Alte cereri. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1115/CA/2009
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și pârâta "IQ Management" SRL împotriva sentinței nr. 138/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 4290/CA/111/2008.
Se constată că, în interiorul termenului de pronunțare, recurenta reclamantă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bad epus la dosar, înregistrate prin serviciul Registratură al instanței la data de 19.10.2009, concluzii scrise la care s-a anexat un set de înscrisuri justificative.
De asemenea, în interiorul termenului de pronunțare - la data de 20.10.2009 - recurenta pârâtă "IQ MANAGEMENT" SRL a comunicat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1.010,3 lei - chitanța seria - nr. -, precum și timbre judiciare în valoare totală de 5 lei.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Bihor sub nr. 4241/COM/2005 reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta "IQ Management" SRL ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună:
- rezilierea Contractului de prestări servicii nr. 593/15.02.2004 încheiat între părți;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 368.900.000 ROL, reactualizată conform ratei inflației, precum și a penalităților de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere de la data limită stabilită în contract, respectiv 31.12.2004 și până la data restituirii efective a sumelor;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 18.445.000 ROL reprezentând 5% din valoarea contractului, precum și la toate sumele ce se vor cheltui pentru recuperarea prejudiciilor izvorâte din contract.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că, deși a încasat prețul pentru implementarea Programului de gestiune financiar-contabilă, pârâta nu și-a îndeplinit obligația prestării acestui serviciu, încercându-se soluționarea amiabilă a litigiului.
În drept s-au invocat prevederile art. 112 Cod procedură civilă, art. 969 și urm., art. 1020 Cod civil.
În întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât serviciul prestat a devenit disponibil la data de 28.02.2004 când adresele publice de internet specifice fiecărui DSV au devenit operaționale.
Sentința comercială nr. 543/COM/2006 a Tribunalului Bihor prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei a fost menținută prin Decizia nr. 170/C/2007 -a Curții de Apel Oradea, decizia fiind casată de ÎCCJ în urma admiterii recursului declarat de pârâtă, cauza fiind trimisă spre soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.
Cu ocazia rejudecării, în dosar nr. 4920/III/2008 Tribunalul Bihora admis în parte cererea reclamantei, a dispus rezilierea contractului de prestări servicii nr. 593/15.02.2004 și a obligat pârâta să achite suma de 36.890 lei actualizată cu indicele de inflație prin raportare la data de 31.12.2004 și până la plata efectivă, precum și suma de 1844,50 lei ce reprezintă 5% din valoarea contractului cu titlu de garanție de bună execuție, fiind respinsă cererea cu privire la acordarea penalităților de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că serviciul ce trebuia să fie prestat de pârâtă nu se rezumă doar la livrarea unui program pe dischetă sau CD, ci și acordarea unui complex de servicii informatice, iar probele administrate confirmă că nici în anul 2005 implementarea programului nu fusese finalizată.
De asemenea, s-a reținut că pârâta a renunțat la administrarea probei cu expertiza, fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, datorând și daune interese, iar reclamanta nu a mai solicitat cheltuieli de judecată prin concluziile orale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 46.457.500 ROL.
În motivarea recursului se susține că nu a renunțat la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu și care se compun din 46.455.000 ROL cheltuieli de judecată în fond și 2500 lei în apel.
Și pârâta "IQ Management" SRL a declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în principal, și casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în subsidiar.
În motivarea recursului se arată că nu a renunțat la administrarea probei tehnice, întrucât nu a solicitat efectuarea unei expertize în cauză, fiind ignorate îndrumările deciziei de casare.
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere întreg probatoriul administrat, raportul întocmit de Curtea de Conturi B fiind o probă extrajudiciară inopozabilă pârâtei.
În drept, dispozițiile art. 312 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Obiectul contractului de prestări servicii nr. 593/15.02.2004 l-a constituit implementarea programului de gestiune financiar-contabilă în favoarea reclamantei DVSA B.
