Alte cereri. Decizia 1094/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1094

Ședința publică de la 22 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător

- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu

- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu

Grefier:

********

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 5125 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP M, lipsind intimatele pârâte DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,

Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța seria DJ- nr. - din 22.05.2008 în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.

Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere declarația de origine pe factură care conform art. 21 din Protocolul 4 poate fi întocmită fie de către un exportator autorizat, fie de către orice exportator pentru exporturile ce nu depășesc 6000 de Euro; în cazul de față mărfurile acoperite de factura nr. 8/23.09.2003 au o valoare de 2520 de Euro, astfel încât exportatorul nu era obligat să fie autorizat conform Protocolului 4. Depune concluzii scrise.

Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP M, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți. Depune, în copie xerox, decizia nr. 68/R- din 10 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 47/COM/2006 - practică judiciară.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 5125 din 12.12.2007 a respins contestația formulată de reclamanta - SRL DR. TR. S împotriva deciziei nr. 42 din 4 decembrie 2006 DGFP M, decizie prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei pentru regularizarea obligațiilor vamale suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 27804/5.10.2006 având ca obiect suma totală de 9.221 lei.

În considerentele sentinței s-a reținut că nu este întemeiata contestația formulata de reclamanta împotriva deciziei nr.42 din 04 123 2006 DGFP M, deoarece prin aceasta decizie s-a stabilit si reținut corect situația de fapt, respectiv că reclamanta a importat mărfuri din Germania, conform facturii nr.8/23 09 2003 însoțita de dovada de origine a bunurilor pe factura, în baza prevederilor din Protocolul nr.4 anexa la Acordul România -UE, dată de exportator pe propria răspundere, după 3 ani s- solicitat de Autoritatea Vămilor un control de autoritatea vamala germana la societatea exportatoare, iar aceasta autoritate a comunicat faptul că factura cu declarația de origine pe factură acoperă bunuri neoriginare, caz în care în conformitate cu art. 107 din regulamentul vamal, autoritatea vamală luat măsura recuperării datoriei vamale, pe baza actului de autoritate al statului exportator, care nu poate fi modificat,completat ori anulat decât în baza procedurilor si normelor ce reglementează raportul dintre firma exportatoare si statul sub jurisdicția căreia acesta se afla,din dosar rezultând ca dovezile de origine in cauza nu pot fi luate in considerare de organele competente pentru acordarea regimului tarifar preferențial, întrucât exportatorul bunurilor în cauză nu era exportator autorizat in sensul prevederilor Protocolului 4, anexa la Acordul România /UE și ca atare mărfurile însoțite de acestea nu sunt originare în sensul prevederilor acestui protocol. In aceste condiții, prin decizia nr.42/2006, Direcția Generala a Finanțelor Publice, ce a soluționat contestația reclamantei împotriva măsurilor vamale, a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauza menționată în actele de control de mai sus.

În condițiile în care reclamanta a importat acele mărfuri în considerentul că pe baza actelor si dovezilor prezentate de firma exportatoare beneficia de regim vamal preferențial, aceasta nu poate conduce la scutirea importatorului de taxele vamale suplimentare, însa conform clauzelor contractuale ori, după caz, principiilor si normelor răspunderii delictuale, reclamanta are posibilitatea să se regreseze împotriva celor pe care îi consideră vinovați pentru declarații inexacte la exportul/importul de mărfuri, dacă acestea au fost de natura să inducă în eroare pe importator si organele vamale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL Dr. Tr. S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată, fără să fi avut în vedere apărările acesteia, motivând în mod eronat că măsura dispusă de autoritățile vamale este temeinică.

S-a mai susținut că răspunsul autorității germane nu corespunde realității, fiind contrară principiilor cuprinse în art. 21 și 23 din Protocolul nr. 4.

La data de 11.04.2008 intimata DGFP Maf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.

