Alte cereri. Sentința 112/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 112/CA
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I,-, -.1,.B,.2,.9, județul I, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect - refuz soluționare cerere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, personal, lipsă fiind reprezentantul pârât Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul reclamantului care solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 861/45 din 03 octombrie 2008, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâtul Guvernul României, să se constate că acesta, în mod nejustificat, nu a răspuns la memoriul ce i-a adresat, și să se dispună anularea art. 17 alin. 1 lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin nr.HG 1588/2007, în sensul anulării dreptului asociației de proprietari și a comitetului executiv al asociației de a dispune în mod diferit în cazul persoanelor cu domiciliu în clădire față de persoanele care locuiesc temporar în clădire, precum și a restricției de minimum 15 zile pe lună, în ceea ce privește cotele de participare pe persoană la cheltuieli, apreciind că acestea favorizează schimbarea ilegală a destinației locuințelor din condominii în "hoteluri", locuri de distracții, spălătorii, magazii, etc." și viciază procedurile de calcul și de repartizare a cheltuielilor de întreținere.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că reclamantul nu se află în situația de a fi vătămat într-un drept ori într-un interes legitim personal, direct și actual, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că actul atacat a fost emis în baza și în vederea aplicării Legii nr. 230/2007 și că în mod justificat s-a dat în competența comitetului executiv al asociației de proprietari atributul de a stabili cotele de participare pe persoană la cheltuielile aferente, invocând practica Curții Constituționale, care, prin mai multe decizii, a statuat că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate privată asupra părților destinate folosirii în comun de către toți proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuințe se justifică constituțional prin asigurarea posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil.
Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35, art. 37 alin. 4 și art. 38 din nr.OUG 97/2005 și ale art. 42 din Legea nr. 230/2007, excepție ce a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 423 din 26 martie 2009.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul a sesizat, în mai multe rânduri, Primăria municipiului I, Inspectoratul de Poliție al Județului I, Oficiul român pentru și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor în legătură cu problemele pe care le întâmpină datorită modului necorespunzător în care este folosit apartamentul nr. 13 din blocul situat în I,-.
Apreciind că nici Primăria, nici Poliția și nici Asociația de proprietari nu doresc, sau nu pot, să se implice pentru schimbarea acestei stări de fapt, care se perpetuează de mai bine de patru ani, și având în vedere că "în actuala legislație condominiul este mult mai puțin protejat la nivel de evidență a persoanelor, de securitate a persoanelor și de plata echitabilă a cheltuielilor de întreținere decât un hotel", reclamantul s-a adresat Primului-ministru, la data de 30 mai 2008, solicitând "revocarea sau modificarea art. 35, art. 37 alin. 4, art. 38 din nr.OUG 97/2005 și art. 17 alin. 1 lit. r) din Normele de aplicare a Legii nr. 230/20078, aprobate prin nr.HG 1588/19.12.2007, care permit și favorizează atât schimbarea ilegală a destinației locuințelor din condominii, cât și vicierea procedurilor de calcul și de repartizare a cheltuielilor de întreținere pe persoane".
Prin adresa nr. 15D/6934/18.06.2008, Secretariatul General al Guvernului comunică petentului că memoriul său a fost transmis, spre competentă soluționare, Instituției Prefectului Județului I, care, prin actul nr. 2546/09.07.2008, face cunoscut celui în cauză că, în cazul în care se consideră vătămat printr-un act administrativ de autoritate are posibilitatea de a-l ataca în instanță, în procedura Legii nr. 554/2004.
Cea de a doua petiție adresată Primului-ministru, la data de 01 august 2008,prin care reclamantul solicita ca acesta să-și "precizeze propria poziție în legătură cu solicitările petentului", a fost clasată, astfel cum rezultă din adresa nr. 15/D/9318/08.09.2008 a, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. 1 din nr.OG 27/2002.
Apreciind că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a răspunde în mod explicit la petiția ce i-a adresat și că se impune revocarea sau modificarea actului normativ contestat, în sensul celor solicitate, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în procedura Legii nr. 554/2004.
Având în vedere că, în principiu, cererea de modificare a cadrului normativ ce reglementează raporturile dintre asociați, pe de o parte, și cele dintre asociați și asociația de proprietari, pe de altă parte, se întemeiază pe un pretins interes legitim public, definit astfel de art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 554/2004 și că ea poate fi astfel încadrată în sfera satisfacerii unor nevoi comunitare. Curtea consideră că reclamantului trebuie să i se recunoască interesul de a promova prezenta acțiune, întrucât el se consideră vătămat prin pretinsa insuficiență și neclaritate a actului administrativ atacat, drept pentru care excepția ridicată de pârât urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că demersul judiciar al reclamantului decurge din starea conflictuală existentă între acesta și unele dintre persoanele care locuiesc în imobilul în care el își are domiciliul, a cărei perpetuare cel în cauză o pune și pe seama insuficienței și neclarității prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin nr.HG 1588/2007.
Faptul că reclamantul este afectat de modul în care proprietarii apartamentelor învecinate, situate în același imobil, înțeleg să respecte normele de conduită general acceptate,că imobilele respective nu sunt folosite în mod corespunzător, ori c sistemul de repartizare a cheltuielilor ce revin proprietarilor este deficitar, nu justifică însă cererea de anulare a actului de reglementare emis de pârât, întrucât nu norma de reglementare, general valabilă este cea care trebuie schimbată, ci conduita fiecărui proprietar în parte.
Mai mult decât atât, Curtea constată că nr.HG 1588/2007 a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 230/20078, și în vederea aplicării acesteia, normele criticate constituindu-se într-o normă cadru, generală, și nu într-o normă care să se aplice funcție de fiecare caz particular în parte, precum este cel evocat de reclamant în condițiile în care, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională,prin Decizia nr. 1068/2007 și prin Decizia nr. 909/2008, limitele aduse prin lege exercițiului dreptului recunoscut fiecărui proprietar în parte se justifică constituțional prin nevoia de a se asigura posibilități efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil.
Ca atare, chiar dacă situația de fapt datează de mai mulți ani și chiar dacă demersurile făcute până în prezent de către reclamant nu au dat rezultatele scontate de acesta, nu se poate recunoaște dreptul reclamantului de a cere modificarea cadrului normativ vizat, doar pentru că autoritățile ce au fost sesizate "nu doresc sau nu pot să facă ceva pentru schimbarea acestei stări de fapt", soluția trebuind să fie găsită înlăuntrul asociației și nu în afara ei, atâta timp cât în discuție este doar comportamentul pretins necivilizat al unora dintre persoanele care locuiesc în acel imobil, sau chiar lipsa de eficiență a instituțiilor abilitate de a controla și îndruma asociațiile de locatari; problema reclamantului nefiind una de legalitate ci una de atitudine civică.
De altfel, raportat la conținutul memoriului adresat pârâtului, acesta a fost îndreptățit să-l trimită spre competentă soluționare autorităților locale, nefiind obligația Guvernului, sau a Primului-ministru de a-și face cunoscut punctul de vedere cu privire la o situație particulară de fapt, de natura celei evocate de petent, sau de a interpreta dispoziții inserate în cuprinsul unor norme de aplicare a legii, în speță a Legii nr. 230/2007, considerente pentru care acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă, în întregul ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, excepție ridicată de pârâtul Guvernul României.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul, domiciliat în I,-, -. B,. 2,. 9, în contradictor cu pârâtul Guvernul României, având sediul în B, nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.-
PREȘEDINTE,
---
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
24.06.2009
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