Părțile au stabilit expres inclusiv etapele de implementare a sistemului, iar scopul contractului nu putea fi atins, contrar susținerilor pârâtei, decât la momentul funcționării aplicațiilor contabile, obligația întreținerii lor fiind prevăzută și anexa 1 la contract.
Împrejurarea că la întocmirea planurilor de conturi la nivelul mai multor DSV-uri s-au constatat disfuncționalități în aplicare, iar planul agreat de o parte din direcțiile sanitar-veterinare a creat probleme doar la nivelul reclamantei nu poate determina exonerarea pârâtei de obligația de a asigura cocontractantului său punerea în practică a unui program funcționabil ce corespunde nevoilor proprii ale acestei autorități.
În condițiile în care prima instanță a procedat la analizarea coroborată a probelor testimoniale cu înscrisurile depuse la dosar pentru stabilirea temeiniciei susținerilor părților, fără a da o valoare probatorie singulară unora dintre aceste dovezi, nu se poate reține o nepronunțare asupra probelor administrate în cauză.
Întrucât niciuna dintre părți nu a susținut administrarea probei cu expertiza de specialitate, apar ca nefondate afirmațiile pârâtei privind necesitatea ca proba să fi fost solicitată de către reclamantă, modalitatea în care fiecare dintre părți înțelege să-și dovedească pretențiile, respectiv apărările prin proba contrarie neconstituind vreun motiv de reformare a hotărârii.
Raportat la considerentele expuse, Curtea apreciază că, în mod fondat, a fost reținută de către instanța de fond neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă și s-a dispus, potrivit art. 20 pct. 1 din contractul încheiat între părți, rezilierea acestui act, cu repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii de către pârâtă a prețului contractual de 36.890 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Având în vedere că achizitorul are dreptul de a emite pretenții în conformitate cu prevederile art. 10.3 din Contract asupra garanției de bună execuție în sumă de 1.844,5 lei constituită de pârâta-prestator, doar în limita prejudiciului creat ca urmare a neîndeplinirii unor obligații contractuale asumate, în mod greșit, s-a dispus obligarea pârâtei și la plata în favoarea reclamantei a sumei menționate, nefiind dovedit în cauză că valoarea prejudiciului material suferit depășește cuantumul prețului contractual, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Apreciind că doar sub acest ultim aspect recursul pârâtei este fondat, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi modificată în parte sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.844,5 lei.
Întrucât consilierul juridic care a reprezentant-o pe reclamantă la ultimul termen în fața primei instanțe nu a avut un mandat expres din partea autorității pentru renunțarea la cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în fond, iar cheltuielile constând în onorariul avocatului nu sunt justificate printr-un document de plată, Curtea consideră că subzistă parțial motivul de recurs invocat de reclamantă.
Astfel, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis recursul reclamantei și va fi modificată sentința primei instanțe în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1919,32 lei, cheltuieli de judecată în fond, în favoarea reclamantei.
Având în vedere modul de soluționare a recursurilor părților, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, Curtea va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată în recurs și va obliga reclamanta la 1217,49 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B și pârâta "IQ MANAGEMENT" SRL împotriva sentinței nr. 138/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 4290/CA/111/2008 și în consecință:
Modifică sentința atacată, în parte, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1844,50 lei reprezentând garanție de bună-execuție.
Obligă pârâta la 1919,32 lei cheltuieli de judecată la fond în favoarea reclamantei.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs și obligă reclamanta la 1217,49 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./ 4 ex./.30.11.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI Nr. 1115/CA/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B și pârâta "IQ MANAGEMENT" SRL împotriva sentinței nr. 138/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 4290/CA/111/2008 și în consecință:
Modifică sentința atacată, în parte, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1844,50 lei reprezentând garanție de bună-execuție.
Obligă pârâta la 1919,32 lei cheltuieli de judecată la fond în favoarea reclamantei.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs și obligă reclamanta la 1217,49 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 Octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
indescifrabil indescifrabil s indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
