloarea unor prestări servicii, fără a specifica în ce anume constau acele prestări, tariful perceput, unitatea neputând prezenta o situație de lucrări din care să rezulte valoarea prestării înscrisă în factură.
De asemenea s-a reținut că în contractul prezentat-anexa nr.3 D-" nu se specifică clar obiectul prestărilor de servicii realizate".
În luna noiembrie 2005, societatea a dedus TVA în sumă totală de 68541ei înscrisă în facturile fiscale nr.-/14.11.2005 și nr. -/29.11.2005 "reprezentând contravaloare materiale de construcții nefacturate, fără a specifica denumirea, cantitatea și prețul unitar al bunurilor livrate".
Au fost încălcate prevederile art.155 al. 8 lit. a) din Legea nr. 571/2003.
Urmare a acestei constatări, s-a emis decizia de impunere nr.109/13.03.2006, prin care sumele reprezentând TVA dedusă fără drept, au fost constituite în obligații suplimentare de plată, respectiv 11.052 lei, în sarcina societății.
Din suma totală de 11.052 lei, societatea a contestat suma de 10.956 lei, cuprinzând sumele menționate anterior.
Prin Decizia nr.99/06.12.2006, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a respins contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Cu privire la suma de 3305 lei TVA aferentă contravalorii motocvadriciclului, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.145 alin.3 din Codul fiscal "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă: a) TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă".
În speță, din actul constitutiv al persoanei juridice -" " SRL, rezultă că aceasta are ca obiect principal de activitate " Comerțul cu amănuntul, în magazine specializate, al căror produse (excepție comerțul obiectelor de cult, al armelor și munițiilor) cod.5248, iar ca obiect secundar de activitate are, între altele, și prestări servicii în construcții. Cod -451, 453, 454 și, în cadrul acestor activități, reclamanta avea în derulare un contract - nr. 9/14.09.2005-de prestări servicii încheiat cu Hotelul, din județul C, unde folosea acest bun ca mijloc de transport pentru persoane și materiale.
Starea de fapt invocată de reclamantă a fost apreciată ca fiind corectă, astfel că acest petit a fost admis.
Cu privire la TVA aferent facturilor consemnate la pct. 3 cap. 3 în, instanța a reținut că, potrivit art. 145 alin. 8 lit. a) invocat de organul de control " Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente, a ).cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 al.(8) și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA."
La art.155 alin.(8) Cod fiscal, sunt arătate informațiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă factura fiscală: seria și numărul facturii, data emiterii facturii, numele, adresa, codul d e înregistrare fiscală a emitentului și ale beneficiarului; denumirea și cantitatea bunurilor livrate ori a serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau serviciilor-exclusiv TVA; cota TVA sau mențiuni referitoare la regimul scutirilor; valoarea TVA aferentă facturii.
În speță, instanța a constatat că, în factura fiscală nr. -, există aceste mențiuni, inclusiv cu privire la denumirea serviciilor prestate: "Prestări servicii la Hotel conform contract exec. nr. 9/14.09.2005", informațiile respective fiind suficiente din punctul de vedere al prevederilor legale menționate.
S-a reținut că în facturile fiscale nr.-, - din 29.11.2005, la rubrica produselor sau serviciilor, există mențiunea" material nou cu adaos de 25 %", fiind înscrise doar valoarea fără TVA și valoare însă, având în vedere că operațiunile respective reprezintă "refacturare" informațiile cu privire la cantități și preț sunt cuprinse în facturile anterioare, pentru abaterea respectivă societatea reclamantă a fost sancționată contravențional cu amendă de 2000 lei, iar refuzul dreptului de deducere a, echivalează cu măsura confiscării care este prevăzută la cap. XIII din Codul Fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de -" "SRL.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a apreciat în mod greșit că suma de 3.305 lei înscrisă în factura fiscală seria - cu nr.- din 15.08.2005 aferentă achiziționării motocvadriciclului poate fi dedusă din TVA atâta timp cât acest autovehicul achiziționat nu are legătură cu obiectul de activitate al societății și nu a contribuit la realizarea de venituri pentru agentul economic.
Se mai arată în recurs că în luna septembrie 2005 aceeași societate a dedus suma de 797 lei fără ca în factură să fie specificat în ce constau acele servicii.
Se mai susține că în luna noiembrie 2005 unitatea a dedus TVA în sumă de 6.854 lei, sumă aferentă unor materiale de construcții, refacturate către - SRL fără însă să fie specificată denumirea, cantitatea și prețul unitar al facturilor,și de data aceasta instanța de fond apreciind acele facturi ca fiind valabile din punct de vedere formal și stabilind că pot fi luate în considerare la deducerea de TVA.