La data de 17.04.2008, intimata - Cad epus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

S-a mai susținut de către aceeași intimată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind rezultatul unei verificări amănunțite a cauzei, în deplină concordanță cu prevederile legale aplicabile speței.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile dispoz. Art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse:

În anul 2003,- SRL Dr. Tr. Sai mportat îmbrăcăminte uzată, beneficiind de regim tarifar preferențial în baza facturii externe de marfă nr. 8/23.09.2003 pentru nr. I 1377/125.09.2003, conform art. 105 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin HG nr. 114/2001.

Ulterior importului și acordării regimului preferențial Autoritatea Vamală Română a solicitat Autorității Vamale Germane, verificarea dovezii de origine și în urma verificărilor a rezultat că mărfurile exportate nu sunt originare în sensul acordului dintre Uniunea Europeană și România și în consecință nu pot beneficia de regim tarifar preferențial.

Având în vedere dispozițiile art. 105, 106 și 107 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, potrivit căruia preferințele tarifare stabilite prin acordurile și convențiile internaționale se acordă la depunerea certificatului doveditor al originii mărfurilor, iar în cazul în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realității datelor din dovada de origine, poate solicita autorității emitente a certificatului, verificarea acestuia, urmând ca, în situația în care acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, să se ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale, prin întocmirea de acte constatatoare, Curtea constată că față de situația de fapt menționată, actele contestatoare sunt temeinice și legale.

Prin actele constatatoare, taxele vamale și comisionul vamal se stabilesc cu ocazia controlului ulterior, iar TVA se determină în raport de acest moment, baza de impozitare, constituind-o conform prevederilor art. 14 - 16 din Legea nr. 345/2002 (act normativ în vigoare la data importului), aceste taxe și nu cele de la momentul efectuării importului, întrucât la acel moment s-a apreciat că nu se datorează taxe.

Ca urmare, atât dobânda cât și penalitățile se stabilesc tot raportat la momentul controlului ulterior.

Prevederile art. 13 alin. 2 și art. 14 alin. 1 și 3 din OG nr. 61/2002, aplicabile în materia dobânzilor și penalităților până la data de 31 decembrie 2003, precum și art. 115 alin. 2 și art. 120 alin. 1 și 3 Cod pr. Fiscală, aplicabile în aceeași materie după data de 31 decembrie 2003, se referă la ziua imediat următoare scadenței obligației și la data de întâi a lunii următoare scadenței.

Art. 116 alin. 11Cod pr. fiscală prevede că, pentru diferența de taxe administrate de organele vamale dobânda se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței pentru care s- stabilit diferența.

Prin înlăturarea beneficiului scutirii acordate pentru produsele originare din comunitate, exigibilitatea dobânzii și penalităților calculate potrivit prevederilor menționate se raportează la data stabilirii datoriei prin actele constatatoare întocmite și nu la data importului definitiv cum greșit au procedat organele vamale.

Având în vedere motivele arătate anterior, potrivit art. 312 Cod pr. Civilă Curtea va admite recursul, va fi modificată sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea.

Vor fi anulate parțial procesul verbal de control nr. 27629 din 5.10.2006, decizia nr. 27804/15.10.2006 pentru regularizarea situației, emise de Direcția regională Vamală C precum și decizia nr. 42/4 12.2006 emisă de DGFP M, în sensul că va fi înlăturată obligarea reclamantei la plata sumelor de 36.939.401 lei reprezentând dobânzi și 6.829.867 lei reprezentând penalități de întârziere, urmând ca dobânzile și penalitățile de întârziere să fie calculate începând cu data de 6.10.2006. Vor fi menținute celelalte obligații stabilite prin actele fiscale contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 5125 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.

Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.

Anulează parțial procesul verbal de control nr. 27629 din 05.10.2006 și decizia nr. 27804/05.10.2006 pentru regularizarea situației, emise de Direcția Regională Vamală C, precum și decizia nr. 42/04.12.2006 emisă de DGFP M, în sensul că înlătură obligarea reclamantei la plata sumelor de 36.939.401 lei reprezentând dobânzi și 6.829.867 lei reprezentând penalități de întârziere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red. Jud. M

Ex.3//04.06.2008

Jud. fond A

M

Președinte:Magdalena Fănuță
Judecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 1094/2008. Curtea de Apel Craiova