S-a mai arătat că facturile fiscale analizate în cauză nu cuprind informațiile prevăzute de art.155 alin.8 Cod fiscal, pentru a putea fi luate în considerare la deducerea de TVA în condițiile în care în aceste facturi nu sunt trecute prestațiile efectuate, valoarea acestora, nu este clarificat nici contractul menționat în factură la care se face trimitere, lipsa acestor informații făcând imposibilă constatarea realității efectuării prestațiilor pentru care s-au evidențiat cheltuielile ce au fost ulterior deduse din TVA.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În baza raportului de inspecție fiscală nr.1/6 martie 2006 fost emisă decizia de impunere nr.109/13.03.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina -, ca urmare a inspecției fiscale ce a vizat perioada 22.10.2004 - 31.12.2005, obligații constând în deduceri nejustificate de TVA.
Împotriva acestui act de control dar și a deciziei de impunere societatea a formulat o contestație care a fost respinsă de ANAF - DGFP M prin decizia nr.99/6.12.2006, decizie atacată prin acțiunea reclamantei.
În continuare vom analiza pe rând problemele reținute în aceste acte și care fac obiectul acțiunii.
Cu privire la cheltuielile efectuate pentru achiziționarea motocvadriciclului în valoare de 3.305 lei instanța reține că potrivit dispozițiilor art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA-ul aferent achiziționării acestor bunuri sau servicii.
Societatea justifică utilitatea acestui autovehicul în raport de obiectul de activitate prin aceea că este folosit pentru deplasarea între diferite puncte de lucru.
De asemenea susține că pârâta face o simplă afirmație când susține că acest mijloc de transport nu folosește activității societății.
De fapt,ambele părți au făcut simple afirmații, însă dată fiind poziția părților în proces reclamantei îi revenea sarcina probei.
Prin acțiune se susține că reclamanta "nu putea aduce șantierul" pentru a dovedi acest lucru, însă codul d e procedură civilă oferă posibilitatea efectuării unei cercetări la fața locului, mijloc de probă de care reclamanta nu a uzat, neexistând nicio cerere de probațiune în acest sens.
De altfel, reclamanta putea dovedi aceste aspecte și prin alte mijloace de probă ca listing-ul societății, acte contabile,etc.
Astfel,aceasta nu a dovedit nici că ar avea mai multe puncte de lucru, nici câte mijloace de transport deține și care este natura și utilitatea acestora, care ar fi persoanele a căror deplasare se asigură, în raport de fișa postului,etc.
Societatea nefiind în măsură să demonstreze utilitatea acestui autovehicul raportat la activitatea de bază a societății, se apreciază că în mod temeinic și legal inspectorii fiscali au apreciat cheltuielile aferente achiziționării acestui autovehicul ca neputând forma obiectul deducerii, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.145 alin.8 lit.a din Legea nr.571/2003.
În legătură cu suma de 6.854 lei înscrisă în facturile fiscale -/14.11.2005, - din 29.11.2005 (8 primul dosar fond) dar și suma de 797 lei înscrisă în factura fiscală seria - nr.93929/30.09.2005 instanța constată că în aceste facturi nu sunt înscrise date din care să rezulte serviciile prestate, valoarea acestora, perioada în care au fost prestate, denumirea materialelor facturate, cantitatea și prețul unitar al acestor bunuri.
Potrivit dispozițiilor art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003 "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată orice persoană trebuie să justifice dreptul de deducere în funcție de felul operațiunii cu unul din următoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată au achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art.150 alin.1 lit.b și art.151 alin.1 lit.b care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art.155 alin.4".
Art.155 "8) Factura fiscală trebuie sa cuprindă obligatoriu următoarele informații:
a) seria și numărul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;
g) cota de taxa pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile".
Din prevederile legale anterior citate rezultă faptul că nu se exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în situația în care nu este justificat cu documentele prevăzute de art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003, cu modificările ulterioare, respectiv dacă factura fiscală nu conține informațiile obligatorii menționate la art.155 alin.8 din legea menționată anterior.
În legătură cu aceste condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească actele contabile încheiate de agenții economici și cu care înțeleg să justifice operațiunile economico-financiare avute în vedere la deducerea TVA s-a pronunțat și ÎCCJ într-un recurs în interesul legii prin decizia nr.V/15.01.2007, statuându-se că TVA nu poate fi dedus și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor pentru care se solicită deducerea TVA.
Documentele prezentate de societate și avute în vedere pentru deducerea de TVA prezentau lipsuri esențiale în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, cantitatea și valoarea acestor bunuri, astfel că în mod temeinic și legal inspectorii fiscali au apreciat că aceste documente nu pot sta la baza deducerilor de TVA efectuate.
Ulterior societatea reclamantă a refăcut aceste documente, remediere recunoscută și de către instanța de fond, însă aceste remedieri nu pot fi luate în considerare atâta timp cât actele contabile nu îndeplineau condițiile de formă legale la data la care s-a efectuat operațiunea deducerii.
În consecință, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 coroborate art.312 alin.1 pr.civ. instanța va admite recursul și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DGFP M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.326/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva deciziei nr.99/6.12.2006 emisă de DGFP M și a dec de impunere nr.109/13.03.2006.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, din 06 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
21.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
